700 matches
-
a scăpat de suspiciuni. Răceala, frigul moral îl paralizează:"Oamenii cari până ieri îmi zâmbeau prietenește de departe, azi o luau pe cellalt trotuar când mă zăreau, sau se făceau că nu m-au văzut deloc. Prieteni buni, cari se înduioșaseră de suferințele mele, clătinau din cap acum, păreau îngrijorați și de-abia găseau două-trei vorbe să-mi spună, și chiar acelea în fugă, ca și cum s-ar teme să nu-mi destăinuiască ceva" (Opere 3, p. 149-150). Singurătatea și frica îl
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
confesiune impresionantă. Înțeleg, acum, ce înseamnă literatura pentru tine. Dar cititorul este nemilos. El nu ia în considerare speranțele sau iluziile pe care le investești în scris; pentru el contează numai rezultatul. Dacă o carte îl plictisește, nu se lasă înduioșat de eventualul devotament al autorului față de literatură, de sacrificiile pe care acesta le-a făcut ca să se dedice scrisului; aruncă pur și simplu cartea și ia din bibliotecă alta, mai atrăgătoare. Ce poți spune despre textele tale din acest punct
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
cu tine în tramvai sau în desaga uitării personale, dar te poți trezi brusc, peste ani, într-o conjunctură de emoție pe care ți-o luminează numai un vers, reapărut miraculos pe avanscena memoriei. Eu personal nu scriu să-mi înduioșez cititorul și (sper eu) nici ca să-i strecor o autoficțiune care m-ar avantaja (geniu inspirat, amant ardent, cutie de rezonanță a suferințelor lumii sau mai știu eu ce demiurg, brrrrr...). Sînt mult mai egoist, fiindcă mai nesigur. În egoismul
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
români" care sînt fie curajoși, fie harnici, grăbiți, visători ș.a.m.d., din Ionescu, Popescu, toți, adică din umplutura scenelor electorale d-anțărț. Chiar să vrei să chemi la rampă numai amărîți (șterși și buni, altfel spus), care mai mult înduioșează decît amuză? Nu-mi vine-a crede că așa e planul... Cu alte cuvinte, Caragiale da, e un personaj. Al lui, mult mai puțin al lui Gabrea, care la un moment dat apare și el (de ce?), ca biograf al unor
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
dar la o altitudine superioară) se plasează Invaziile barbare, filmul multipremiat al canadianului Denys Arcand (în familia stilistico-sufletească a lui Good bye, Lenin). Fără să copleșească prin originalitatea privirii regizorale, fără să facă dată prin prospețime sau noutate, filmul (filmele) înduioșează și entuziasmează marele public de pe mapamond, indiferent de gradul de cultură sau de civilizație... În amîndouă e vorba de “spectacolul unei morți anunțate” și de arta de a face din moarte un spectacol stenic; în filmul nemțesc, resortul esențial e
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în noduri înduioșate de amiază. Ce se petrecuse, de fapt? Un timp s-a auzit țipătul subțire, sfîșietor, îndepărtat. al unei locomotive cu tenderul doldora de cărbuni, lăsînd să se bănuiască pe undeva o linie ferată credincioasă, un terasament de piatră sfărîmată cu
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
dreptul la independența opiniei, de unde și luări de poziție față de analiști înaintași celebri. Șerban Cioculescu este cenzurat acolo unde consideră lirica lui Ion Heliade Rădulescu sub aceea a lui Cârlova și Grigore Alexandrescu, și anume în termeni acizi: "preferința estetică înduioșează omenește, dar este greșită." Nu este cruțat nici G. Călinescu, în modul în care citește cea mai reușită baladă a lui Dimitrie Bolintineanu, Mihnea și Baba, repovestind-o în termeni socotiți improprii ("horcăit cavernos", "hohot"), ceea ce nu-l împiedică pe
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
n-a îndrăznit să-mi spună o asemenea enormitate, s-a scuzat cum a putut și m-a... mituit: m-a întrebat ce album să-mi trimită de Crăciun. Nu voiam nici un album, eu voiam să-mi public interviul, dar, înduioșată de panica lui, am acceptat o amînare și o carte: Caietele lui Cioran, tocmai apărute. În primăvara acestui an, cînd mi-am pregătit volumul de interviuri, i l-am trimis din nou, iar el mi-a indicat, la telefon, foarte
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
legendele românești asupra Maicii Domnului, ceea ce predomină este maternitatea dramatică a Fecioarei Maria. Poporul nostru cunoaște o seamă de legende asupra Maicii Domnului - dar atenția sa a fost fermecată mai ales de latura umană, umilă, a miracolului; poporul s-a înduioșat mai ales de suferințele de mamă ale Fecioarei Maria.” Ciclul acesta de legende, apreciază Mircea Eliade, “este cel mai sublim prinos pe care îl aduce sufletul poporului nostru” Fecioarei Maria. După opinia unui istoric al religiilor, menționăm una a unui
