313 matches
-
și că să fii sculat din somnul cel mai dulce nu e nici o sfârâială. Ajunse îmbufnat la locul faptei și se așeză și el, confirmând încă o dată puterea exemplului și spiritul gregar, pe aceeași bordură, despre care se surprinse gândind înduioșat că fusese, de bună seamă, martora atâtor întâmplări eroice, triste, vesele, penibile... Din pomelnic lipseau special întâmplările fericite, pentru că psihologul Bogdan Urmuzescu, ca orice psiholog, nu mai credea de mult în fericire. Totuși, starea de spirit i se mai îmbună
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o adusese de la Nufărul. O căutase, pentru că îi era dragă. Negăsind-o, o dădu uitării. Acum o regăsea aici. Da, sigur e a mea! Era pusă peste o rochiță cu guleraș alb, de parcă ar fi vrut să o ocrotească. Uimit, înduioșat, puse paharul pe masă și apoi o furie, o furie nestăpânită îl cuprinse. De ce toate acestea? De ce toate trebuie să mi se întâmple mie? De ce a murit? De ce m-a lăsat? De ce nu mi-a spus? Nu! Sunt laș! Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
așa: după ce îi detronează (toți cetățenii lumii, revoluționară) și îi împușcă și îi ghilotinează și îi lichidează, cum pot, poporului i se face milă de ei, și îi regretă. Transformat în metaforă, substantivul acesta, râvnit acum de toată mitocănimea română înduioșată, este folosit în mod mercantil, la gradul superlativ, deocamdată. Avem, de exemplu, regele cremei de ghete, care lustruiește cel mai bine; avem regele berei, cea mai spumoasă; avem regele bumbacului; unde crește el; avem... regele fotbalului! Pe Ghiță-n sus
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
va schimba ceva, poate vin americanii și schimbă regimul acesta, dar sunt slabe speranțe, i-am așteptat aproape cincizeci de ani și tot degeaba! Și pentru că În ochii Sorinei apăruseră lacrimi calde și privirea ei vorbea și Întreba continuu, Victor Înduioșat mai spuse: Ești o fată frumoasă și inteligentă! Tatăl dumitale te iubește și are Încredere mare. Știe că nu ai să spui nimic despre asta, dar eu repet, să nu spui chiar nimănui, nici fratelui, nici mamei și nici prietenilor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
orice strănut le ar fi fost fatal. Brusc frânghiile începură să se miște și tavanul cabinei fu tras în sus ca în dimineața în care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede. Nu îndrăzneau să spere, totuși el o privea înduioșat și fericit. Se apropia ultimul etaj, vechea lor destinație. Oricând tavanul se putea desprinde,aruncându-i în același subsol, dar sentimentul absurd de speranță deveni tot mai cert, până în clipa în care ușile cabinei se deschiseră și tălpile lor atinseră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
10 Maicani , douăzeci de Berecheți și numai un Radu Stanca. Asta nu-nseamnă că ideile lui Sava, ori ale lui Stanca, devin irealizabile... După ce am citit că Goethe plîngea cînd vedea copii urîți. După ce am aflat, cu ani În urmă, Înduioșat, de confesiunea lui Nicu Steinhardt legată de actul final al Scrisorii pierdute ( piesă la care micuțul N.S. plîngea mai ceva ca la melodrame), iată că-mi recad În fața ochilor amintiri ale lui Ionesco : fascinat de spectacolele cu păpuși, micul Eugen
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă din nou, simțindu-se brusc dezarmat. Nu mai știa ce să creadă. Dacă Monica nu era amestecată în treaba asta, și așa simțea el că ar fi, înduioșat și apăsat întrucâtva de remușcări, atunci cine era oare capul răutăților? Până acum își edificase o ipoteză de lucru pe care o socotea solidă și, deodată, se afla din nou în aer, fără nicio explicație la îndemână. Recunoscu cu deplină
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe strada Viorelelor; se Întoarse apoi pe Trandafirilor; În sfîrșit, ajunse În fața unui dispensar medical de cartier, pe ușa căruia ieși o bătrînă care se opri și-i puse o Întrebare neașteptată: — CÎt aveți ora, dacă nu vă supărați? ZÎmbind Înduioșată, Christina vru să-și privească ceasul, dar constată că nu-l avea la mînă. Bătrîna dădu din mînă a lehamite, fiindcă răspunsul n-o mai interesa, totuși rămase pe loc. — Nu vă supărați, știți vreo cabină telefonică În apropiere? o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
