716 matches
-
Întruparea Sa, căci „Întruparea lui Dumnezeu are drept consecință îndumnezeirea omului care reprezintă cea mai înalt țintă a vieții creștine 1”. Uniunea reclamă o participare bipartită: Dumnezeu și omul, cooperarea dintre harul divin și efortul omului. Esența acestei învățături despre îndumnezeire constă în renașterea spirituală, sacramentală și morală, adică în înfierea, sfințirea și desăvârșirea religios-morală-socială a creștinului. Împăcat cu Dumnezeu prin opera de răscumpărare a lui Hristos, omul creștin este readus din starea de robit păcatului și morții și de despărțire
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
ale vieții veșnice și ca locaș cerul. 1 Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church: The Modern Critical Fonction of a Traditional Theory”, în The Greek Orthodox Theological Review, 41, No. 4, 1996, p. 344. 2 Îndumnezeirea apare ca treapta cea mai înaltă a iconomiei mântuirii, adică starea în care energiile necreate și darurile Sfântului Duh devin însușite de credincios, care devine trup și suflet „templul lui Dumnezeu” (I Cor. 5, 19-20), simțind că „Hristos trăiește în
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
omului credincios este un lung proces, început deja în Eden, dar întrerupt prin căderea lui Adam, și reîncepe cu nașterea din nou, „din apă și din Duh” (In. 3, 5), prin Taina Botezului și se continuă progresând până în eshatologie 2. Îndumnezeirea nu va fi realizată pe deplin decât în timpurile de apoi, dar ființele umane pot dobândi perfecțiunea în această viață prin dobândirea Sfântului Duh. Istoria omului - ființa creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu - poate fi schematizată în trei etape
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
contemplației și ale unirii mistice, precum Moise în mijlocul norului, când, fără a-L vedea pe Dumnezeu, era aproape de El, participând la prezența Lui”3. Așa cum observa și Norman Russell în Introducere la cartea sa apărută nu demult 4, învățătura despre îndumnezeire nu s-a bucurat îndeajuns de cuvenita atenție a teologilor, ci conceptul în sine a fost tehnicizat, fiind folosit doar în medii monahale și de către cercetătorii patristici. De asemenea, Peter Bouteneff - cel care a alcătuit Cuvântul înainte la volumul la
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
timpului, acest termen chiar a fost folosit de unii teologi la voia întâmplării. Aceste motive au stat la baza atât a alcătuirii cărții lui Russell, cât și a prezentului studiu. Pornind de la ideea că toți oamenii sunt chemați la realizarea îndumnezeirii, dorim să răspundem, luând în ajutor operele Sfântului Ignatie Teoforul, a Scriitorului bisericesc Teofil al Antiohiei și a Sfântului 2 Gheorghe Sima, „Îndumnezeirea omului după învățătura Sfântului Atanasie cel Mare”, în: Studii Teologice, Anul XLII (1990), Nr. 4, p. 15
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
lui Russell, cât și a prezentului studiu. Pornind de la ideea că toți oamenii sunt chemați la realizarea îndumnezeirii, dorim să răspundem, luând în ajutor operele Sfântului Ignatie Teoforul, a Scriitorului bisericesc Teofil al Antiohiei și a Sfântului 2 Gheorghe Sima, „Îndumnezeirea omului după învățătura Sfântului Atanasie cel Mare”, în: Studii Teologice, Anul XLII (1990), Nr. 4, p. 15; Pr. Ioan Mircea, „Îndumnezeirea credinciosului. Mărturii biblice, patristice și cultice ortodoxe”, în: Ortodoxia, Anul XXVII (1975), Nr. 2, p. 316. 3 J. P.