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
epoca aceea, păstrat într-un sertar ascuns și prăfuit și neumblat, descoperit printr-o minune mi-a atras atenția abundența și diversitatea „planurilor” pe care trebuia să le întocmească (sau supravegheze) directorul adjunct săptămânal, trimestrial sau anual și am rămas înduioșat de îmbelșugata activitate inutilă cu care mi-am irosit doi ani din viață oarecum inconștient dar și constrâns de spectrul nu atât al foamei ci mai degrabă al ratării și rușinii: planul mare (anual) al școlii, planurile săptămânale ale directorilor
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Alexandru LUNGU Mireasma neauzită pe-o margine de timp dintr'o gură de uitare ochiul bufniței străpunge taina nearătată ce va să fie logodna apei cu focul istovirea spaimei din spargerea norilor lacrima îngerului înduioșat clipa căzându-și izbava pe tăcerile pietrei piatra desferecând mireasma neauzită a cuvântului din începuturi Steaua căinței steaua căinței pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
reluîndu-și repetat observația: e "un trainic adolescent" sau e blocat în "vîrstă adoptiva, adolescență", neajungînd la "maturitatea cumpănitoare".) înainte de a-i deveni lui Friedgard Thoma un fel de Vaterfreund "trist-hazliu", el o seduce prin silueta lui de "bărbat fragil", o înduioșează prin fizicul firav și gesturile adolescentine: "îmi săruta urechea dreapta. înduioșare". De altfel, mai tîrziu, el îi trimite versurile "scrise în deznădejde, lîngă Neapole" de Shelley, subliniindu-i de trei ori, cu roșu, strofa a patra, unde poetul apare că
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
ne sugerează, prin generalizare, c-am fi proaste en-gros. Nu mai știu unde am citit despre mesajul unor hackeri patrioți care le-au transmis francezilor să ne dea înapoi lucrările lui Brâncuși dacă nu le place de noi. M-a înduioșat acest brusc acces de proprietate intelectuală: hackerii cu pricina n-aveau habar că statul român a refuzat în două rânduri donația operei lui Brâncuși. În plus, despre ce “înapoi” poate fi vorba câtă vreme cel mai mare sculptor român și-
Au uitat că suntem fii din popor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82622_a_83947]
-
halind caltaboș, sarmale și alte nenorociri tradiționale cu ocazia Îmbuibatelor Sărbători până la punctul la care aș fi devenit un purtător ilicit de burtică și m-aș fi aruncat așa, buflei rotofei, la picioarele unui antrenor salvator. Imaginea aproape m-a înduioșat, asa ca i-am iertat jurnalistului cele câteva inadvertente. Ba, mai mult, am decis chiar să mă confesez. Da, este adevărat că lucrez cu un antrenor personal, dar nu e nici primul și probabil nu va fi nici ultimul. Și
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]
-
până ce spuza gurii îi aburea fața de sac fiert a Conului Mișu, brobonată de picuri de sudoare, care fornăia subțire, de plăcere și-i căuta cu nările mirosul de azimă ce se ridica dintre sâni. - "Mă, mă, bestie!", spunea el înduioșat deodată, vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care-l prindeau și-l rupeau, lăsându-i câte o dungă roșie, adâncă, pe mușchii picioarelor, scuturați din toate fibrele, de palmele ei harnice. Apoi se lăsa în voia ei și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
porcăiala despre care se vorbește în Memoria ca zestre. Nici ce spusese Nina în absența mea. Cum de atunci a trecut mai mult de un sfert de veac, nici nu mă mai interesează. Poveștile sale de amor chiar m-au înduioșat. Cu atît mai mult cu cît episodul cu Marin Preda se întinde la nesfîrșit, iar ea ține cu tot dinadinsul să ne convingă că nimic din ce i se poate întîmpla unei femei ieșite din comun nu-i este străin
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
a nu fi nici prea tare nici prea slabă, să nu sufere sau să obosească ochii cetitorilor. Supraveghiam totul. Mă duceam la gară să primesc pe autori care trăgeau întodeauna la mine și cînd în sfîrșit lucrarea era gata mă înduioșam împreună cu ei la vederea ,operei" pe care o socoteam puțin și a mea. Am văzut ochii lui Beniuc, umezindu-se la ieșirea din teasc al ,Cîntecelor de pierzanie", iar cînd Vlasiu, care din sculptor ce era devenise datorită tipografiei mele
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
