92 matches
-
vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?” , spunând așadar că nu e momentul, și îi jură lui Simei că nu-l va omorî. „Cartea întâi a împăraților” relatează cum Dumnezeu îi apare în vis tânărului rege încuscrit cu Faraonul, la Gabaon (cea mai însemnată înălțime), spunându-i să-i ceară ce vrea să-i dea. Solomon, „care iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David” îi răspunde că, fiind „tânăr și neîncercat”, și-ar
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
Cărțile istorice ale Vechiului Testament istorisesc că Dumnezeu îi „ridică vrăjmași” lui Solomon pe Hadad, Edomitul, pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei dar și pe Ieroboam. Hadad, edomitul, din neamul împărătesc al Edomului, fugise în Egipt și se încuscrise cu Faraon, căsătorindu-se cu sora împărătesei Tahpenses, și acum voia să se reîntoarcă în țara lui când aude că David și cu Ioab muriseră. Rezon îi era și el vrăjmaș în această perioadă-continuă relatările- căci David ucisese oștile stăpânului
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
a secolului al XVII-lea. era fiul lui Barbu din Balaci și al Simei. A fost căsătorit cu Maria (născută probabil Cocorăscu). Prin căsătoria fiului lor Constantin Bălăceanu cu Maria, o fiică a lui Șerban Cantacuzino, Badea Bălăceanu s-a încuscrit cu domnul Țării Românești. În 1653 era postelnic, în același an fiind trimis de domnul Matei Basarab la Gheorghe Rákóczi al II-lea pentru a solicita ajutor împotriva domnului moldovean Vasile Lupu. A fost vătaf de aprozi între 1654-1657. Badea
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
Țigănești, Galați - d. 1849, Țigănești) a fost un scriitor român. Descendent dintr-o familie boierească fanariotă, a ocupat înalte funcții dregătorești în Moldova. Dacă paharnicul Sion scrie că neamul Konaki este de origine grecească, "dar preste 160 ani venit și încuscrit cu mai multe din familiile cele mari", Paul Păltănea a adus documente "care impun concluzia că familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefăniță Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
cu seamă. Discutăm numai oportunitatea măsurilor prea aspre. Nu știm daca glasul nostru va fi auzit, dar ne permitem a aduce aminte că România este în război, că, abstrăgând de la înrudirea națională, boierii din Bucovina precum și satele de la margine sânt încuscrite cu românii de dincoace de Molna, că mulți bucovineni au rude de aproape pe câmpul de război, încît abaterile unor tineri ce nu cunosc pe deplin greutatea pe care legile pozitive [0] dau unor asemenea manifestări nu pot fi puse
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sau cum n-are să fie, o săptămînă întreagă toată lumea serioasă și gravă a umblat după mărțișoare, cel puțin în București, patria adevărată, pe cît se pare, a micului birlic de metal și sticlă, legănat între sîni." În iureșul bucureștean care-ncuscrește griji mari și bucurii mărunte dar, încă, îndestulătoare, se amestecă, din mersul unui călător cu zăbavă, bătrîne aproape vrăjitoare, care pot să țină lecții de folclor, profesori de istorie și copii învățînd, pe fir alb-roșu, căile prieteniei-iubirii. Să fie "de
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
prea puțin timp, dar plătiră cu capetele ambiția lor. De origine din Franța, rămași în urma Cruciatelor în Constantinopol, unde-au ajuns la cele mai înalte demnități, reduși sub turci la treapta de negustori, Cantacuzineștii au pribegit de timpuriu în România. Încuscrindu-se cu familia străveche a Basarabilor, au adus pieirea acesteia și pieirea țării. Mâna lui Dumnezeu e grea. Basarabii - și Dănuleștii și Drăculeștii - au avut parte de binefacerea comună tuturor neamurilor ostenite de bântuirile neîndurate ale istoriei, s-au stins
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
4. Conform lui Alberic, în oastea occidentală erau șapte sute de cavaleri și vreo treizeci de mii de călăreți. Ei nu ar fi putut străbate Bulgaria dacă nu o ajutau cumanii cu care două dintre căpeteniile cavalerilor latini s-au și încuscrit. Spre a obține ajutorul cumanilor, latinii au trebuit să încheie cu aceștia o alianță. Pentru aceasta s-a dat curs unor obiceiuri cumane, dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut prin crestarea ușoară a mâinilor căpeteniilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deși ele nu erau încă denumite oficial ca atare. După ce August devine stăpânul imperiului roman, se ridică la Daci regele Cotiso, altul decât regele Geților cu același nume, pe care l-am văzut mai sus în vorbă de a se încuscri cu Octavian. Acest rege neliniștea atât de mult pe Romani, trecând mai ales în Moesia peste Dunărea înghețată, încât una din grijile de căpitenie ale Romanilor pe acel timp era: «Ce se mai aude de Daci ? August trimite pe Lentulus
