188 matches
-
lui Musset, reprodusă la începutul cărții după cunoscuta gravură a lui Gavarni. Și atât... Asta e, m-am întrebat atunci, cartea care mi-a procurat altădată atâtea nopți de insomnie și ale cărei pagini conservă încă urmele lacrimelor mele de înduioșare? Desigur asta. Sufletul celui care-i cercetează cuprinsul e însă altul, mi-am răspuns, nu fără o accentuată tristețe. * Nu pot vorbi de epoca aceasta fără a arăta ce anume lucruri, ce anume probleme, ce anume idealuri preocupau pe tinerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și mai strâns în trecutul existențelor noastre individuale, ca acesta. În nici unul altul, trecutul lui nu se amestecă mai mult cu al nostru. Astfel Iașul nu e o localitate oarecare, către care cineva își întoarce gândul cu plăcere sau cu înduioșare. Pentru cei care și-au legat cândva sufletul lor de sufletul lui, Iașul e ca o ființă vie, ca o femee a cărei formă, a cărei voce, a cărei privire trăiesc în amintirea noastră dincolo de timp, și stăpânesc gândurile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
poate fi de două feluri. Există una, care nu e decât un aspect al inteligenței, o însușire a ei, o formă deosebită și aleasă a spiritului critic. Ironia aceasta e făcută din spirit, din îngăduință, din zâmbet, uneori impregnate de înduioșare. Există o alta însă, care n-are numaidecât strânse raporturi cu inteligența, și care cele mai multe ori servește de mijloc pentru a disimula insuficiența, sau jena, sau lipsa de autoritate. Ironia aceasta e un amestec de intoleranță, de vulgaritate, de lipsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am fost fluerat pentru atitudinea mea sau pentru ideile mele ci pentru atitudinea și ideile altora, ale celor în numele cărora vorbeam. (Fusesem delegat, cu sarcina aceasta, de un partid politic). Când mă gândesc acum la lucrurile acestea, zâmbesc cu puțintică înduioșare, ca la o întâmplare veche, glumeață, copilărească, naivă, povestită de un străin. Ce umilit și îndurerat m-am simțit însă atunci, de ostilitatea nedreaptă și absurdă a publicului. La urma toată, fapt e c-am fost fost fluerat (lucru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
licență în drept. Juriul a rămas entuziasmat de profundele cunoștințe ale candidatului...". Pentru cititorii "Ciubăreștilor" acest prim succes al lui Vanea Răutu nu e desigur ceva nou: e totuși ceva care cum să spun? se citește cu plăcere, cu puțină înduioșare chiar. Altă informație, tot din primele numere: "D. G.G. Mârzescu, fiul senatorului Iașului, va trece mâine, la facultatea de drept din Capitală, examenul de licență. Teza d-lui Mârzescu tratează despre " Condiția juridică a străinilor în România". Curios! Aproape subiectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
asupra mediului său. În ochii negri scapără inteligența, în liniile feței se vede energia, gestul nervos indică voința nestrămutată. Și totuși cuvântul său e blând, și totuși sufletul său e duios, și totuși ochii aceia pătrunzători sunt adesea umezi de înduioșare. Ce l-a ajutat mai mult în luptă? Ceea ce-l deosebea de ceilalți sau ceea ce-l apropia de ei? Mai curând, poate tocmai întregirea aceasta fericită. Căci dacă una l-a făcut crezut și ascultat, cealaltă l-a făcut iubit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Viața ne-a despărțit; și împrejurările nu ne-au făcut să reluăm legăturile noastre decât târziu de tot, acum câtva timp în urmă, într-o întâlnire întâmplătoare la Fundația Carol. Cordial și afectuos ca întotdeauna Zarifopol mi-a vorbit cu înduioșare de lucrurile trecute, de "Carmen Sylva", de șezătorile noastre artistice, de activitatea și de planurile noastre. Apoi, din nou firul s-a rupt. De astă dată pentru totdeauna. Sau, cine știe, poate pentru a fi reînnoit aiurea... A face portretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
parte din figurile aceste nu mai trăiesc decât în amintirea mea și a altora: nu mai sunt azi decât umbre. Către ele și către altele al căror nume nu l-am mai pomenit, gândul meu se-ndreaptă cu dragoste, cu înduioșare, uneori cu admirație, întotdeauna cu părere de rău. Căci toate aparțin unei lumi, din atâtea puncte de vedere, așa de fundamental deosebită de cea de azi, încât adeseori mă-ntreb, reconstituind-o în imaginație, cum s-a produs, cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
