300 matches
-
începe marea noastră petrecere. De bulibașă și avocat se apropie o pirandă cu o farfurie, pe care se aflau două pahare mari cu rachiu roșu. Starostele îl îndemnă pe oaspete să guste din licoarea unei cupe, pe marginea căreia jocul îndrăcit al unor mărgele, cât bobul de mei, nu mai conteneau dansul lor nebunesc. Numai ce atinse buza paharului, sorbind o singură înghițitură, își dădu seama că rachiul era de fapt foc viu care, o dată turnat în sânge, avea darul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
autentici, care au jefuit , aproape sub ochii lumii, depozitele de cereale. și ce au luat de acolo? Orz, ce să ia? Orz, domnilor, orz. și nu i-au depistat, nu i-au prins? Nu, încă, da’i caută. Îi caută îndrăcit. și nu se poate să nu cadă în plasa căutătorilor. Nu se poate. Cu siguranță că nu se poate. Au mai trecut doua-trei zile, și totul s-a luminat. Molocea a venit la poliție și s-a predat. Eu sunt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îndelungi căutări, într-o fundătură, o cameră zidită cu piatră de râu, înaltă cât turnurile de veghe din Zagna. Razele roșii erau jucăușe, ca reflexele apei sub soarele în amurg. Noi am rămas stane de piatră, inimile băteau în ritm îndrăcit, tăcerea era de granit, pentru că în fața noastră, ridicat în două labe, uriaș cât un bivol, stătea un șobolan gras și lucios și tocmai sus un cap cu o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fie rezolvabile niciodată. Mereu calculate într-un coșmar al revenirii, iar și iar. Sigur că mereu se iveau din necunoscut. Terfelea toată munca devenită zadarnică într-o alta, cognoscibilă, care trebuia integrată, schimbând datele problemei. Așa aveam să devin mai îndrăcit pe viață, mai dornic de a învinge, mai puternic și când înfloreau zorii mă întorceam din camera zeiței spre chilia în care Închipuirea era plecată de acasă. Any Palade era a doua zi privită de profesori și elevi cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căzură Îngerii din Răi: Ia liubliu tebia, Liuba! Și de la izvoare, Eniseiul îi duse strigătul până la Dudinka, unde se afla Molotov-ul chiar pe țărmul mării Kara. Liuba, simțind un puternic miros de usturoi, întoarse camionul cu 1800 și acesta porni îndrăcit de-a lungul fluviului, în amonte, cale de peste 5.000 de kilometri, dincotro venise duhoarea, fără să știe, nici unul, nici celălalt, că trec în contrasens și în contratimp, cu viteza Dorului, pe care, chiar atunci, în cealaltă parte a Lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că-l auzi citit de cineva cu un debit verbal ieșit din comun, de genul celor care spun la televizor pe nerăsuflate, după ce fac reclamă unui medicament: „Dacă apar efecte neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului.“ Autorul are o vervă îndrăcită, introducând, în aproape fiecare frază, glume, jocuri de cuvinte și aluzii la diverse informații din memoria noastră colectivă. Cu aceeași dezinvoltură, folosește în treacăt cuvinte străine, creează momente de pitorească oralitate, improvizează versuri etc. Tot acest verbiaj vulgar-simpatic te ia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tot și aruncă pe jos, ceea ce în timp a acumulat în zonă un strat gros de pungi și gunoaie. Mamaie, nu arunca pe jos. Pune totul înapoi, spun eu, luînd aspectul unui ecologist. Asta grijă să mai am eu, replică îndrăcit. Băbuța, foarte vioaie, avea și ea un băț socotit, care, în plus, avea și un cui în vîrf. Da' este frumos ce faci? Uită-te ce mizerie faci. N-ai decît să faci curat. Eu? Da, dumneata. Păi, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vîrsta ei și era vopsită ca un indian înainte de a pleca la război. Încă își mai făcea iluzii deșarte că, la o adică, merge. În fața școlii, în stradă, cîțiva copii, cam nespălați, ce-i drept, jucau un fotbal improvizat, dar îndrăcit. Doamna directoare strigă autoritar: Plecați de aici, haimanalelor! Hai, repejor! Viitorii vagabonzi erau încă nealterați de răutatea lumii și s-au retras vreo 5-10 metri mai la dreapta. Plecați, am spus. Vreți să vin la voi? Pesemne că lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