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
un astfel de dialog nu e Întâmplător: ambii interlocutori sunt și iubitori, dar și slujbași ai unor pisici: Gabriela a unei birmaneze, eu al unui european, „de streașină“, cum spune franțuzul, unul care depășește bine pragul de 1%... Poate ne Încuscrim... iar răspunsul, peste microfonul dintre noi, al blondei Gabriela, e un miau... Cu siguranță am trăit, Într’o viață anterioară, În Egiptul În care, nu doar să nu iubești pisica, ci doar să te uiți urât la ea, era suficient
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu „dragi ți’s fetele...“. Căci norocul pe care mi-l poartă pisicile, mai ales negre, devine ghinion când le pun ghilimele. O spun ca s’o știe și delicata amfitrioană 65, tot iubitoare de pisici. Știu eu? poate ne Încuscrim. Cu tot palmaresul meu alcătuit din victorii à la Pirrhus, mărturisesc că admir această jumătate și ceva a speciei noastre și Încerc acum să-mi justific opinia. Din capul locului Însă, trebuie să dezamăgesc: nu consider femeia ca egală bărbatului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe acel oraș aurit... Au Încercat marea cu degetul, căci pe atunci veneau cu bărcile, știind naviga... Dar, după ce Între ei și Constantinopol, stăpânind țărmul nordic al mării, s’au interpus tătarii, au luat-o pe uscat. Dreptu-i, se și Încuscriseră cu acei oameni ai stepei, ce fugeau de apă ca pisica, mai ales după pățania cu debarcarea În Japonia, din 1281... Și, dacă tot au ales calea uscatului, rușii ne-au devenit curând „oaspeți“, căci pe la noi trecea drumul cel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și a presei în perioada de referință? Odată cu răpirea Bucovinei de către Austria la 1775, legăturile de familie ale fiilor aceluiași neam încetează. După un deceniu de la răpire, Bucovina era complet izolată de Moldova. Boierimea română, în parte, ținea să se încuscrească cu nobilimea polonă din Galiția. Un curent străin, deznaționalizator, își făcea drum în Moldova de Sus, deși prezența refugiaților moldoveni în Bucovina la 1821 și 1848, dar și mai înainte (Teodor Mustață și familia Petrino) exercită o influență binefăcătoare asupra
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a aflat că am o legătură serioasă cu o „unguroaică” (spre indignarea și consternarea mamei), bunicul Traian a Îndemnat-o pe fiica sa la moderație și i-a reamintit exemplul acelor Înaintași ai săi, din neamul Bărbuleștilor, care s-au Încuscrit de-a lungul vremii cu unguri, cu ruși, cu sârbi sau cu evrei. Cam așa s-a petrecut despărțirea mea de naționalism, care m-a făcut să-mi reevaluez și moștenirea transilvană. Dintr-un naționalist român tipic, „practicant” și primordialist
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
zi de vară, la Dinu Murguleț, boier patriarhal, apare intempestiv un vecin de moșie, arendașul Tănase Sotirescu, poreclit de el Tănase Scatiu, însoțit de coana Profira, mama arendașului, care aruncă, oarecum în treacăt, întrebarea dacă acesta e bucuros a se încuscri cu ea. Ofensat, întrucât Tănase era flăcău tomnatic, fiu al uneia din fostele lui slugi, iar Tincuța, fiica lui, încă o copilă, bătrânul nu răspunde sfidătoarei întrebări și, după plecarea oaspeților nepoftiți, poruncește să se deschidă ușile, ca „să iasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
funcțiile de slujbaș la Vistierie (1805-1814), ispravnic al ținutului Român (1821-1827), asesor la Judecătoria Sucevei, iar între 1837 și 1838, președinte al Judecătoriei din Botoșani. Prin mama, Ecaterina, era rudă cu traducătorul Iancu Buznea. Cumnat cu poetul Constantin Stamati, se încuscrește și cu Costache Negruzzi, care o luase de nevastă pe fiica unuia dintre frații lui G., spătarul Dimitrie (Dumitrachi). Dintre ceilalți frați, postelnicul Matei este părintele scriitorului Nicolae Gane, iar Costachi s-a îndeletnicit și el cu scrisul, ca traducător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
Alexandru Ipsilanti (1725-1805), a fost domnitor în Muntenia: 15 septembrie 1774-februarie 1782 și august 1796-decembrie 1797 și în Moldova: decembrie 1786-19 aprilie 1788. Se trăgea dintr-o familie grecească din Constantinopol, care s-a stabilit în țară și s-a încuscrit cu boierii români. Înainte de a primi domnia, a fost dragoman (atribuții diplomatice) al Porții. Era un om foarte învățat și dornic de reforme. A fost unul dintre domnitorii fanarioți mai buni. Iată câteva lucruri menționate în Istoria românilor, vol. VI
