1,238 matches
-
elegiac. Începutul a devenit, prin intervenția hiatului dramatic impus de istorie, doar o prefață a sfîrșitului. „Mijlocul” creator a fost grav prejudiciat, dacă nu anulat. Ceea ce face să apreciem cercetarea în cauză ca pe o operă cu precădere cvasimemorialistică, posedînd îndreptățirea unei pledoarii pro domo, dar în plus ea înfățișează și o substanță bogat informativă ca și o remarcabilă tensiune dialectică. Apreciere ce-o facem în pofida faptului că ne disociem, în planul strict al opiniilor literare, de o sumă de afirmații
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi istorii a statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată îndreptățirea, fără a fi cîtuși de puțin insolent, să-l califice pe Michelangello drept fabricant de biftecuri, pentru că, de acolo de unde privea Brâncuși, din spațiul de seducție și din rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, din subteranele preistoriei, din
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
control viitor posibil, cu o aparență de verosimilitate perfectă" (p. 270). Împrejurările mărturisirilor călinesciene probează, totuși, faptul că scriitorul nu vorbește cu adevărat despre sine decât în scrisorile către Al. Rosetti (din care Eugen Simion extrage lungi fragmente, cu deplină îndreptățire). Al. Rosetti s-a dovedit cel mai bun destinatar al confesiunilor sale, atât de greu de obținut, căci scriitorul era extrem de reticent din fire. G. Călinescu ar putea spune odată cu Flaubert: "Omul nu este nimic, opera este totul!", iar această
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
de către celebratorul Său și reflexele grației dumnezeiești așternute asupra acestor daruri, capabile a le asimila sieși, a le consubstanția. Osîrdia scrierii frumoase, formă de ritual sui-generis, devine o cale de apropiere de Pronia cerească. Textul poetului continuă textul liturgic, cu îndreptățirea unui numitor comun de ordin mistic: "Doamne, caligrafiez printre celibatari, printre ibiși împăiați, pentru că sînt în exil. Scriu despre aromele sfinților. întinzîndu-mă după o cheie, răstorn călimara. Doamne, scriu cu litere de aur. înmoi pana în aur. Scrisul meu trebuie
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
Monda? Pentru că ea ne dezvăluie " deosebit de confirmarea pe care ne-o aduce volumul I din Agende " proiectul inițial al acestora, conceput nu pur și simplu ca un aide-mémoire secret și intim, cum s-a mai observat și afirmat cu parțială îndreptățire, ci ca un excurs istorio-grafico-memorialistic, lipsit de orice menajamente, în câmpul de manifestare al literaturii române contemporane. Doar discreția prevenitoare îl face pe Lovinescu să nu dorească a-și publica însemnările încă din timpul vieții, rezervându-le posterității. Numai că
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
și-a înălțat la început vocea în favoarea drepturilor nerecunoscute ale românilor din Ardeal, nu mai e dispus, după 1916, a recunoaște drepturi similare minorităților apărute în România întregită. E o decepționantă contradicție a militantismului care se bucura odinioară de o îndreptățire nu doar etnică, ci și generic democratică, umbra sinistră ce-i însoțește patriotismul. Suspiciunea împotriva orașului, socotit "cuib al pierzaniilor", pe care conservatorul poet o împărtășea cu doctrina sămănătoristă, se transformă într-o apucătură a "vînării" statistice a alogenilor: "Dintr-
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
sublinieze cu insistență ajungerea unui camarad în fruntea ierarhiei sociale: substanță intelectuală a unui neam, în funcție de problemele ei vitale și perene, ei se luptă cu veșnicia și pentru justificarea rasei. Cultura fiind opera talentului lor, ei reprezintă cu mai multă îndreptățire decît avocații din provincie, floarea intelectualității române". în perioada interbelică, cea în care se înstrăinează de poezie, condeiul lui Goga continuă, totuși, a se exprima, suficient de susținut, în publicistică. într-o publicistică ce, dacă-i adăugăm și magistralele pagini
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
cu el însuși". Atingem aci un punct delicat și anume critica acerbă pe care Nae Ionescu a făcut-o sistemului democratic, în numele individualității periclitate, al culturii, din acest motiv, distorsionate, pîndite de disoluție. în vederile sale, democrația înseamnă ,efectiv egala îndreptățire a tuturor de a hotărî în chestiunile publice și care nu poate duce decît la înecarea individualităților în mase, la precumpănirea cantității asupra calității". însă ,cultura adevărată este operă de adîncire personală și, prin urmare, de diferențiere. Marii oameni de
