184 matches
-
sfinți, Acest sfânt îl urăște, căci tare în cerbice E Dragul... dar mai tare socot că voi fi eu. Cetatea geme toată de oameni de ai mei, Al lui nu e nimica, nici haina de pe dânsul, El este ca bogatul încunjurat de-avere, În juru-i stau podoabe și visuri și mâncări, Dar n-are nici picioare, nici mâni să le întindă Să ia ce-i dinainte-i... Astfel, pentr-orice caz, Am prefăcut eu casa lui proprie -n capcană. Dac-ar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă-ncred?... Și Roman Bodei prea mi-e nătâng, E aspru, e pe față, nu are vicleșug, Asemeni inși se-neacă de-a pururea la mal... BOGDAN (încet) Vorbește iar cu sine... se pare că vedenii Din lumea cealaltă-l încunjură, și el Își dă de ele seamă... DR[AGUL] Mergi [oare] tu, Bogdane, Ades la vînătoare?... Și singur sau cu alții? BOGDAN Pe când nu erai bolnav mergeam de-a pururi singur, Adesea rătăci-am prin munții nalți ai Tisei Pîn-unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cobind a remușcărei, Ce strigă cum pe valuri strig paserile mărei, Cu cântece stricate urechea-și asurzește, De-abia bătîndu-și mintea, petrece muierește, Și-n loc de-nvăț și pildă și-n loc de sfinte psalme {EminescuOpVIII 141} Femei l-încunjur noaptea jucând, bătând din palme, Căci otrăvit e gîndu-i și inima[-i] otravă Și astfel Mihnea Sânger domnește în Suceavă. [SCENĂ] [ROMAN] Voi, ce ardeți toată viața în al patimelor rug, Ca să sfarăm nălucirea uneltesc un meșteșug. Nu-mi ard
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trist și slab, Îl închină lin uitării, Da vieții alt prohab. Du-te! du-te! {EminescuOpVIII 279} VÎNTUL (bariton) Plâng, Frâng Crengi uscate, Trec, Plec Ramuri, Bat în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu toată casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios vo creang-uscată IZVORUL (tenor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rămîne? LAIS În zădar ți-ai bate joc Și de moarte, căci cu râsul nu se farmecă din loc. CHALKIDIAS Admirabil e tăiată piatra asta. De la cine? Alkibiades ți-o dete? LAIS Nu. Megakles. Dar de tine Să vorbim. De ce încunjuri? CHALKIDIAS Epitaful să-l compunem? LAIS O! Te rog... CHALKlDIAS E dar mai bine și mai vesel să ne punem Să vorbim de-astă brățară. Are numai un defect, Că ridică prea mult creții hainei. Altfel stă perfect. E-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
batem joc De-o simțire care-i sfântă. Daca tu mă vei sili, S-ar putea ca rău să-ți pară după cîte-oi dezvăli. LAIS Totuși spune-mi... CHALKIDIAS De ce stărui? O s-o fac. LAIS Ci fă-o dar, Nu încunjura atâta, ci vorbește-odată clar. CHALKIDIAS O voiești? Ei fie dară. Te urăsc. LAIS Pe mine? Însă Pentru ce? CHALKIDIAS Aveam dorința să revărs durerea strânsă Care inima-mi apasă, scânteind ca o furtună Când pe ceruri nouri negri se alungă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o coroană mică. 88 {EminescuOpXIV 89} Lățindu-se știrea despre moartea lui Asan, crescu așa de mult și numărul răsculaților încît putură să reziste bine și energic lui Petru, care venise asupra lor, din care cauză acesta hotărî să-l încunjure pe Ivanco și prin aceasta să-l ostenească și să-l mistuie. Tot atât de neputincios se simțea și Ivanco de-a birui pe Petru și nu văzu altă scăpare decât în refugiul la împăratul romeic și-n ajutorul de oaste ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
baza de operațiune a viteazului Chrysos, care era priceput întru ale războiului și se mărginea numai la defensivă. Acest căpitan prețui pe deplin marea însemnătate a acestui loc întărit, pîn-acuma în părăsire și făr-de nici o garnizoană din partea romeilor; deci el încunjură cetatea cu mașine de zvârlit proiectile de piatră și cu alte soiuri de praștii de tot felul, adună mari provizii de nutreț, bucate și vite în prevederea unei împresurări mai lungi și așteptă inimos și {EminescuOpXIV 91} cu tărie oastea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Prosakon si contra lui Chrysos. De va cădea cetatea aceasta - socoteau ei - atunci inamicul nu va mai putea rezista nicăiri. De ce să nu meargă de-a dreptul la punctul acela care, luat o dată, aduce moartea inamicului? De ce să înainteze cu încunjur si ocolituri? Apoi petrecerea în asemenea locuri sălbatece, fără de farmec, trebuie să fie cu atât mai nesuferită si mai înfiorătoare cu cât s-apropie anotimpul în care fructele de tot soiul încep a se pârgui în acel rai de grădină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trupele sale toate la pradă și spoliațiune, iar el însuși, mergând călare fără nici o grijă pe un cal de primblare, privea ca spectator numai lupta ce se încinsese. Dar deodată se repezi Alexie (Ivanco) pe neașteptate cu oștirea din ascunzătoare, încunjură pe neprevăzătorul protostrator în mai multe puncte, îl mrejui din toate părțile și-l grămădi așa de rău încît a trebuit să se dea prins. Descurajați prin bine-izvoditul meșteșug, romeii nu mai cutezară să deie piept cu rebelii, a căror
