99 matches
-
nivel microcosmic. Pentru a fi în stare să refacă ordinea și echilibrul cosmic, zeul/eroul trebuie mai întâi să fie în stare să-și refacă propria ordine interioară și echilibrul psihic pierdut. Numai răpunând „demonul” spaimei care i s-a încuibat în suflet, zeul/ eroul va fi în măsură să răpună demonul (cel „în carne și oase”) care i-a provocat spaima. Demonul teriomorf provoacă groaza, dar, în fond, el este un produs, o personificare a spaimei care bântuie dintotdeauna incon-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în rasa de oameni ce trăia acolo. Legea cauzalității e absolută; ceea ce s-a petrecut ca cauză o mie de ani în Bizanț și până azi a trebuit să treacă în organizarea fizică și morală a acelui neam, s-a încuibat în privirea vicleană, chiorâșă și mioapă, în fizionomia de capră, în înclinarea de-a avea cocoașă. Cu viclenia din privire corespunde daltonismul intelectual pentru orice bun moral, fie onoare, fie demnitate, fie adevăr; cu înclinarea cocoașei fizice corespunde cocoașa morală
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Poartă alergăm noi tot poporul Țării Românești, spuind cu mare jale necontenitele și neauzitele patimi și chinuri ce suferim neîncetat de la Domnii greci, cum și de la suita ce aduc cu dânșii și de la toți grecii, neamul lor, ce s-au încuibat în pământul nostru. Oare nu-i asta destul de clar pentru d-nii Giani, Cariagdi, Carada, Pherechydes, C. A. Rosetti etc. etc.? Oare gura lui Tudor, pana lui, nu sunt destule dovezi pentru a se ști în contra cui era îndreptată mișcarea? Lecție
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Domnul Tudor? Contra alor voștri, am răspuns noi! Și am citat cuvintele autentice ale acestui boier român care declara că, în unire cu mulți boieri iubitori de țară, s-a sculat în contra Domnilor greci și contra străinilor cari s-au încuibat în țară. Contra alor voștri prin urmare s-a sculat românii la 1821, căci s-a sculat contra elementelor străine după vremea aceea, și voi reprezentați astăzi acele elemente străine, am adăogat noi, făcând aluziune nu atât la sângele care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
grija lor cea dentăi: căpătuirea numărului nesfârșit de nulități, de oameni absolut improductivi din cari se compune partidul. Și în adevăr, nu e unul, cât de mic, cât de ignorant, cât de inept, cât de leneș, care să nu fie încuibat undeva la un loc sigur și cu bune retribuțiuni. Dar patru clase primare aibă, dar să nu știe absolut nimic din resortul a cărui administrare 145 {EminescuOpXIII 146} i-a fost încredințată, lucrul e indiferent. Dar mire-se el singur
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt originar din Botoșani, [în care] colonia armeană e din secolul al treisprezecelea. ["MI-AM ADUS APOI AMINTE... "] 2264 Mi-am adus apoi aminte de suplantarea romanilor în Bizanț de către greci și de mizeria morală și intelectuală care s-a încuibat acolo timp de-o mie de ani. Peste el vin turcii cari se contagiază de putrefacțiunea acestui imperiu și - cu toată zestrea lor umană de probitate și vitejie - putrezesc în câteva sute de ani ca de ciumă. Cum? Această mizerie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mărire a puterii Casei Hohenzollern-ilor. În contra acestei soluțiuni sunt însă țăranii transilvăneni, care formează Partidul Național, boierii și cei mai de vază politicieni liberali. Boierii se tem de pierderea influenței lor în afacerile statului în cazul în care se va încuiba la curte aristocrația ungară, cu aptitudinile ei politice, dacă se va face unirea. Țăranii transilvăneni se văd amenințați în privința pământurilor lor, în caz că marii proprietari se vor reactiva ca politicieni transilvăneni. Iar liberalii văd în anexarea Ungariei un pericol național în privința
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deopotrivă pentru toate talentele, indiferent de credințe sau tendințe, ci numai cu unica preocupare a Frumosului, a Binelui și a Adevărului. Aceasta nu ne va împiedica, ci mai vârtos ne va îndemna ca, față de materialismul vulgar ce pare a fi încuibat într-o bună parte a societății de astăzi, să căutăm a provoca o reacțiune salutară spre ideal, spre înaltele preocupări sufletești, fără de care un popor nu-și are rost în istorie și nici indivizii nu-și găsesc rost în viață
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