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi istorii a statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată îndreptățirea, fără a fi cîtuși de puțin insolent, să-l califice pe Michelangello drept fabricant de biftecuri pentru că, de acolo de unde privea Brâncuși, din spațiul de seducție și din rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, din subteranele preistoriei, din
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
operează în același plan și refuză orice tentație a ierarhizării. Personajul solitar și schematic, asupra căruia se revarsă tonuri și transparențe, modulări cromatice și separații grafice de o inepuizabilă bogăție, anatomia zoologică ori schița unei construcții tehnice trăiesc cu egală îndreptățire într-un spațiu comun și neviciat de abuzurile unui regn în detrimentul celuilalt. Dacă există, în cele din urmă, o anumită focalizare a interesului, ea este exprimată nu printr-o acțiune deliberată și lucidă, ci doar prin puterea de sugestie, ca
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
și ele oricărei funcții previzibile, nu par a avea decît un singur sens: acela de a media între om și univers, de a celebra frumusețea creației sau de a sancționa dezordinile și erorile acesteia. Insă la fel de bine, și cu o îndreptățire egală, pictura Paulei Ribariu poate fi un proiect, o formă de a anticipa o existență exemplară, sustrasă accidentalului și derizoriului. Artista pare a fi găsit un numitor comun al existenței în spațiu și în timp, un set de forme exemplare
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
Oximoronică în viziune și în limbaj, fundamentată riguros pe contrarii multiple, masculină și feminină în egală măsură, pictura lui Dumitru Ivan este un adevărat sistem vizual în care lumea sensibilă și proiectul existențial se afirmă și se susțin cu aceeași îndreptățire. Cu îndreptățirea firească pe care o impune puterea de persuasiune și de seducție a artei. Nudul, între mistică și păcat Știm, încă din primele pagini ale Genezei, că Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea lui, că l-a
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
viziune și în limbaj, fundamentată riguros pe contrarii multiple, masculină și feminină în egală măsură, pictura lui Dumitru Ivan este un adevărat sistem vizual în care lumea sensibilă și proiectul existențial se afirmă și se susțin cu aceeași îndreptățire. Cu îndreptățirea firească pe care o impune puterea de persuasiune și de seducție a artei. Nudul, între mistică și păcat Știm, încă din primele pagini ale Genezei, că Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea lui, că l-a făcut gol
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
de acasă nu s-a potrivit cu cea din târgul american; și apoi, fiindcă modelele și contramodelele trâmbițate propagandistic de vechiul regim fac imposibilă, azi, o adevărată decantare critică. Limbajul însuși a fost alterat. A observa și a numi, cu deplină îndreptățire, deficiențe ale societății americane contemporane echivalează cu reacționarismul sau cu debilitatea intelectuală. și totuși, autorul nu cedează. Rămâne ferm, dacă nu pe convingerile lui (acestea glisând pe un vector al dezamăgirii), atunci pe ceea ce a văzut și a simțit cu
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
probe de limba română, inclusiv de cultivare a limbii. Am întîlnit studenți care știau cu precizie (pentru că învățaseră cu tenacitate) care era forma recomandată de vechiul DOOM, dar care nu se întrebaseră niciodată cine stabilește norma, după ce criterii, cu cîtă îndreptățire. Același DOOM era invocat de mulți redactori de editură: fermi, inflexibili, deloc dispuși să admită variații sau contraziceri. După aproape 25 de ani de stabilitate, apariția noii ediții aduce sub ochii tuturor fenomenul (firesc) al modificării normelor. Unele dintre regulile
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
Mircea Mihăieș Un cititor al României literare făcea de curând un reproș nu lipsit de îndreptățire: slaba reacție a societății civile și a presei românești la fenomenele de vulgarizare masivă, cu frecvente devieri în zona rasismului și xenofobiei. Reproșul venea pe fondul unor note scrise de mine despre felul abuziv în care diverse grupuri de presiune
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
și cum se poate apropia poezia de Dumnezeu e o întrebare ce revine frecvent în istoria literaturii din Evul Mediu încoace. Orice act poetic e un act religios - se poate răspunde pe urmele Abatelui Bremond, însă, cred eu, fără o îndreptățire perfectă a acestei generalități, o speculație riscantă. Dar Rimbaud și alți eretici? Pe ei unde îi situăm? Nu orice cuvânt poetic se trage direct din logosul divin, cum le place unora să creadă, pentru a înnobila poezia și a o
