2,372 matches
-
în Evoluția prozei literare: „spirit vioi, ziaristic, format în redacție și în cafenea, cu simțul actualității și al proporției de moldovean bucureștenizat, care nu suspină numai după trecut și răzeșie, ci pune și probleme și, mai ales, știe să le îndrăgească pentru a fi în gustul publicului grăbit.” Ziarist, el conduce publicația săptămânală „Duminica Universului”, supliment al ziarului „Universul”, primele șase luni ale anului 1931, alături de V. Voiculescu, Gh. D. Mugur, Al. P. Necșești, Cristobald. Dacă despre un roman, cum este
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
numeroase piedici și vexațiuni: să amintim numai rechemarea intempestivă de la lectoratul din Germania, fără nici o explicație și amânarea enervantă a acordării titlului de doctor în Litere, din cauza unei comisii vindicative și meschine. Deși spune și repetă în multe scrisori că îndrăgește tot mai mult cariera universitară (nu și Clujul universitar, pentru că îi mărturisește lui Ion Brad că vrea să se mute la București sau chiar la Baia Mare) gândul inițial al lui Mircea Zaciu a fost să devină scriitor, nuvelist sau romancier
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
nu le poate evita. Cum nu poate, cunoscîndu-l și știindu-i "biobibliografia", decît să-l admire, mai mult: să-l iubească. Născut la Galați, într-o familie românească, a copilărit în amestecul de neamuri al portului cosmopolit, învățînd devreme să îndrăgească diferențele și numitorul comun al omeniei. Inteligența și pasiunea pentru lectură l-a făcut încă din liceu să fie de partea democrației și a civilizației occidentale, iar la 21 de ani, în 1945, a devenit membru fondator al "Asociației Mihai
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
a fi confruntat mult mai radical și deplin cu universul imaginar al autoarei, decît în romanele precedente. Reapar - în articularea unei impecabile logici a absurdului de tip ionescian și suprarealist, sau în logica fantasticului, specifică lui Daniil Harms, atît de îndrăgit de autoare, - obiectele și simbolurile unei lumi inconfundabile, în care ființele se dezmembrează, se dezarticulează sub tăișul unor traume nemărturisite, sub presiunea unei violențe invizibile, pentru a se recompune aleatoriu și totuși semnificativ în spațiul imponderabil dintre poezie și vis
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
Maxim Belciug Se dedică unor academicieni Animat de un confrate, aștern aici câteva observații cu iz independent despre muzica "independentă" pe care o îndrăgesc atât de mult. Mai întâi, încercând să (-mi) definesc termenii, voi spune că muzica "independentă" se poate referi la muzica ce se încăpățânează să sune altfel decât cea izvorâtă din trecerea mai mult sau mai puțin ritmată a arginților sunători
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
și ai grijă de tine, domnul meu. Cînd Dumnezeu vrea să te pedepsească te dăruiește în același timp și cu o dorință împlinită dar și cu o mare nenorocire. Poate că așa se poartă El cu cei pe care îi îndrăgește, nu știm, nouă oricum ne e totuna. De aceea ai grijă, domnule locotenent. Și să nu uiți cîntecul "Amintirile sunt sudoarea sufletului". - Nu cred o iotă din ce spui - i-o tăie locotenentul -, totuși îți mai pun o întrebare. Poți
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
dirijorului, James Conlon, dirijor miniatural, un fel de „Napoleon” al pupitrului, spun unii. Partitura plasată sub ochii lui a rămas nedeschisă căci muzica e în el, îl traversează și o comunică asemeni unui amant exaltat care iubește fiecare notă, care îndrăgește fiecare indicație, care se confundă cu această agitată masă sonoră. El mi-a amintit acel personaj unic care în spectacolele de marionete Bunraku povestește singur întreaga istorie identificîndu-se cu fiecare personaj, trăind fiecare eveniment: gidayu. Aici Conlon, asemeni lui, murmură
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
deși, citindu-vă romanul, am fost tentată într-un prim moment să cred așa ceva). V-ați simțit legat de România în primul rînd prin dragostea pentru mama dumneavoastră, care a trăit odinioară acolo. Circulînd în această lume deschisă, învățăm să îndrăgim oameni și locuri care de fapt, generic, nu sunt nici ai noștri, nici ale noastre. C.H.: Am fost foarte conștient de toate acestea. Am stat mai multă vreme la București și, cînd priveam tinerele femei care treceau pe stradă, îmi
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