perioada tinereții sale revoluționare. Nimeni În afară de asistentă nu avea voie să se uite În acest caiet. În ea, Însă, avînd deplină Încredere, Îi citea diferite pasaje care o impresionau Întotdeauna plăcut, iar cîteodată Îi dădeau și lacrimile, atunci cînd murmura Înduioșată: ce om deosebit, vai, ce om deosebit!... De altfel, asistenta Agneta făcea parte din categoria acelor femei cu evidente Înclinații materne care n-au născut și nu vor naște niciodată și despre care obișnuim, din acest motiv, să spunem că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o știau. Nu-i nimic. Mai aveau câțiva ași în mânecă. Urmă un cântec interpretat de Luana, cu acompaniamentul Emei la vioară. Un număr reușit, pentru că cele două fete se completau de minune. Vocea Luanei înduplecă inima Vandei care strigă, înduioșată: "Foarte frumos. Bravo, Luana! Bravo, Ema!" Poeziile interpretate făcură aceeași impresie bună dar cel mai fermecător fu Dan. Deși Luana își dăduse sufletul la repetiții, încercând să-l facă să simtă emoția creației, dulceața graiului și importanța cuvântului iar băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu posedă nici o armă de apărare, nici una, că se oferise singură să vină în gura lupului și era gata să-i suporte tirania și capriciile sau gata să se lase alungată de zidul masiv al tăcerii și se miră singură, înduioșată, până unde o va purta slăbiciunea? Aștepta reacția lui Alexe cu respirația întretăiată, cu ciudă, îl privea cu amărăciune. O să tacă? Mintea îi era stoarsă, vlăguită, nici o idee salvatoare nu țâșnea din marea masă de neuroni inhibați. Abia își înăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus Carmina și l-a întrebat iritată, înciudată pe platitudinea lui: Ce găsești tu de râs? Nu râd sunt doar înduioșat, i-a spus Ovidiu în șoaptă, și, după cum a plecat fruntea, Carmina a înțeles că spunea adevărul. Parcă te vedeam înaintea mea traversând diferite etape de vârstă, între acești pereți, masă scaune, bibliotecă, pat, zile și nopți, timp trecut. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să ți se pară că e mai multă lumină, că absența ta a creat un spațiu gol, o iluminare aparte. Dar aici, când e vorba de ani, modificarea, trecerea timpului s-a impregnat în pereți. Carmina a dat din cap înduioșată. Uite că și Ovidiu putea să fie capabil de subtilități. Hai dincolo, i-a propus Carmina răscolită și i-a strâns brațul. Și-a amintit că acolo, în odaie, în șifonier trebuie să fi rămas cămașa ei de noapte, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alții, la fel de curajoși, dar mai circumspecți din fire. Chiar șeful trenului venise să se Încălzească cu micul lui alai de conductori pe urme. Apariția lor Înteți focul ca o pală neașteptată de vânt. Uite cum se manifestă geniul poporului, exclamă Înduioșat domnul În vârstă. Își exprimă dorința de a coborî, socotind că e de datoria sa să participe la discuțiile ce se purtau În jurul focului. Era În joc, fără umbră de Îndoială, soarta lor și nu se cădea să fie nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui astea Îi trebuiau acum. Parcă ai fi Petöfi Sandor bătrân, dacă ar fi apucat să Îmbătrânească, Îi spuse fiică-sa, mare admiratoare a poetului revoluționar și farmacistă În propria ei farmacie, nou-nouță, Panaceea. Când avea puțin timp liber, răsfoia Înduioșată Lexiconul farmaceutic al lui Kazay Endre sau se gândea la farmacii vechi precum Arany Sas, deschisă În 1727 ori Magyar Korona, inaugurată În 1811. O fascina trecutul. Era pasionată de heraldică și de cărți rare, cum era și acest Lexicon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
histrionică a acestui tip de autori este evidentă. Alt tip de abordare are Sandu Teleajen, al cărui son poetic duce cu gândul la "romanțele de inimă albastră"foarte la modă în perioada dintre cele două războaie mondiale (Vasile Militaru & comp.): "Înduioșat, zîmbea bunicu-ntr-una/ Și-mi oglindea din vremuri dispărute,/ Icoane duse pentru totdeauna.// Azi în ciardac... poveștile sunt mute.../ Eu singur stau când iese noaptea luna,/ Și plâng... visând la vremile trecute..." (Sonet, p. 611). Tot sonete, dar de infinit mai
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
Sumbasacu, merge pe stradă vorbind franțuzește cu Montaigne pe post de accesoriu vestimentar. Este, cu siguranță, o atitudine de snob, iar criticii au interpretat diferit scena, precum și celebra replică privindu-l pe autorul Eseurilor: "Ei, îmi zise, cu un zâmbet înduioșat, oricum, Montaigne e drăguț, are părțile lui". Șerban Cioculescu este convins că Pirgu nu cunoaște conținutul acelor cărți: "El nu l-a citit pe Montaigne, l-a cumpărat din snobism pentru legăturile cărților". Dar replica - traducerea unui citat din Montaigne