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre Adrianopol la tovarășii lor de arme carii rămăseseră acolo și carii de atunci încoace încăpură la mai mare primejdie, de vreme ce regele Ioannițiu, mândru de biruința și de prețiosul său gaj de onoare, se sârgui a dispresura cu totul orașul încunjurat și a nimici cu desăvârșire pe latini. Latinii îngrijiră înșii ca împresurații din Adrianopol să nu afle numaidecât știrea înfrîngerii suferite, căci în noaptea ce urmă zilei de luptă ei iluminară în mod strălucit tabăra lor, făcând pe alții să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui de îmbrățoșare, că-l ura ca pe un domnitor însetat de sânge, că afară de asta își deschisese porțile generalului grec Alexios Aspietes,, supuindu-se poruncilor lui și căutând a-l sprijini să câștige tronul.. Regele român sosește puternic ca furtuna, încunjură și ia orașul, pradă și risipește fără de milă, trece pe mulți locuitori sub tăișul sabiei, pune să spânzure pe uzurpatorul Aspietes de-o bârnă cu capul în jos și picioarele-n sus și preface de istov nenorocitul oraș într-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l depune el de-o parte, solii în numele lui Vatatzes de alta. Pentru îndeplinirea acestei îndoite legături amândoi stăpânitorii hotărăsc ca să se întîlnească. Vatatzes purcede pentru acest a scop din Niccea, ocupă Lampsacus, trece cu o parte a oștirii Elespontul, încunjură Kalliupolis, oraș apărat de venețian, îi da asalt și-l ia în puțină vreme, după ce a întrebuințat cu energie mari mașine de asediu. În orașul Kalliupolis, cucerit în acest chip, Vatatzes primește curând după asta pe Ioan Asan, ce sosi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
romeilor și având antipatie contra împăratului, pentru că socotea a nu fi răsplătit îndeajuns din partea acestuia pentru meritele sale, uneltea în gândul său trădare, strânse oști pe sama sa, câștigă pe mulți luptători dintre cei ce erau cu simbrie la-mpăratul, încunjură orașul întărit Melenik și, pentru a-l lua, puse-n cumpănă toate puterile sale, întrebuințînd bine toate înlesnirile și foloasele poziției sale. Garnizoana cetății Melenik, comandată de doi oameni cunoscători întru ale războiului și viteji totodată, anume Teodor Nestongos și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
față și fără sfială, trimițând în campanie o însemnată trupă auxiliară, care pustii și jefui regiunea de Iîngă Prilapus și în fine puse pe fugă trupa romeică condusă de căpitani fără esperiență și cu puțini oameni, încît comandanții împărătești fură încunjurați în cetatea Prilapos și ținuți locului ca prizonieri. Trădarea deschise inamicului porțile cetății și garnizoana strâmtorată astfel se văzu silită de-a da pe mâna despotului rebel Mihail puternica tărie Prilapos contra unei capitulațiuni, juruite și de dânsul, pe care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pierde, o perspectivă sigură daca ne amintim puțina bunăvoință a papei". După povețele acestea ale împăratului, patriarhul cu clerul cellalt se retrase în propriul palat de rezidență și invită acolo pe solii papali la o adunare, unde aceștia espuseră fără încunjur aceleași cereri ale papei, pe cari le împărtășiseră deja împăratului și fură ascultați în liniște. Drept rezoluție solii primiră o scrisoare de răspuns către papă, plină de laude, în care se ocolea cu meșteșug cererea lui filioque. Totodată, după porunca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
