505 matches
-
lua distanța de trebuință pentru a sesiza malefica proliferare lexicală la care se dedă. Iată un fragment intitulat: "Mirare și sens": "Aduc în lumina proaspătă și filtrată de primăvară indecisă și capricioasă un sunet nedecis între tristețe și bucurie. Aștept îndîrjit sub talpa aceluiași destin implacabil: indecizia, surpriza și informul. Rar zornăie și pentru mine alămurile fricii sau zvîcnesc din adînc clopote ale dezmărginirii iar eu ating, atunci, serafic, clapele fiecărei dimineți. Mă risipesc lacom, stingher și tandru spre toate orizonturile
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
care, a doua zi, o găsește metamorfozată într-o creatură hidoasă, cu ,,părul veșted, nasul ascuțit și gura pungă". Un ceremonial funerar de o sobrietate încăpățânată Din Mistreții erau blânzi rămân vii în mintea cititorului secvențele în care Condrat se îndârjește să-i sape fiului mort o groapă în duna mustind de apă, spre a-l înmormânta în pământ, așa cum cere datina. Totul se desfășoară în prezența unui diacon ,,visător de cuvinte", a proscrisei Vica, care îl plânge pe copil, a
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
Avea în grijă, pe timp de pace, măgarii ce trăgeau vagonetele în mină, dându-le pâine cumpărată din leafa lui. Este prezentat în ipostaza de rătăcitor pe câmpul bombardat ,,în căutarea unei țări în afară de lume", fiind ultimul care se mai îndârjește să creadă într-o iluzie cu nume de femeie - singura avere pe care o are, pe lângă măgarii bătrâni și un mânz alb: N-avea rude, nimic. N-avea decât amintirea unui nume de femeie: Neriman. Poate iubita lui, poate o
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
la Timișoara - se înalță și astăzi încă semeață, ca și cu două veacuri și ceva în urmă, casa cu etaj și antresol (mezanin) care adăpostește pentru vecie, parcă, farmacia „La Sfânta Treime”. Clădirea poartă cu demnitate patina veacurilor, dar se-ndârjește să-și semneze actul de nemurire... Autorii cărții bilingve de nostalgică neuitare, tipărită în română și germană, dedicată activității farmaceutice din Ciacova („Zwei Jahrhunderte Apotheke in Tschakowa”) - Zoia Polverejan, farmacistă veterană a localității, cea care a slujit decenii de-a
Agenda2006-02-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284624_a_285953]
-
omul simplu" spune: "așa cum Îți așterni, așa dormi". Eu vă rog, Însă, să vă treziți, și asta spre binele vostru, pentru că de al nostru are cine se Îngriji. Știu că știți că știm sau intuim că suntem apărați, dar vă Îndârjiți să ne decimați și nu pricepeți că nu puteți; nu pricepeți de ce nu puteți și vă Îndârjiți și mai tare. Degeaba. Aici hotărăște numai Unul. Voi nu. De aceea sunteți deja Înfrânți. Pe noi ne apără Cerul și Pământul, vă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
spre binele vostru, pentru că de al nostru are cine se Îngriji. Știu că știți că știm sau intuim că suntem apărați, dar vă Îndârjiți să ne decimați și nu pricepeți că nu puteți; nu pricepeți de ce nu puteți și vă Îndârjiți și mai tare. Degeaba. Aici hotărăște numai Unul. Voi nu. De aceea sunteți deja Înfrânți. Pe noi ne apără Cerul și Pământul, vă este cunoscut?: "Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și spete de gâște; măcelărind cu furculițele și cuțitele fleicile sfârâinde, torturile maronii și cozonacii moldovenești, pufoși și bălai, crescuți cât potcapurile popești, cu-o ardoare și-un zel atât de îndârjit că păreau că niciodată nu vor avea de gând să se ridice de la mesele acelea, din sala aceea și din orașul acela. Cumplit pentru foamea și simțurile lui întărâtate, căpcăunii îmbucau, sfârtecau și, ce nu puteau să înghită, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se stăpânea, pentru că știa ce are de făcut. Împotmolit în vălmășagul din sală, zări un chelner cu-o tavă enormă cu halbe. Ameți. Nu mai pusese nimic în gură nici apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
va fi atins; ca și el, părea să-și lase pașii în voia sorții, căci, după cîte aflase pînă acum, nimeni nu reușise să-l îndrume într-o direcție precisă. Singurul aspect care-i deosebea era constituția fizică. Puiandrul se îndîrji: dacă un lup aflat la capătul puterilor dădea dovadă de atîta voință încît îi impresionase și pe cei mai feroci reprezentanți ai speciei sale, atunci el, Lupino, animal tînăr și puternic, sănătos și pe deplin motivat, nu avea nici un motiv
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
viziunea evoluționistă. Cel mult poți spune că italianul prelucrează evoluționismul atît cît are nevoie pentru a salva valabilitatea teoretică a propriei sale viziuni. De aici aerul fermecător, de eretic modern, cu care Evola, angajat definitiv în cruciada sa spirituală, se îndîrjește să-și apere propria teorie.