După lăcrămoasele vorbe prin cari da a se înțelege că dumnealui și-a pierdut starea pe care n-a avut - o, că dumnealui a fost cel care a mâncat în restauranturile cele mai elegante ale Parisului pînea amară a exilului, înduioșarea și entuziasmul clicei s-a suit la culme, Comedie! Două zile după asta același d. Brătianu a revenit asupra sporului lefii. D-sa s-a sacrificat pe sine, dar nu poate sacrifica pe interesantul ministru al externelor și pe cel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-se la ochi. Nu!” „Unde-ai văzut trupe la o conferință de pace?” se mira de vorbele care-i ieșeau din gură, niciodată nu rostise asemenea înălțimi. Nu înțelegea de unde-i veneau cuvintele. Era dezorientat, dar își privea tatăl cu înduioșare și compătimire, îi era milă. - „Tată, adăugă, e rece, plouă.” - „Da, se auzi răspunsul, e adevărat... dar noi... fără noi nu se poate”. - „Ce nu se poate, tată?” Casca îi atârna de gât. - „Tu nu știi ce-a fost atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și-i săriră doapele din urechi. Deși avea privirea Încețoșată, veselia nu i se ștersese de pe chip. Își dezmorți toate oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale. Îl cuprinseră mila și Înduioșarea. Se puse lângă țeasta diavolului, Îi luă căpățâna pe genunchi și porni să-i mângâie cu blândețe coarnele, părul Îmbâcsit, genele urduroase, barba Încâlcită și plină de turiță. De multă vreme gura lui nea Mitu nu mai rostise cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
inginerului Anicet.[...] E mai bine așa. Am să-ți spun eu altădată, Dav, de ce s-au întâmplat toate câte s-au întâmplat. [...] Să adaug apoi: Iartă-mă, Dav, puteam fi altfel, mă puteam purta altfel cu tine... Simte o ușoară înduioșare când își imaginează scena asta. [...]” (p.211) Cea mai mare parte a monologurilor interioare se constituie însă sub forma unor lungi reflecții bazate pe raționamente mai mult sau mai puțin logice, pe care personajele le fac în singurătate, într-o
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
este un copil dotat cu o sensibilitate de o ascuțime neobișnuită, ce vibrează ca o coardă la cea mai superficială atingere. Prozatorul relatează cu o durere reprimată, scrâșnind parcă din dinți, neîngăduindu-și sieși și cititorului nici o lacrimă, stârnind nu înduioșarea, ci o indignare crescândă, o explozie de ură împotriva celor vinovați de suferința „desculților”. Fraza e mai adesea scurtă, vâjâitoare ca plesnetul de bici, usturătoare, cu insistări și reveniri obsesive asupra unui element esențial al ideii exprimate: „Plouă. Acum plouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
conjugală, Dinu Mureș trăiește o imensă clipă de euforie, care își are câtimea ei de indecență. Cu toate pretențiile ei, piesa Chinul, în care se percep reminiscențe ibseniene, nu e decât o melodramă, cu întorsături ce se vor de senzație, înduioșări înlăcrimate, câte un țipăt sfâșietor. Acuratețe are dialogul, care prin aplombul panseurilor morale adeverește reputația lui F., aceea de om de spirit. SCRIERI: Sanda, București, 1908; Chinul, București, 1910. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 574-575; Rebreanu, Opere, XII, 6-9, 104-106, 366
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
nu risca o prăbușire depresivă. În unele momente poate fi, din contra, foarte seducător, folosindu-se de aspectul său fizic încă foarte infantil și căutând cu aviditate o relație afectivă exclusivă. El provoacă interlocutorului său, în mod alternativ, sentimente de înduioșare și exasperare. O singură dată, în timpul unei consultații, va evoca gestul său, amintindu-și că în momentul în care hainele sale au luat foc n-a încercat imediat să-l stingă și a fost invadat de ideea morții. Rezultatele la
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
schiță mereu antologată, nostimada este rezultanta disproporției dintre cauză și urmările ei. Un efect al gândirii aberante îl înfățișează și episodul insolit din Fără permis de export. În câteva narațiuni, B. atinge, asemenea lui I. Al. Brătescu-Voinești, o clapă a înduioșării (Șoimul, Singură). Lirismul edulcorează aici o proză căreia îi priește mai degrabă nota de asprime. Confirmând pronosticul unor comentatori (în primul rând, al lui G. Ibrăileanu) și învingându-și propriile temeri, B. scrie romanul Europolis (1933). O scrisoare neașteptată stârnește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
monografie: Sate târnăvene din ținutul Rupea-Cohalm. C. a editat un număr apreciabil de mici colecții, de o mare diversitate tematică. Comentând una dintre ele, poetul Dan Botta afirma că versurile cuprinse aici „sunt numai lirism. Poezie de iubire plină de înduioșare, de sensul viu al naturii”, poezie culeasă de la femei, „poeme de pasiune vie, de iubire și gelozie”, strigături „cari relevă un admirabil simț al umorului, observație pătrunzătoare, subtilitate”. Cele mai semnificative și ample culegeri îi apar în ultimii ani de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