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
începe repetițiile" (în vederea deschiderii și desfășurării stagiunii teatrale n.n.). Pus în alternativa de a alege între starea de slăbiciune vizibilă și afirmarea fermă de voință a lui Rebreanu, ministrul a adoptat o atitudine sentimental - conciliantă: "M-am uitat la el înduioșat și l-am rugat să-și caute de sănătate liniștit"15. Cunoscuții lui Rebreanu din serviciile ministerului au opinat că "ar fi mai bine să mai zăbovim acolo ca să se poată odihni puțin". Încrezător în forțele sale, Rebreanu a respins
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc din greu pă banii ăștia, nu-mi pică din cer. - Hai, tată, dă-i, miorlăi Răzvănel, înduioșat parcă de soarta lui Mărgărit și plângându-l totodată și pe taică-său: să știți că muncește, toată ziua aleargă ca un cal ca să producă. După lungi ezitări, în sfârșit, sobolul bătrân îi întinse bancnota lui Mărgărit. - Că te-am
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
Pe bune! De ce au venit atunci de la atâta distanță? Ca să moștenească? Dacă fusesem deja ucis?... se gândeau ei... De-asta s-au înființat aici, nătărăi?... surprinși?... La Clémence să fie poate afecțiunea? o veche tandrețe? să mă prevină? Nu pare înduioșată... nu se va tărăgăna! Douăzeci de radiouri pe zi mă anunță așa... Ah, dragă Clémence! Ah, dragă Marcel! Ah, dragă băiete!... Ce de amintiri!... Oare vor veni la mormântul meu? Mă gândesc și eu... Poate?... nu e sigur... În primul
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
semăna cu o plimbare prin ceață sau vis. Harta interioară se desena pe o hârtie transparentă de calc. Când o ridicam de pe harta reală, rămâneam uluită de ceea ce rămânea. Pe harta mea nu se afla nimic, chiar nimic. Uneori eram înduioșată de câte-o linie care pornea vioi înainte, iar apoi se întrerupea. Alteori acea hartă interioară arăta ca un desen stângaci de copil. Orașul care semăna cu un melc, cu o scoică, cu o pânză de păianjen, cu un labirint
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
așa! Îți dau un număr de legătură și când ies din spital, te caut! Promit!” Mi-am încălcat însă promisiunea. Voi veni zilnic la spital și voi lăsa surorilor o floare sau un bilețel cu vorbe bune. După o vreme, înduioșate, acestea îmi vor da voie să-l văd o clipă, de la adăpostul unei coloane. „Legătura” e inginerul Liviu Popa care mă sună, cu vocea lui blândă, cântătoare parcă, în fiecare seară. Când mă anunță însă că s-a stins, mă
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
și de unde apare tocmai acest nume familial îndestul de insolit? Înainte de a răspunde, să observ încă o dată că aici se vede foarte bine apatia hermeneutică a monografilor lui Sebastian. Căci, spre deosebire de cronicarii literari, monografii săi - oricît de satisfăcuți și de înduioșați ar fi fost de consacrata imagine edulcorată, în care a fost fixat Sebastian - aveau și răgazul, și obligația de a se apleca mai îndeaproape asupra relației dintre prozator și poetul austriac (chiar dacă acesta din urmă nu este niciodată menționat în
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
pe care înțelepții săreau să o scoată. Își schimba ideile mai des decât șosetele. A fost adeptul, pe rând, al tuturor partidelor, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. După ce a călcat în extrema stângă comunistă, descoperindu-și o înduioșată înțelegere pentru Ceaușescu, iată-l călcând cu aceeași seninătate în extrema dreaptă și cântându-i osanale Căpitanului. Îl consideam un oportunist pentru care natura oportunității nu contează. Totul e să nu scape nicio ocazie de a face valuri. Retrăgându-se
Un provocator care, vai, se ia în serios by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5866_a_7191]
-
foarte asemănătoare cu cea operată nu demult de către Alexandru George asupra nuvelei ŤCalulť de Marin Preda". Rememorările din copilărie și adolescență ale lui Gala Galaction au constituit, în opinia d-lui Cristea, modelul scriiturii din opul memorialistic al lui Preda: "înduioșate sobru, presărate adesea cu observații ironice și autoironice, nelipsite de accente satirice sînt amintirile despre anii de școală, despre primul învățător, despre profesorii din liceu, cărora paginile corespunzătoare din ŤViața ca o pradăť de Marin Preda le par tributare". Dar
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]