ele pe lumea cealaltă ; cum au făcut fîntîni, ca să nu le fie sete acolo, fiindcă se îngrijesc mai mult de ce va să fie decît de ce este. Și cum i-a convins pe săteni să ardă grajdurile vechi, în care se încuibase molima, spunîndu-le că e o campanie împotriva Satanei. Ne-am despărțit, la un pahar de izvor. Pe drum, am comentat cu toții, așa cum îl gîndisem la vreme singur. Am aflat de la unul din ei că își face catehism din Spencer, din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai putea desluși. (John Robert ura automobilele dar, fiind californian prin adopțiune, era nevoit să conducă o mașină.) Margot, și mai târziu Pearl, îi însoțiseră în aceste escapade. Câteodată, însă, fusese singur cu Hattie. Desigur, era posibil să se fi încuibat în el acest sentiment al purității copilei, pentru că aceasta îi apărea doar în secvențe disparate, și nu ca o imperfectă prezență activă. Și-o mai amintea vag, ca adolescentă abia înmugurită. În California, în apropierea oceanului, colindând pajiștile unui campus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capăt la celălalt însă, poemele lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar moartea nu naște spaime, fiind, mai degrabă, privită cu împăcare, ca un dat: Moartea e încuibată în / Șuierul planetei Pământ. Sincopele speranțelor - sau ale viețuirii depline, în general, - sunt înregistrate tot molcom: Prin sufletul nostru nu se mai vede / Ca printr-o fereastră prea veche... Nici timpul, în curgerea lui continuă nu-i provoacă eului liric
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ne Împerechem așa cum cere adevăratul poem, așa cum cere adevărata durere. Te voi bate peste gură cu ierburi de mandragoră, te voi cerceta printr-o lungă tăietură de sărbătoare și-ți voi semăna-n măruntaie toată vrăjitoria și toată tehnica Încuibată-n aur și safire, te voi Învăța tehnica poemului adevărat pe care numai noi poetele bătrîne o cunoaștem pe de rost." Și-n patul de brocart bătrîna poetesă mi-a străpuns, cu gheara sa lungă, roza inimii, urinînd, mai apoi
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
e viața. Bătrânul înțelegea foarte bine manevrele, și ale Aglaei, și ale lui Stănică și nu se lăsa intimidat sub raportul pecuniar. G. Călinescu Veșnica amintire a morții însă începuse să-l înfricoșeze. O dată cu limpezimea creierului, dispăruse euforia și se încuibase spaima. Nu se gândise niciodată la moarte, nu mersese la biserică, n-avusese nici o convingere nici într-un fel, nici într-altul, deoarece sufletul tot îi fusese absorbit în realitatea existenței. Moș Costache credea în adevărul cărămizilor din curte, al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
imagine peste cursul etericei sale destrămări. Melancolia-i o virtute la femei și un păcat la bărbați. Așa se explică de ce aceștia au folosit-o spre cunoaștere... Există în unele surâsuri feminine o aprobare duioasă, care te îmbolnăvește. Ele se încuibă și se depun pe fondul necazurilor zilnice, exercitând un control subteran. Femeile - ca și muzica - trebuie ocolite în receptivitățile tulburi care măresc până la leșin pretextele de înduioșare. Când vorbești despre teamă, despre teama însăși, în fața unei blonde spiritualizate de paloare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
comunica ea însăși direct cu ,,vrăjitorul’’ Negoiță. Grație acestui straniu ,,magnetism’’, uluindu-i pe cei din jur, e identifică imediat pe exponentul lui Aghiuță, fără să îl fi cunoscut sau măcar să fi auzit vreodată de el. Duhul satanic s-a încuibat într-atât în ființa ei încât este imposibil a mai distinge care anume din ,,vocile’’ celor două ,,regnuri’’ vorbește. Mai extins decât cele anterioare, cel de-al treilea și ultimul episod în care Negoiță încearcă a-și valorifica ,,darul’’ de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
până când în celelalte părți ale țărei toate municipiele 'și aleg pe oficialii săi, aici toate posturile se ocupă prin denumire. Motivul nu poate fi altul decât ca nefiind pe acolo maghiari nici măcar de sămânță prin alegeri nu s-ar putea încuiba și acolo maghiari, apoi o administrațiune fără maghiari nu poate fi admisă. Unicul pupor săsesc, ca cel mai mic, dar cu cei mai puternici patrioni, aliatul privilegiat al maghiarilor nainte de 1848, au fost mai mult cruțat, în anul acesta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a mai fost și păstr [ător ]ul culturei antice. Ce servicii au adus omenirii îndărătnicul și egoistul neam evreiesc? Ocupîndu-se pretutindenea numai cu traficarea muncii străine, alegîndu-și de patrie numai țările {EminescuOpIX 300} acele unde prin deosebite împrejurări s-a încuibat corupție, ei urmează în emigrația lor pe pământ tocmai calea opusă omenirei întregi. Căci neamurile reîntineresc dinspre răsărit la apus. Evreii merg dinspre apus spre răsărit. Pe când țările romanice reînvigoresc prin migrarea popoarelor germane ce curseră din răsărit, Germania însăși