o lună, Doina lui Eminescu. După “reorientarea” negocierilor cu U. E. și declarația d-nei Puwak cum că dl Arie Oostlander nu e binevenit în România, mai lipsea reactualizarea îndemnurilor poetului național de a-i urca în spînzurători pe străini, ca să-i îndrăgească ciorile, mai ales dacă nu tuturor românilor care i-au îndrăgit le-au mîncat inima cîinii și au mai rămas cîțiva xenophili de sămînță. Într-un interviu pe care i-l acordă d-lui Ion Zubașcu pentru CONVORBIRI LITERARE (nr.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
declarația d-nei Puwak cum că dl Arie Oostlander nu e binevenit în România, mai lipsea reactualizarea îndemnurilor poetului național de a-i urca în spînzurători pe străini, ca să-i îndrăgească ciorile, mai ales dacă nu tuturor românilor care i-au îndrăgit le-au mîncat inima cîinii și au mai rămas cîțiva xenophili de sămînță. Într-un interviu pe care i-l acordă d-lui Ion Zubașcu pentru CONVORBIRI LITERARE (nr. 2), prozatorul Dan Stanca recunoaște că în romanele sale apar numeroase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație de eretic și experiența de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În fascinantul Baaad o lume „de la-nceput”. El Își Îndrăgește propria-i tristețe (cum mărturisea În Jeu d’amour), făcînd saltul În cultura sentimentului; cîntă așadar, În maniera incantatorie, o absență, făptura ideală, eterata - proiecție a unui truver villonesc, de fibră eminesciana. Indiscutabil un mare poet, Cezar Ivănescu, coborînd În
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
încercat mama să-l alunge, el era ca un războinic neobosit, întorcându-se după câteva clipe să-și reia locul ce i se cuvenea. Când a devenit evident că animăluțul scump era o mică părticică din mine, toți l-au îndrăgit așa cum era. Prin urmare, își câștigase dreptul la o parte din pat, alături de mine. Dimineața, ca să nu lase alarma iritantă a mobilului să mă trezească, mă mângâia cu căpușorul lui rotund și pufos. Când somnul îmi era atât de dulce
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
așteptase Jacob. Și, mai ales, fiindcă folosise o replică foarte interesantă în ochii lui Jacob. - Matematica este urâtă doar pentru care care n-o înțeleg, zisese Generalul și făcuse apoi o pauză mare. Apoi continuase: - Voi o înțelegeți și o îndrăgiți. De aceea vă aflați aici... După ce Generalui coborâse de pe scenă, luaseră cuvântul diferiți profesori. În acel moment Jacob renunțase să mai dea atenție vorbitorilor, fiind cu totul captivat de privirea fetei care stătea în fața lui. O privire caldă și o
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
afla ei, dar și celor de acasă. Radio ProDiaspora și-a propus sa-i apropie pe românii răspândiți prin toate colțurile lumii călăuziți de dragostea față de aproapele său și cu încredere în propriile forțe și, de ce nu, cu ajutorul celor care îndrăgesc și apreciază proiectul nostru, sperăm să reușim. Dan BOANȚĂ: Cum s-a născut acest proiect? De unde ideea de a creea un post pentru românii din diaspora? Ecaterina CÂMPEAN: Împreună cu domnul Robert Landmann din Germania, în anul 2009, am dorit crearea
Interviu cu ECATERINA CÎMPEAN – Director General la RADIO „PRODIASPORA” [Corola-blog/BlogPost/93783_a_95075]
-
nestricăciune. Acel body = cadavru este ridicat la rang de trup și de nedegradare sau nestricăciune. El va rămâne undead. Vom mai întâlni de-a lungul cărții diverse expresii sau cuvinte rare cu iz de arhaic (nemitarnic) pe care poetul le îndrăgește punându-le antonimic față în față sau cel mult unul într-un vers, iar al doilea în versul imediat următor. Aparent ele sunt simple, doar contextul și punerea lor într-un loc bine determinat în vers le ridică valoarea literară
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
acum să trec în revistă toate aceste exemple și nici nu pare să fie necesar. Vom exemplifica numai cu poezia „Doina” (1883), luată adesea drept reper pentru ilustrarea xenofobiei lui Eminescu. „Exegeții” grăbiți pornesc, de regulă, de la versurile „Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima cânii” și decretează gravitatea acestei afirmații, scoase din context, pentru psihologia poporului român. Dacă cel care exprimă esența spiritului românesc este xenofob, atunci și poporul român trebuie sa fie așa! Dar, istorici fiind, nu putem
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
mine”. Piesa a fost primită foarte bine, în pofida faptului că au fost făcute câteva modificări în text. Spectatorii aproape că nici nu le-au sesizat. De altfel, nici nu ar fi înțeles motivul acestor modificări. A contat melodia cunoscută și îndrăgită de toată lumea și dăruirea cu care a fost interpretată de solist. La înălțimea așteptărilor a fost și maestrul de concert, pianista Evghenia Nesterenko, de care a depins mult recitalul baritonului Dumitru Caulea, recital care s-a transformat într-o adevărată