viu, de piciorul lunatecului viu, practicată în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori"138. Calinc condamna așadar ferm intoleranța față de incinerare în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care se situa într-o neconcordanță cu propriile decizii sinodale din 1928 și 1933. Se atrăgea atenția că exista o indulgență față de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
viu, de piciorul lunatecului viu, practicată în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori) etc. etc.? S-a zis iarăși că Sf. Sinod adică forul cel mai înalt al executării întocmai, a sfintelor dogme, canoane și tradiții, a interzis oficiile (însă nemotivat) religioase la incinerați. Ei bine! De ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
militare juvenile: la douăzeci și ceva de ani făcuse parte din statul major al ducelui de Osuna, luptând Împotriva venețienilor și a turcilor la bordul galerelor spaniole de la Napoli, perioadă În care Îl cunoscuse și pe Diego Alatriste. — Un bucluc Îndrăcit, repetă Guadalmedina. Căpitanul dădu din umeri. Stătea fără pălărie și fără capă, În picioare, Într-o mică săliță Împodobită cu covoare flamande și avea la Îndemână, pe o masă acoperită cu catifea verde, un pahar cu rachiu din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în zece damigene mari și i le-a prezentat pe toate lui Scipion, salutînd militărește. Maiorul le-a repartizat pe vagoane, apoi i-a trecut comanda colonelului. Se aude un vuiet în trupă. Scipione îl acoperă: "Regiment, drepți!" apoi strigă îndrăcit, ca la instrucție: "Vin și eu cu voi, cu aprobarea dlui colonel!" De fapt, cum s-a aflat după aceea, Scipion s-a urcat în tren de capul lui. A mers pînă la graniță cu regimentul, iar atunci cînd s-
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
dezamăgirii și a tupeului fără limite, femeia preia atributele bătrânului dandy pe care-l depășește prin arta disimulării, a cultivării unei imagini aparente, cu certe atribute diabolice. Epitetele definitorii rămân în universul infernal, ele sunt rând pe rând, "drăcoaica", "infernala", "îndrăcita" conturând un univers "sublim diavolesc". În acest fel nu se mai știe dacă "diavolul e cel care învață femeile ce și cine sunt, sau mai curând ele îl învață dacă s-ar întâmpla să nu știe". Admirator al lui Balzac
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
disimulare, în deplină concordanță cu idealul dandy. Albertine, (Perdeaua sângerie) afișând indiferență și nepăsare, dovedește în final o îndrăzneală care-l va scoate din minți pe vicontele de Brassard. Acesta va descoperi cu uimire "aplecarea spre minciună" la o "fată îndrăcit de ațâțătoare". Nimic nu este imposibil pentru "diabolicele" lui Barbey d'Aurevilly, femei cu aspect angelic și caracter demonic, nici ura, nici crima, nici dorința de răzbunare duse până dincolo de mormânt. Ultima nuvelă Răzbunarea unei femei încununează această imagine cumplită
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
vocația sa clipei actuale, se desparte circumstanțial de prezent: "Stau în acest oraș plutitor pe aluviunile proștilor / sânt și eu o globulă roșie pândită de democrație / împinsă încolo încoace / de un acordeon cu burduf spart // Și lăutarii cântă tot mai îndrăcit / eu le-am lipit pe frunte suta de mii // Scufundat la o mie de leghe sub crusta impură / în cel mai adânc amânat ieri sau mâine / în cleiosul acum" (Cleiosul acum). În grădina suspendată a deliciilor începe să bată un
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
Jornada), Chapis, Leonard Peltier (amerindian, deținut), așa numitul Morales, Angela Y. Davis, Mumia Abu Jamal, comandanții Esther și David, scriitori ca Jose Revueltas, Pablo Neruda și Manuel Vásquez Montalbán, cei doi detectivi. Morții incomozi se citește pe nerăsuflate, cu ritmu-i îndrăcit, cu detectivii lui năzdrăvani, iar cititorului nu-i rămâne decât să admire formidabila eficiență a scriiturii postmoderne și caleidoscopul amețitor al registrelor stilistice. Stigmatul Casandrei produce altă uimire: ușurința cu care un mare autor traslează granițele între distopie și parabolă
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