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe hârtie măcar aproximativ minunata icoană". Formația stîncelor și dâmburilor orașului, petrecut în curbe fantastice de râul Iantra, e atât de labirintică și aventuroasă încît nu există punct din care ar fi cu putință de a cuprinde unitatea părților orașului, încuibate la răzămătorile deosebitelor terase de var. Amestecul de case se ridică în mod amfiteatral pe povârnișul a trei dealuri înalte. Cele două înălțimi din apus par a fi despărțite de-a treia, dar par numai, căci în realitate sunt împreunate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poartă cojoace și căciuli de oaie, pe care, pe vreme ploioasă, le întorc pe dos. Când te întâlnești cu ei, în semn de respect, își scot căciulile de pe cap. Nu se comit crime de violență. Dar nimic nu întrece imoralitatea încuibată în viața particulară. Adevăratul țăran român este cel din munții Carpați, apreciau. Despre acesta spuneau că „e un om netemător și independent”. Ei își îngroapă banii în pământ și umblă cu pas mândru. E lucru obișnuit la ei să se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la culcare. Ajuns în cameră, se repedea să închidă bine fereastra pentru a-l ține departe pe Dracula. Știa că, sub clar de lună, însetat de sânge, vampirul își lua zborul ca un liliac din turnul castelului său. Frica se încuiba în sufletul său din care numai voia să-și ia sborul până în zori. Nu-i rămânea decât să se apere toată noaptea cu rugăciuni. Numai așa putea să alunge strigoii. I se părea că vede cum, prin odaie, bântuie stafii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
noi înșine” (1907/1995, p. 363). Dimitrie Gusti și Emil Cioran vorbeau, de asemenea, despre fatalism, resemnare, pasivitate. Cu toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește „sentimentul destinului”: Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial înalt și indefinit ondulat [...] De un fatalism pus sub surdină de-o parte, de-o încredere niciodată excesivă de altă parte, sufletul acesta este ceea ce trebuie să fie
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ezitările, de vagul și de indecizia în care trăiește, ca să amâne nebunia generată de senzația coșmarescului și a propriei absențe, Cioran devoră materia din jur. În copilărie, spune într-un loc, mânca el singur cât toată familia... Din copilărie se încuibase în el, fără să știe, spaima de propriul spectru, spaima de absență. Prin urmare, insomniac, abulic, hiperlucid, Cioran percepe realitatea cu simțurile întinse la maxim, așa încât, în locul lumii concrete, el vede, asemenea lui Caragiale, fantasme sau mecanisme: „După o noapte
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
al duhului, carele-l vedem într-un trup tânăr și sănătos. Nimică nu rădică mințele obosite a unui bărbat ce muncește cu capul ca scăldătoarea răce; numai aceasta este în stare a-l scăpa de boalele acele tirănitoare carele se încuibă în om prin multă ședere și gândire. Dară și acii în ani adâncați se pot deprinde cu scăldătoarea răce și se pot folosi prin întrebuințarea ei. Printrânsa ușurăm sarcina zilelor noastre, printrânsa câștigăm bătrânețe lungi și liniștite, printrânsa putem depărta
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în aerul iatacului era acum acră, respingătoare. Sanctuarul fusese profanat". Necroza fenomenologică se generalizează prin enumerarea substantivală: "Toate obiectele de pe mese, de pe etajere, de pe gueridoane, toate perinele divanului, mototolite de spasmul dragostei, ofereau acum o priveliște anostă, dezgustătoare. Pretutindeni se încuibase mirosul de cojoc umed și de iuft. Și pentru totdeauna". Pentru a se elibera din coșmarul impurității provocate de intruziunea "străinului", eroina, posedată de un spirit tragic, nu are alternativă. Preparativele sunt transparente: "Înfiorată, ea-și îmbrăcă paltonul îmblănit din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
numește (... Sorbul pământului. În râpa acestei mări se află un brad colosal, numit bradul zânelor. Ajungând sufletul la acest brad, Îl roagă să-i Întindă vârfurile pentru a trece de cealaltă parte. Bradul Îi răspunde Întâia oară că s-a Încuibat Într-Însul un șoimuleț, a doua oară (... o vidră și a treia oară (... o șerpoană și că nu poate Întinde vârfurile pentru că ar simți puii acestor vietăți, ar prinde a șuiera și a lătra, iar el, speriindu-se, ar cădea
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]