Un bariton care promite: Dumitru Caulea [Corola-blog/BlogPost/93955_a_95247]
-
din Turcia. “Chiar înainte de vizita la București am citit câte ceva despre “Capitala culturală a Balcanilor”, orașul numit “Micul Paris”. Am înțeles mai bine ce înseamnă toate aceste supranume abia după ce am cântat în București. A fost un public extraordinar, am îndrăgit cultura și arta, care sunt foarte importante pentru România, o poți simți în aer. Perspectiva unui al doilea concert în România mă încântă. Între timp am participat la o sesiune de cursuri de vindecare pe metoda Acutonics, ținute la București
Seda Bağcan: “Un moment de liniște și fericire pentru București” [Corola-blog/BlogPost/93976_a_95268]
-
Academiei Române, acolo unde valoarea excepțională a operei sale îi cerea prezența. Gheorghe Buzatu a „căzut” la datorie, în bibliotecă, locul unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Nu a avut un loc pe care să-l fi îndrăgit mai mult, mai ales după pierderea familiei și cred că și-ar fi și dorit biblioteca drept loc de unde să treacă în eternitate, dacă s-ar fi gândit vreodată la așa ceva. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Regretul pierderii unui
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
notez aici ultima și cea mai mare bucurie a mea. E vorba de grupul de la Albatros. Mai ales Geo Dumitrescu a fost pentru mine o apariție surprinzătoare. La douăzeci și unu de ani, e poet până-n vârful unghiilor, un adevărat poet. Îl îndrăgesc ca pe un frate mai tânăr, ca pe un alt eu însumi; mi-e drag și tremur pentru el cum aș face-o pentru copilul meu. E atâta prospețime și așteptare liniștită pe fruntea lui, în marii săi ochi negri
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
extaziată în oglindă. Amorezul nobilei Yocrapo apare însă fără veste, crede că e stăpâna Otakei în costumul cunoscut, dar Otake - speriată se ascunde din fața lui. Aceasta i-a fost pierzarea. Amorezul pleacă gândindu-se la răzbunare. Servitorul nobilei Yocrapo e îndrăgit de Otake, vine cu lucrurile cumpărate din târg, o recunoaște pe Otake, o cere de nevastă și o conjură să bage de seamă să nu vină stăpâna să o vadă în costumul acesta. Prea târziu. Amorezul încearcă din nou să
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
în zona periculoasă a excluderii), ajuns la concurență cu memoria, pe care-o lasă s-o invadeze, căci și-a pierdut ceea ce Adrian Cioroianu consideră o componentă esențială a istoriei: capacitatea de a uita. Ceea ce pentru individ e ucigător („Putem îndrăgi uitările, dar întotdeauna ne va fi teamă de Uitare.", scrie criticul de teatru George Banu într-o carte care chiar așa se numește, Uitarea) e salvator pentru istorie; o bună știință a uitării face diferența între frauduloasa memorie și istoria
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
desfrânată bătrână, ar putea să-ți fie mamă. Nu e pentru tine, crede-mă. Uită ce-a fost, sau gândește-te doar ca la un simplu accident. Tu o ai pe Joan, o fată de vârsta ta pe care o îndrăgești, cu care o să duci o viață normală când o să decizi că a sosit momentul. Vino-ți în fire iubitul meu, doar n-ai să te lași sedus de o impostoare. Iar lui Joan desigur că nu trebuie să-i spui
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Curtea-Veche a apărut în volum în 1929 (la Cartea Românească, după publicare în Gândirea, între 1926-1928). Prima mențiune a nuvelei în textul Crailor... survine la începutul capitolului al doilea, cînd naratorul face un portret mai extins al acelui om "ciudat", îndrăgit înainte de a fi cunoscut, al acelui "alt eu însumi" despre care vorbise la sfîrșitul capitolului anterior (capitol încheiat chiar cu aceste cuvinte, "...un alt eu însumi", pentru ca următorul să se deschidă, la fel de semnificativ, cu "Un prieten de cînd lumea...", pp.
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Ministerul a trimis o inspecție care n-a avut cum să schimbe notă colegului nostru. Doamna Banu, în schimb, a rămas cu un gust amar și a decis să lase clasa. Atunci ne-am dat seama cât de mult o îndrăgisem pe profesoară noastră cu voce severă, par auriu și zâmbet larg, care ne cuprindea pe toți, de la prima la ultima bancă. Am fost mai mulți colegi care ne-am revoltat și, în cele din urmă, întreaga clasă ne-a fost
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]