nebunia lui. Nebunie debordantă în suma de vise și imagini din cea mai fantastică pledoarie pentru forța cuvîntului, în absența rostirii lui pe scenă. Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul fiecărei povești din fiecare scenă, din ritmurile îndrăcite ale mișcărilor, din sonorități ce vin din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui buhai imens, din respirațiile din somn, din frămîntatul pîinii. Așa s-a născut acest spectacol. Ca un aluat în care
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
și-o pierde. În spiritul melodramei, dragostea vedetei îl urmărește protector, discret, pe actorul falit, pentru ca, în cele din urmă, să-l salveze de la moarte și să-i redea nu doar vocea, ci și „sunetul muzicii”, pe care step-ul îndrăcit al acestui Fred Astaire redivivus îl „inventează”. Artistul este salvat, traversează zidul sonic și intră în noua eră supersonică a music hall-lurilor. Unde mă pierde ca spectator Hazanavicius? De ce nu văd filmul său ca pe un omagiu adus filmului mut
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
celor din „treișpe-paișpe”, Bruno s-a bucurat, la fel cum s-au bucurat mai toți cei din adăpost, deși sunetele îi făceau să nu poată dormi, iar o altă zi de muncă istovitoare era aproape. Însă cîntecele acelea vesele, uneori îndrăcite, erau o minune în toată regula, așa că în baraca Brunului, prin diverse colțuri, s-au auzit atunci chiar îngînări vesele ale cîntecelor, acolo unde cîte unul regăsea versuri de-acasă, dintr-un trecut diferit și nu foarte îndepărtat, pe care
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
prins. Se pare că banii s-au cam terminat și foamea e mare pentru că acum mănâncă căcat". Nici Oreste nu a renunțat la luptă, el ar fi postat un mesaj a cărui țintă directă este Mircea Badea: Exista un lătrau îndrăcit care turbează când aude de Părintele Iustin Pârvu, vitriolând spațiul mediatic cu tot felul de mârâituri înfundate. Îi recomand un superb reportaj marca În Premiera cu Carmen Avram". Reacția lui Oreste a venit după ce Mircea Badea a scris, tot pe
Badea spune că Oreste îl aleargă cu banii de la politicieni by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/67455_a_68780]
-
în afară de asta, trebuie să-l asculți pe Ricci interpretând Capriciile. Era un concert excelent și m-a uimit tehnica lui Ricci, maniera lui incredibilă de a transforma vioara într-un fel de pasăre de foc, de rachetă siderală, de chermeză îndrăcită. Mi-amintesc foarte bine momentul: lumea rămăsese ca paralizată la finalul strălucit al unuia dintre capricii, iar Ricci, aproape fără soluție de continuitate, îl ataca pe următorul. Atunci eu m-am gândit la mătușa mea, în unul din acele absurde
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
fost luate de nebunia debordantă dintr-o sumă de vise din cea mai fantastică pledoarie pentru forța cuvîntului, în absența rostirii lui pe scenă. Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul fiecărei povești, din fiecare scenă, din ritmurile îndrăcite ale mișcărilor, din sonorități ce vin din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui buhai imens, din respirațiile din somn, din frămîntatul pîinii. Așa s-a născut acest spectacol. Ca un aluat în care
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
Alex. Leo Șerban împărțea cu cinematograful fantezia debordantă, gesticulația memorabilă și un anumit glamour. Mi-l pot imagina invitat la una dintre petrecerile lui Gatsby, Marele Gatsby, sau chiar la cele la care participa Scott Fitzgerald, în sunetele unui jazz îndrăcit, mi-l pot imagina în compania oricărei personalități culturale sau celebrități fără aerul sicofanților care însoțesc trenele cu reverențe onctuoase și aceasta și pentru că ceva din universul cinematografului intrase în el. Da, pentru mine Alex. Leo Șerban venea de acolo
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
cu picioarele tremurînd / de nemernicia voastră, de necredința voastră, / mironosițe ascunse sub voaluri, / arătați-vă fața, ochii tulburi, aripile cu găuri, / voi, bucurie, fericire, seninătate. // Dansați îndrăcit cu mînie la focuri orbite / prin somnul care nu se mai trezește, / dansați îndrăcit, cuvioase cucuvele. De ce blestemi, popo, de ce sudui, părinte, / de ce nu-ți îngropi copilul, mamă? // Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum exilați-vă / în cerul vostru albastru, că pe-aici nu-i nevoie de voi, / și pe-aici umblă lupii desculți
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]