greu sau deloc; căci populația se temea cu drept cuvânt de siluirile și prădăciunile inamicului, care și începu curând de tot a le și face, cu toată îngrijirea lui de cursele romeilor. Dintr-un asemenea gust de jaf inamicul biruitor încunjură și asaltă tăria Apro, în care după cum știa se refugiase soldați romei si altfel de locuitori cu tot ce aveau ei mai bun; dar fiindcă, din cauza puternicei împrotiviri a garnizoanei, nu putea spera să surprindă cu succes tăria, inamicul se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar pe fiul său ca ostatic. Totuși regele, după impulsiunea voievodului Toma al Ardealului, care voia să-și lărgească teritoriul, deschise ostilitățile contra Valachiei deja în anul 1323, intrând fără motiv binecuvântat în țară în fruntea unei oștiri puternice și încunjurat de cei mai mari demnitari clerici și mireni ai săi, apoi la anul 1330 întreprinse o campanie sub conducerea lui proprie iar în contra Valachiei, dar dădu de-o împrotivire atât de puternică precum n-ar fi așteptat-o. El își
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așteptat-o. El își așeză mai întîi tabăra dinaintea orașului de rezidență a Domnului român, dinaintea Curții de Argeș, dar curând e amăgit împreună cu oastea toată în munții, acoperiți cu păduri și la strâmt, unde dosise românii, și acolo e încunjurat și acoperit din toate părțile cu săgeți. Împresurat de aproape patru zile de-a rândul, espus foamei și tuturor ostenelelor, incapabil de-a se dezvolta și apăra în regulă, fără ieșire din ponoară și râpile stâncilor, oștirea sa e dată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
râul Ialomița ea dete de șanțuri și întărituri de tăruși, bătu și puse într-adevăr pe fugă însemnata oaste a boierului Dragomir, castelan al cetății Dâmboviței, dar, înaintînd fără precauțiune, încăpuse între păduri, râpi și munți, fu surprins pe neașteptate, încunjurat și bătut cu totului tot. Întreaga oaste de secui era acum parte prinsă și legată în mînile biruitorului, parte fără viață așternută în păduri și mlaștini și numai prea puțini fugari ajunseră cu zor-nevoie în patria lor. Și voievodul Niclas
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Turcii, oblicind atacul ce era să se întîmple, irupseră în Valachia, o arseră și-o pustiiră în mod foarte simțitor, apoi se retraseră dincolo de Dunăre. Sigismund pluti acum într-adevăr preste Dunăre și începu atacul contra micului Nicopol, tare și încunjurat cu ziduri, a cărui garnizoană turcească se luptă însă vitejește și neliniști pe agresori prin dese ieșiri, căci Mircea, care de câțiva ani plătea tribut osmanilor și care, cu toată alianța sa secretă însă serioasă cu regele, nu credea c-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tare. În partea regelui luptau cinci până la șase sute de viteji călăreți franceji sub comanda contelui d'Eu, conetabil al Franciei. În acest chip ungurii izbutiră, mai întrebuințînd berbeci și alte instrumente de asediu, să surpe într-un loc zidul de încunjur, să ia orașul, să măcelărească parte din garnizoană, iar parte s-o prindă și să-și asigure posesiunea tăriei, puind în ea o garnizoană a lor proprie. Cu această ocazie banul Ioan de Maroth se distinse într-așa fel încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ioan de Kanischa, carele însă apucă alt drum pentru a irumpe în țara inamică. Când regele, făr-a presupune deosebitele locuri de curse, începe să treacă lanțul Carpaților ce se ridică între Ungaria și Moldova, se vede deodată în mijlocul acelor curse, încunjurat și atacat pe neașteptate de o nenumărată mulțime de arcași moldoveni; oameni și cai sufer egal sub ploaia cea de săgeți și întreaga oaste regală se vede {EminescuOpXIV 196} oprită în loc. Ungurii la nevoie estremă sar de pe cai jos, se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numește sensibilitate. Prin sensibilitate ni sânt date așadar obiectele și ea ni-mprumută intuițiuni; prin inteligență le cugetăm și din ea se nasc noțiuni. Toată cugetarea noastră însă trebuie să se 60r refere sau de-a dreptul (directe) sau prin încunjur (indirecte) prin mijlocul unor semne caracteristice, totuși la intuițiuni în urma-urmelor, prin urmare la sensibilitate, pentru că-n alt mod nu ni poate fi dat nici un obiect. Impresia unui obiect asupra puterei reprezentative, întru cât suntem atinși de el, se numește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și trebuie să poată fi reprezentate și apriori pentru ca să se poată naște noțiuni despre forme cât și despre raporturi. Prin el numai e cu putință ca lucrurile să fie pentru noi obiecte exterioare. Scopul acestei observări este numai acesta ca să încunjurăm ispita ce i-ar putea veni cuiva în minte de a ilustra idealitatea susținută a spațiului cu exemple cu totul insuficiente, pe motivul că culori, gusturi ș. a. [... ] cu drept cuvânt nu se consideră ca calități a lucrurilor, ci numai ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]