Partea tristă e că el i-a îngropat pe mulți din teatru. Partea frumoasă e că el a rămas aici, în Teatru... Codruța Popov, secretar literar: Îmi place domnul Nica Lazăr, e feblețea mea în teatru. Mă onorează și mă înduioșează că un om care de 50 de ani e în interiorul teatrului vine și îmi cere caiet-program la fiecare spectacol. E o prezență foarte tonică și foarte tânără, în ciuda vârstei biologice. Are spirit ludic, e un hâtru. Regizorii simt nevoia să
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
de iute de cum i-a venit. Tot ca în romane, își răpește mireasa, contractînd o căsătorie pe ascuns, la țărmul mării, talazurile și imensitățile căreia îi ademeneau, probabil, sîngele spre aventură și risc. A uns cu lingușiri miniștri și a înduioșat, a înlăcrimat cu "of"-uri patetice doamnele acestora, servindu-se, deci, de poezie ca de un mijloc de căpătuială. A măscărit și a calomniat reputații, încercînd prin acest penibil meșteșug, să-și facă el însuși reputație. Spiritul său de nomad
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
alta istoria literară". Tînărul E. Lovinescu, în 1910 și în pragul unei cariere universitare nerealizate, făcea abisala distanță dintre una și alta: de vreme ce critică, singura, se apleacă asupra unor opere cu adevarat vii (care, contemporane fiindu-ne, "ne mișcă, ne înduioșează, lovindu-ne slăbiciunile noastre, învăluindu-ne într-o atmosferă de simpatie"), istoriei literare revenindu-i misiunea de a le studia pe acelea, indiferente, din trecut, se înțelege ușor că între critică și istorie literară nu poate fi nici o punte. Emulii
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
intratabil, ăpedant în ce priveste îmbrăcămintea, de altfel, fără lux". Și aceea că, contrar opiniei carliste, avea ăun suflet foarte receptiv față de bucuriile și suferințele semenilor, rudeniilor, prieteni sau străini; lua parte la ele. Avea din plin impresia frumosului, se înduioșa ușor, uneori cu greu putîndu-si stăpîni lacrimile". Cînd venea la Bădăcin, primul drum era la mormintele celor dragi, apoi poposea la îndrăgită lui grădină, numită Dealul Țarinei, unde se produceau struguri și fructe, întotdeauna plăcute inimii lui, mai des prefăcute
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
masmediei de azi bate simțirea bardului din Roșiorii de Vede (azi linie de cale ferată importantă). * * * Trebuie să mărturisesc că acest mic volum ferfenițit din Bibliotecă pentru toți pe care scrie Alexandru Depărăteanu, Doruri și amoruri, poezii partea I, mă înduioșează... Nu ne despart de ele decît un veac și ceva. În vestul Europei, concomitent și depăsindu-i larg existența, a 1802-1895 a trăia Victor Hugo, pe care Depărăteanu îl va fi văzut în vreuna din călătoriile sale la Paris. Sau, vreun
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
color, îl reprezintă pe Gabriel Plesea pozând în aer liber, cu un surâs blazat, ca o vedetă asaltata de o armată de fotoreporteri. În spatele său se văd valurile Atlanticului și câțiva zgârie-nori. Dacă studiem fotografia cu atenție, începe să ne înduioșeze ardoarea cu care incearca românul să se prezinte că un locuitor al metropolei americane. Așa cum soldații sovietici se fotografiau cu mânecă suflecata, ca să li se vadă ceasul de la mână, Gabriel Plesea face tot posibilul ca să i se vadă New York-ul
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
teorie. Însă toată lumea citește emoțiile. Cineva complet incult, care citește cartea, poate să înțeleagă foarte mult din emoțiile personajelor. Romanul este, am mai spus, maniheist, însă emoțiile am încercat să nu fie. Cineva pe care-l detești poate să te înduioșeze, într-un alt capitol, și invers. Dar șansa? În roman e omniprezentă. În cariera dumneavoastră, ce rol a avut? Tot timpul m-am gândit că sunt un scriitor norocos. Sunt cărți excelente care n-au nici un succes, după cum sunt romane
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
idiliste, - nu zisesem astfel, însă se înțelegea. Atunci, generalul protestase cu multă demnitate și cu un reproș estetic, în sensul că sînge și cadavre poate să vadă orișicine pe lumea asta, dar cine scrie poezii... Și aici vocea lui se înduioșase subit și față i se întinsese într-o expresie de voluptate greu de spus... Niciodată realitatea cea mai dură și cea mai obsedanta, pentru un scriitor veritabil, nu întîlnise o rivala atît de cocheta și de răsfățata cu panglicuțele ei
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]