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
geometrică. Separarea politică a României de Europa, separare pe care politrucii o doreau definitivă, se putea realiza doar prin uitarea unui trecut comun și a unei moșteniri lesne revendicabile. De-a lungul a peste 40 de ani, lupta surdă și îndîrjită dintre conducerea comunistă și zona conștientă a societății românești n-a încetat nici o clipă. Miza era clară: păstrarea ori respingerea valorilor europene. Lupta se desfășura pe toate fronturile - pe cel cultural, îndeosebi, dar și pe cel al obiceiurilor ori al
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
cu cei asemenea ție, ca să-ți poți purta mai ușor singurătatea. Ține-o pe ea în pază, altfel o să înceapă să urle prin privirea ta, prin gesturile tale, prin mersul, prin obiceiurile zilei, prin cuvinte. Și încă ceva: Nu te îndârji, nu te crispa în singurătate, dacă nu-ți va fi dat să o poți potoli. Curgi odată cu ea, curgi, curgi, Nu știi oare că tot ceea ce curge ia forma drumului pe care s-a pornit? Cine știe, poate într-o
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
tot ceea ce curge ia forma drumului pe care s-a pornit? Cine știe, poate într-o zi îți va fi dat să curgi, cu singurătatea ta, pe drumul iubirii. De aceea îți spun: nu te învârtoșa în singurătate, nu te îndârji. Cine are îndârjire, spune Neagoe, către fiul său Teodosie, nu-l vede pe Dumnezeu. Treapta a XXVI-a A patra scrisoare către cel născut, al meu Acum am înțeles: Ingineria nu este o meserie, ci o stare, așa cum toate cele
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
pînditorului și se scurtează apendicele nasului pretendentului la coroană". Locul nașterii: "Ťinsulať ubucovineană a Căjvănii", topos izolat, ai cărui locuitori descind din Ardeal, neutilizînd graiul local și posedînd o acută simțire a singularizării. O enclavă a trecutului păstrător de sine, îndîrjit într-o supraviețuire în răspăr cu contextul "socialismului atotbiruitor". Indicele ridicat al neșcolarizării, rezerva față de "revoluția tehnico-științifică", atașamentul față de vechile meserii și practici, receptivitatea la neoprotestantism, sărăcia constituie trăsăturile sale izbitoare. O observație a autorului, nu fără pigmentul polemic al
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
crezut că era vorba de un șobolan, iepure sau bursuc și nu avea chef să coboare În râpă, dar scheunatul agresiv al câinelui Îl hotărî repede și peste un minut se afla lângă acesta. Vizanti era foarte agitat și scormonea Îndârjit frunzele și pământul de sub ele. Victor Îndreptă lanterna și nu văzu nimic, apoi s-a apropiat și experiența sa de jandarm bătrân l-a făcut să se mire de performanța lui Vizanti care intrase cu tot cu cap În locașul scormonit. A
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
unii ședeau pe marginea tranșeului, fără să scoată o vorbă. M-am așezat și eu. Am aprins o țigară și mam apucat să trag din ea ca disperatul. Gândurile au luat-o razna... „Cum adică, domnule? Până acum am luptat îndârjit pentru fiecare palmă de pământ și acum trebuie să-l așteptăm pe dușman cu arma la picior? Armistițiu nu înseamnă înfrățirea cu dușmanul! Ce ne așteaptă, Dumnezeule!?” Deodată, un caporal a început să strige ca un apucat: „Domn’ plutonier! Domn
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
făcut, și am făcut-o bine, căci toată munca stăruitoare și tot devotamentul meu, pe care le dovedisem frumos, începuseră curând să se așeze în albia minunatelor lor rezultate, care m-au umplut de o mare nădejde și m-au îndârjit și mai puternic în râvna mea. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un scop în viață, unul la care să privească de jos și pe care să dorească cu ardoare a-l atinge, pentru că doar acesta îl ferește pe om