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
teama și nesiguranța oricărei așezări, teamă care, cimentată În secole, ne-a impregnat firea, caracterul și reflexele. Peste aceasta, o spune tot Drăghicescu, ăn cei vreo 160 de ani de dominație și de jaf fanariot - fanarioții care, abili, s-au Încuscrit cu familiie boierești locale, vechi! - s-a așternut pânza densă și sufocantă a moravurilor orientale, toate acele minusuri, defecte și păcate de care ne acuză străinii și de care ne acuzăm noi Înșine: corupția și lenea, două păcate majore, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e la fel de oțelită și că moliciunea lui e insidios posesivă. El și Daniel sînt adversari de la prima vedere concurenți în dominarea comunității , dar fiecare depinde de celălalt ca să poată domina. Deci sînt aliați fără voie (pînă la final chiar se încuscresc) și, pe parcursul filmului, fiecare se îmbibă de celălalt : periculosul Daniel îl tăvălește pe Eli prin petrol (îl botează în elementul lui) atunci cînd acesta vine să-i ceară bani într-un moment nepotrivit, pentru ca mai tîrziu, ajuns la mîna lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a influenței la care ajunsese Iordache Roset. în secolul al XVII-lea situația internă din șările Române era favorabil marilor boieri care s-au organizat în partide boierești, impunând domni din partida lor. Vechile familii boierești din țară s-au încuscrit cu familiile grecești, venite cu unii domni, iar aceste familii românizate - Cantacuzinii, Ghiculeștii, Duca, Mavrocordații, au ajuns domni, fiind schimbați de turci dintr-o țară în alta. Situația tulbure din țară și pierderea autonomiei interne, amestecul Porții Otomane în treburile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au zis că este grozav și orb de un ochiu...”; „că și el [Bogdan al IV-lea Lăpușneanu] vrea să ia fată de leah mare, pentru care pricină zic că mai mult de aceasta l-au mazilit împăratul, căci se încuscrise cu leașii...”), îndeplinind de cele mai multe ori gândurile părinților în privința căsătoriilor (stare ce le prilejuiește evocării indirecte în cronici: „pă Radul de la Afumați, carele zic să fie fost ginere lui Neagoe vodă”; „au strâns oști [Constantin Movilă] și cu bani și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
această privință, domnii munteni aveau alegerea mai ușoară. Dincolo de Dunăre erau, în adevăr, până la 1500, o mulțime de dinastii ortodoxe, mai vechi decât aceea de la Argeș, sau de la Târgoviște și București, așa încât pentru ai noștri era o cinste să se încuscrească [în cadrul unor relații ce vor deveni curând „schimburi de femei”, căci și domnițe ale românilor „coboară” în Balcani, de felul celor practicate - zice Georges Duby - de către dinastiile feudale apusene - nota mea, D.H.M.] cu ele. Pe vremea când se încheagă marele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
parte cu clironomia de la socrul său și de la cumnatul său, Basarab voievod, s-a îmbogățit, de altă parte, s-a mărit a lui ipolipsis, nu numai căci era Cantacuzino și ginere de Basarab, ci mai mult cu îngrădirea ce se încuscrise cu douăsprezece familii din cele mai în stare ale Valahiei, prin mijlocirea însurării fiilor săi și a măritișului fetelor sale” (Ghenealoghiia..., ed. cit., p. 82). 297. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., pp. 137-138. 298. Nicolae Stoicescu, op. cit., pp. 129-130 299. Vezi Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai iute la concesii și aranjamente cumetriale, numai să îi apară muianul în ziarele locale și să i se deie de băut (de futut și de intromis la ghiozdanu-i burduhănos) întru sufletele morților oarecari, mergînd el pînă la a se încuscri cu un Rom bogat din Dulcele Tîrg și a se înnăși cu primerele acestuia, căci pe Magistrul Țicăuan încetasem a-l mai lua în vreun calcul, perdurînd el ca o ultimă ocheadă a trecutului estompat". Jocul formal funcționează ca un
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
lui îi venise cu o asemenea mîndrețe de femeie în familie, dar suferea că n-avu-sese și el un cuvînt de spus în acest mariaj. Nu s-a știut dacă a murit de inimă rea sau de fericire că Marcel îl încuscrise cu cel mai de seamă bijutier parizian. Energica roșcovană Marguerite și-a deschis o școală particulară la Constanța, cu profesoare franțuzoaice. Marcel a dat un aer parizian prăvăliei din Medgidia, și de unde Ben Iatan aproape că nu mai avea clienți
Mirosul de la plecare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7924_a_9249]