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
luând în ajutor operele Sfântului Ignatie Teoforul, a Scriitorului bisericesc Teofil al Antiohiei și a Sfântului 2 Gheorghe Sima, „Îndumnezeirea omului după învățătura Sfântului Atanasie cel Mare”, în: Studii Teologice, Anul XLII (1990), Nr. 4, p. 15; Pr. Ioan Mircea, „Îndumnezeirea credinciosului. Mărturii biblice, patristice și cultice ortodoxe”, în: Ortodoxia, Anul XXVII (1975), Nr. 2, p. 316. 3 J. P. Renneteau, Jean Marcadet, Mistica bizantină, Traducere de Eugen Constantin Jurca, în Marie-Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. II, Editura Amarcord, Timișoara
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Crestwood, New York, 2009, pp. 13-14. Această carte a ajuns cunoscută teologilor români și prin recenzia alcătuită de Pr. Asist. Univ. Dr. Nicolae Răzvan Stan, în Revista Teologică, Nr. 3, 2011, pp. 196-199. 3 Ipolit al Romei, la întrebarea: „Ce este îndumnezeirea?” și să traducem în viața creștină de zi cu zi această învățătură, care rezumă întreaga iconomie a mântuirii 5. Sfântul Ignatie Teoforul La un deceniu după dizolvarea comunității ioanine, Sfântul Ignatie al Antiohiei trece prin provincia Asiei în drum spre
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care speră să o demonstreze în arenă. S-a scris că nici chiar cei care sunt înclinați să maximizeze latura mistică a Sfântului Ignatie nu îl consideră un susținător al îndumnezeirii 38. În mod sigur, are prea puține în comun cu intelectualii de factură platoniciană ai Alexandriei. El se situează în tradiția Sfântului Apostol Pavel, dar există și derogări de la gândirea paulină. Spre exemplu, îi lipsește sensul pavelian al uniunii participative
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
asiatici, Sfântul Iustin, Meliton de Sardes, Teofil al Antiohiei și, mai presus de toate, Sfântul Irineu au fost cei care l-au influențat cel mai mult. Într-adevăr, dacă există o conexiune între Sfântul Ipolit și Clement în privința utilizării limbajului îndumnezeirii, atunci aceasta rezidă în dependența lor comună de Sfântul Irineu. Ca și Sfântul Irineu, Sfântul Ipolit dezvoltă ideea îndumnezeirii creștine nu într-un context speculativ, ci în decursul unei prezentări kerygmatice a destinului umanității. Contrar gnosticilor, el insistă că o
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
care l-au influențat cel mai mult. Într-adevăr, dacă există o conexiune între Sfântul Ipolit și Clement în privința utilizării limbajului îndumnezeirii, atunci aceasta rezidă în dependența lor comună de Sfântul Irineu. Ca și Sfântul Irineu, Sfântul Ipolit dezvoltă ideea îndumnezeirii creștine nu într-un context speculativ, ci în decursul unei prezentări kerygmatice a destinului umanității. Contrar gnosticilor, el insistă că o ființă umană nu este un dumnezeu căzut: „Dacă Dumnezeu ar fi dorit să te facă zeu, te ar fi
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
chip. Dacă omul se supune poruncilor Logosului, și devenind bun urmează pe Cel bun, va fi asemenea Acestuia și cinstit de El. „Nu sărăcește Dumnezeu dacă te face și pe tine Dumnezeu, spre slava Lui” (Philosophumena, 10.34). Doctrina despre îndumnezeirea omului e împrumutată tot de la Sfântul Irineu 62. Asemenea Sfântului Irineu și lui Origen, „autorul nostru a elaborat și o interesantă doctrină despre desăvârșire, care iradiază din același Logos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta S-a făcut om pentru noi, arată
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
este un eveniment eshatologic. Fundațiile pentru acest proces sunt puse în viața de aici, pentru că este necesar ca mai întâi să se obțină gnosis și apatheia, dar starea divină este acordată în lumea ce va să vină, o dată cu învierea trupului. Îndumnezeirea este prezentată ca echivalentul nașterii în nemurire. Această renaștere se referă nu la botez, ci la înviere. Cunoașterea și lipsa patimilor care conduc la acest eveniment sunt rezumate în obținerea asemănării divine. Cunoașterea înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu și
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său (I Cor. 6, 18)202. Prin desfrânare, trupul este abătut de la rostul său firesc, căci trupul omului este chemat ca și sufletul și împreună cu el la unirea cu Dumnezeu prin virtute, la sfințire, îndumnezeire și slavă și are rostul de a face vădită încă din această lume slava lui Dumnezeu și arvuna Împărăției prin prezența transfiguratoare a Duhului în om. Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
este neîncetat solicitată să transforme patima în virtute. Contingența umană - cu adevărat, întreaga ființă contingentă - este autentificată prin deschiderea sa în fața Divinului. Este creată de Dumnezeu pentru a-și realiza propria identitate în Creatorul său. Pentru că este creată pentru θέωσις (îndumnezeire), scopul său este de a nu se lăsa reabsorbită într-un Unul neoplatonic, sau de a evada din contingența și materialitatea sa spre o lume ideală a duhurilor sau formelor. Însăși ființa sa creată face posibilă o reală θέωσις<footnote
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
apusean de locuire, ci mai curând la ceea ce autorul numește „purtător de duh”<footnote Bazat pe textul biblic de la Gal. 2, 20: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. footnote>. Atunci când Sfântul Grigorie al Nyssei face referire la îndumnezeire, θέωσις nu este abordarea sa favorită. El preferă în general să vorbească de „participarea” la atributele divine (Μετουσία Θεοῦ) și de obținerea „asemănării” cu Dumnezeu<footnote În afara studiilor fundamentale ale lui H. Merki ( Ὁμοίωσις θεῷ. Von der platonischen Angleichung an