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce frumos descria Sorina Bălănescu apusul mare lui Teo Vâlcu, suprapus peste o premieră a teatrului ra diofonic :” Și-a trecut pătimirea precum Filoctet, cu ale cărui tragice trăiri se identificase altă dată, spunîndu-și că, atunci cînd un zeu se Îndîrjește să-i aducă prăbușirea, exis tă, singură, soluția salvării prin artă. CÎnd victima tragică este artistul, din suferință va scoate un punct de sprijin. Altfel, lumea nu ar fi decît o Închisoare atroce, cu un singur condamnat la Întuneric ” ... Frumos
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de la etajul zece, cel puțin. M-am aruncat. Vorba vine. Mai degrabă m-am lăsat să cad. Nu mai făcusem asta niciodată, așa că am aterizat un pic cam ridicol, pe spate. Dar n-aveam timp de studii estetice. Am pornit îndârjit spre bucătărie. Când am ajuns la vreun metru de ușa dormitorului am constatat că era închisă. Ah, ce obicei tâmpit aveam! Cine naiba mă pusese să o închid? M-am apropiat și am răsuflat ușurat. Spațiul dintre marginea ușii și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
solide care erau prinse între ele cu același dispozitiv artizanal pe undeva având și el un anume specific național care nu se descuia decât cu cheia aceea cu capăt triunghiular. Cotrobăi prin dulap și începu iarăși să arunce cu sudalme, îndârjit: "Băga-mi-aș picioarele în creierii mei dă papagal bou, care sunt io! Ce dreacu' oi fi făcut cu sticlele alea două dă la ofertă nu știu. Că dă două kile j'ma era tomnai bune. Să mă bați, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dea puțin înapoi, chircindu-se în fotoliu. — Nu te costă nimic o grupă sau două în sus sau în jos, începe să viseze din nou Regizorul, rupt de realitate, unu doi PSL-iști, cîteva foi de cort, ceva muniție, se îndîrjește. — îți dai seama că dacă aș face asta te-aș avea pentru totdeauna la mînă, aș putea să mă joc oricînd cu tine ca șoarecele cu pisica, spune Comandantul. — Se vor bate cap în cap, începe Regizorașul din nou cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stropim cu benzină. Omorâm oameni ca să salvăm vieți? Ardem cărți ca să salvăm cărțile? În ce s-a transformat călătoria asta? întreb. — În ce-a fost de la bun început, zice Stridie, împletind o șuviță printr-o piatră chinezească. Este o luptă îndârjită pentru putere. Vrei ca lumea să rămână așa cum e, tati, zice, și matale să fii șeful. Helen, zice, vrea aceeași lume, dar să fie ea șefa. Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Fiecare generație urăște următorul curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
repetatele avansuri ale lui Radu, fără să-i dea speranțe, fără să-l refuze. Cînd i-a cedat, a făcut-o din toată inima, lăsînd totuși impresia c-o face doar pentru a se împlini voia șefului, ceea ce l-a îndîrjit pe Radu, aprinzîndu-l de-a binelea. L-a înșelat de multe ori cu vechile ei legături majoritatea căsătoriți între timp, nici unul nemaipropunîndu-i căsătorie -, l-a înșelat fără convingere, întotdeauna din necesitate. Se scuza, în mod meschin, față de propria-i conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în jos, închizîndu-le și se îndreaptă spre restaurant, oprindu-se o clipă în fața lui Dorin, care stă în mijlocul șoselei: Nu mergi? Poate trece vreun camion, sau... Cine se mai încumetă pe vremea asta?! Hai înăuntru. Nu. Trebuie să ajung ! se îndîrjește Dorin. Ușa restaurantului a fost deschisă, iar pasagerii au dat buzna înăuntru, căutîndu-și locuri la mesele în dezordine, în sala plină de frig. Somnoros, chelnerul care a deschis merge la soba mare cu cuptor din sală și aruncă în vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ângenuncheat cu pușca la umăr, generalul privește ca un nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat după un deal ca o cută de pernă este aruncat în aer, aproape fără scăpare, după cuțitul pe care încă îl mai ține în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]