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
a face, așadar, cu un creștinism în tratare liberă, oarecum heterodox, însă atăt de pliat pe temperamentul autorului în discuție, atăt de natural încăt nu-l putem decăt omologa drept o "credință personală" (Șestov) la care d-sa are toată îndreptățirea. Dintr-o atare "liberalizare" a raportului cu Dumnezeu decurg o seamă de puncte de vedere ale lui Alexandru Paleologu, care-i caracterizează poziția. Debarasănd credința de aparatul restrictiv și interdictiv, d-sa ăși ia avănt într-o direcție antipedantă, regăndește
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
militanți, fără a-și pierde creditul, a convins Sfîntul Sinod. Iar asta într-un moment în care clubul popilor politicieni părea să aibă destulă influență în sînul Bisericii Ortodoxe. Nu neg că reacțiile apărătorilor drepturilor omului nu și-ar avea îndreptățire, dar nu poate fi negat nici că Biserica Ortodoxă are dreptul să-și apere credibilitatea. Călcînd Constituția? M-ar putea întreba careva. Cred că recurgînd la prevederea constituțională despre libertatea cultelor. Cu cîteva zile în urmă, același Bartolomeu Anania a
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]
-
de eseuri și articole de acum câțiva ani, preluând titlul rubricii pe care o susținuse mai înainte în „22“ și în „România literară“. L-am recenzat la apariție, observând atunci că autoarea și l-ar fi putut intitula cu aceeași îndreptățire Cronica sarcasmului. Melancolia și sarcasmul coabitau în acele texte, ca elemente ale unei formule de aliaj sufletesc întâlnită rar, fața și reversul unei personalități duale. În Recursul la memorie, cartea de Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, luăm act de aceeași pendulare
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
mustrând națiunea din când în când, pentru că nu prea este la înălțimea lor. Atât că Ileana Mălăncioiu nu se împacă nici cu ideile primite și nici cu modelele autopropuse. Vrea să știe pe ce se întemeiază un prestigiu și câtă îndreptățire are cineva, prin ce a făcut ieri și prin ce face azi, să se instituie în instanță morală. Vrea să știe aceste lucruri și pune, pentru a afla, întrebări, întrebări antipatice, sâcâitoare, pentru cei vizați, dar ce să facă, trebuie
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
primit revista "Vatra", nr. 9-10/2004 cu frumosul articol al lui Dumitru Ungureanu consacrat Desfășurării. Câteva dintre observațiile dsale trebuie reținute. Prima, că a trăit în spațiul în care putea recunoaște personajele lui Preda. A doua, că "negativii" își au îndreptățirea lor: sunt, azi, mai simpatici decât pozitivii. Asupra acestor observații, dar și a altora vom reveni.
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
expunerea stărilor de conștiință, ci le aprofundează printr-o dezbatere ideatică. “Introspecția, notează criticul, ca metodă psihologică, ia locul intuiției ca mijloc artistic”, astfel încât citim “adevărate autobiografii”. Parcă pe urmele lui Ibrăileanu, Vladimir Streinu vede lucrurile echilibrat, ambele formule având îndreptățire într-o construcție armonioasă. Comentatorul “va observa frumusețea «etern actuală» a romanului roman (de acțiune, n.m.), dreapta cumpănire adică în sinteza creației, a dinamicii interioare cu aceea exterioară”. Într-adevăr, evoluează mijloacele de investigație ale prozei, dar în același timp
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
cîteva decenii, hărăzite lui de parce, iată-l "prozator, eseist, dramaturg"! Opera lăsată moștenire e comparabilă cu un aisberg (90 la sută din volum fiind submers la nevedere). În "Dicționarul de literatură român contemporană", din 1971, se arată, poate cu îndreptățire, printre altele: "Opera lui I.B. nu este aceea a unui profesionist al literaturii, ci a unei formații profesionale prin care se ajunge la literatură" (Marian Popa). Ar fi deci vorba de "o formație profesională prin care se ajunge la literatură
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
conștiința în împrejurările pe care i le-a rezervat o istorie ieșită din matcă. In eseurile critice ori în însemnările preponderent politice ale sale, stau față în față două ipostaze, două roluri pe care autorul și le asumă cu egală îndreptățire; moralistul și estetul se întregesc reciproc. Fără a-și uzurpa unul altuia teritoriile, dimpotrivă, ei conviețuiesc într-o perfectă armonie, aflându-și resursele și dinamismul în necesitatea mărturisirii, care unește, în aceste pagini, responsabilitatea și reculegerea în fața Frumosului, ardența ideii
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]