marelui Ocean Înghețat. Oameni perfect echipați, protejați de frig grație căciulilor de blană, încălțărilor căptușite, mănușilor, îmbinărilor etanșate, izolatoare, ce se încheie cu fermoarul, protejați de soare și de reverberațiile luminii pe gheață datorită ochelarilor de firmă fumurii, protejați de înduioșare de însăși inima lor de piatră sau de gheață (ori, pur și simplu, de foamea lor de bani), acești oameni moderni înarmați cu bâte, harpoane și cuțite tăioase urmăresc puii, îi bat până îi omoară sau chiar, uneori, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pesimismului, el evoluează treptat spre un umanitarism vag, cu elanuri idealiste și infiltrații mistice - credința unui cărturar bătrân, cumpătat și evlavios. Simpatia lui se îndreaptă spre țăranul obidit (Socoteala, La arie) și spre intelectualul cu iluziile spulberate. Dar compasiunea și înduioșarea se preschimbă în sarcasm și vehemență (poezia 1907) când vine vorba de instituțiile vremii, de la monarhie (pamfletul Auri sacra fames), justiție, școală până la armată, cu ororile ei. Modul critic al lui V. este pamfletul, care poate lua forma alegoriei, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
Dar eu abia pot îndruga acest patois țărănesc, rudimentar, pentru uzajul mărunțișurilor vieții zilnice. N-aș putea exprima în el corect nici gîndurile mele mai abstracte, nici sentimentele mai adînci! Instinctul zoologic, chemarea inconștientă a speciei? Dar atunci de ce această înduioșare, acest sentiment de intimă legătură morală?“ (4, 97 - 98). Răspunsurile căutate în doctrinele filozofice sau revoluționare nu-l satisfac, iar discuțiile cu vechii camarazi sînt acum posibile numai imaginar, dar pot fi rodnice în condițiile de singurătate din închisoarea de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
emoție de artă; ea nu voește să ne trezească decât mila, ajungând la fibrele cele mai adânci ale inimei (s.n.). Pentru a ne înduioșa nu e nevoie însă de artă. Melodrama transpune tocmai pe scenă situații de așa natură, încât înduioșarea și mila să reiasă din simpla lor prezentare"93. Cu alte cuvinte, melodrama ajunge să nu mai fie considerată atât o specie literară, cât expresia cea mai caracteristică a unor procese psiho-morale declanșate de niște "situații" sau evenimente oarecare, capabile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu mai fie considerată atât o specie literară, cât expresia cea mai caracteristică a unor procese psiho-morale declanșate de niște "situații" sau evenimente oarecare, capabile să ilustreze "comicul dureros" al vieții și să trezească numai acele sentimente profund omenești, ca "înduioșarea" și "mila". Remarca lovinesciană își găsește ecoul și într-o foarte subtilă observație a lui Georg Lukács, care consideră că în dramă psihologia nu e decât un fel de materie brută, neprelucrată, având totuși posibilitatea să se manifeste estetic ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologie, nici melodramă. Și, evident, nici viață adevărată 98. Revenind la cele afirmate anterior, dacă în lucrările de doctrină Lovinescu vedea în propensiunea spre "duioșie" o trăsătură specifică "rasei" noastre, e cu totul necuvenit să credem că melodrama (în care înduioșarea și mila reies din "simpla lor prezentare") ar fi putut satisface pe deplin așteptările publicului românesc? Și oare numai hazardul a făcut ca personajele romanelor lovinesciene să verse lacrimi grele la contactul cu formele elementare de artă, de tipul romanței
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Dar eu abia pot Îndruga acest patois țărănesc, rudimentar, pentru uzajul mărunțișurilor vieții zilnice. N-aș putea exprima În el corect nici gîndurile mele mai abstracte, nici sentimentele mai adînci! Instinctul zoologic, chemarea inconștientă a speciei? Dar atunci de ce această Înduioșare, acest sentiment de intimă legătură morală? Răspunsurile căutate În doctrinele filozofice sau revoluționare nu-l satisfac, iar discuțiile cu vechii camarazi sînt acum posibile numai imaginar, dar pot fi rodnice În condițiile de singurătate din Închisoarea de la Tobolsc, cînd Încerca
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
1). Cercetările grupate în jurul comportamentului prosocial au elaborat răspunsuri pertinente la întrebări de acest gen, ce merg pe linia îmbinării factorilor biologici cu cei sociali, a responsabilității difuze și a costurilor și beneficiilor. Apropo de diferența dintre explicațiile științifice și înduioșările moralizatoare, ceva asemănător s-a petrecut pe marginea episodului în care o femeie și-a dat foc în fața Primăriei din Pitești, asistată de un public destul de numeros. Atunci, comentatori ai vieții sociale de la noi din țară s-au grăbit să
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]