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
speculația filosofică. Lecțiile par să fi fost învățate totuși, pentru că doctrina gregoriană a μετουσία Θεοῦ este doctrina origenistă a θέωσις-ului, dar acum prezentată într-un nou cod lingvistic destinat a clarifica o dată pentru totdeauna diferențele critice dintre teoria creștină a îndumnezeirii și limbajul asimilării platoniciene. Era ceva ce Sfântul Grigorie al Nyssei simțea că Origen nu fusese capabil să facă, pentru că nu se distanțase suficient de mitul căderii sufletelor preexistente în cosmosul material<footnote Ibidem, p. 108. footnote>. Noțiunea cheie aici
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
cosmosul material<footnote Ibidem, p. 108. footnote>. Noțiunea cheie aici este deci înlocuirea totală a termenului platonician de „asimilare”, prin termenul cheie creștinizat al Sfântului Grigorie, „participare” (μετουσία Θεοῦ)<footnote Ibidem, p. 106. footnote>. Acest stadiu al urcușului omului spre îndumnezeire înseamnă însăși unirea tainică a omului cu Dumnezeu, reprezentând apogeul drumului, când sufletul iese din el însuși și dobândește simțirea prezenței lui Dumnezeu, îndumnezeirea. Sfântul Grigorie arată această unire, la care este chemat fiecare creștin să o dobândească prin stăruințe
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Sfântului Grigorie, „participare” (μετουσία Θεοῦ)<footnote Ibidem, p. 106. footnote>. Acest stadiu al urcușului omului spre îndumnezeire înseamnă însăși unirea tainică a omului cu Dumnezeu, reprezentând apogeul drumului, când sufletul iese din el însuși și dobândește simțirea prezenței lui Dumnezeu, îndumnezeirea. Sfântul Grigorie arată această unire, la care este chemat fiecare creștin să o dobândească prin stăruințe neobosite și luptă, doar în Sfânta Biserică, utilizând termenii ἀνάκρασις și μετουσία, cu o proveniență platonică<footnote Dr. Constantin I. Băjău, Desăvârșirea creștină după
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
în tot ce este mai bun ... în fiecare moment creația este percepută a fi în stadiile sale de început datorită creșterii sale perpetue spre ceea ce este cel mai mare bun”<footnote Idem, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 797A. footnote>. Îndumnezeirea în gândirea Sfântului Grigorie este o urcare interioară, perpetuă, către unirea cu Dumnezeu; ea „nu are decât o limită, aceea de a nu avea niciuna”<footnote Idem, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 300D. footnote>. Când vorbește despre firea
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
quod non sint tres dii, P. G. XLV, col. 121. footnote>. Lucrarea De vita Moysis este, de fapt, o recenzie extinsă a ideilor lui Origen asupra acestei teme și poate fi considerată ca o sursă majoră pentru doctrina gregoriană a îndumnezeirii, exprimată în alți termeni. În această lucrare, Sfântul Grigorie descrie dinamica participării la Dumnezeu. Binele principal și suprem a cărui fire este bunătatea, este și se numește Dumnezeirea, fie că aceasta se înțelege sau nu. Din moment ce nu poate fi demonstrată
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
μετουσία să devină din ce în ce mai mare și mai aptă de a o primi<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De anima et resurrectione, P. G. XLVI, col. 105AB. footnote>. Așadar, este doctrina gregoriană a participării la Dumnezeu (μετουσία Θεοῦ) similară conceptului de îndumnezeire, dar în termeni de referință mai morali și mai filosofici? Credem că da. În lucrarea Contra Eunomium, pe care a făcut-o publică după moartea fratelui său, Vasile, pentru a-i apăra acestuia post mortem onoarea în fața atacurilor continui ale
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
iar în tratatul său, Despre desăvârșire, merge mai departe și declară în mod explicit că Hristos nu s-a mulțumit să-și unească firea umană cu cea divină, ci, prin dinamica Întrupării, va permite și ființelor umane să participe la îndumnezeire (πρòς μετουσίαν τῆς θεóτητος), cel puțin, dacă s-au purificat de păcat<footnote Idem, Contra Eunomium, 3.4.22; De perfectione Hominis, 8.1 apud J. A. McGuckin, The strategic adaptation of Deification in the Cappadocians ..., p. 108. footnote>. Participarea
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
mai desăvârșit, prin asceză, cu atât mai mult se unește cu Dumnezeu și cu toate membrele Bisericii, prin puterea Sfântului Duh<footnote Dr. Constantin I. Băjău, Desăvârșirea creștină după Sfântul Grigorie al Nissei ..., p. 105. footnote>. Sfântul Grigorie aplică terminologia îndumnezeirii la operarea Sfintelor Taine și la un aspect al căii întunericului, și anume „informarea” sufletului cu privire la caracteristicile naturii divine. Totuși, autorul preferă să discute ultimul aspect în lucrările sale de maturitate în contextul participării la Dumnezeu (μετουσία Θεοῦ), și nu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Taine și la un aspect al căii întunericului, și anume „informarea” sufletului cu privire la caracteristicile naturii divine. Totuși, autorul preferă să discute ultimul aspect în lucrările sale de maturitate în contextul participării la Dumnezeu (μετουσία Θεοῦ), și nu în cel al îndumnezeirii. Dumnezeu reprezintă virtutea absolută (ἡ παντελὴς ἀρετή). Prin urmare, „oricine urmărește virtutea adevărată participă la nimeni altceva decât Dumnezeu” (oὐδὲν ἕτερoν ἢ Θεoῦ μετέχει)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 310A. footnote>. Aceasta nu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]