237 matches
-
a recupera originile propriu-zise, apar secvențe, întruchipări, întrupări, "grupuri de suflete" pulsând după "o inimă preistorică". Să fiți pe aproape e un alt poem notabil, pe care o lectură cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei/ pocăinței... Arzi în propriul tău/ interior la foc/ mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învățăturile.// Își pipăie iar săculețul cu plumbi,/ pentru pușcă: în curând,/ în curând voi
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
și pământ, fără putința de a-și găsi echilibrul necesar. Cum să nu mai urce el pe locomotivă, cum să nu simtă dogoarea fierbinte a focului de la cazane, să inspire fumul iute înfuiorat care, pentru oamenii de rând, apărea ca înecăcios, dar pentru el avea o dulceață aparte; cum să se dezlipeacă de mastodontul aflat în deplina lui stăpânire!? Nu-și putea imagina că ar putea să zăbovească ore în șir pe scăunelul lui cu trei picioare sub cireșul din fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
apă gelatinoasă, neliniștită, se turti de ochiul meu. Încercam să mă apăr, să-l Înlătur. Nu reușeam. Îi simțeam respirația puturoasă. Căutam un loc aerisit În care să respir. Broboane de transpirație Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam În gâtul uscat. Distingeam zgomote de sticlă spartă, mobilă răsturnată, nechezaturi și bufnituri. Dezechilibrat, am căzut sfârșit Între picioarele lor. Mă durea Întreg corpul. Eram strivit. Aveam sentimentul că mă descompun câte puțin, că mă părăsește fiecare părticică a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea din urma foștilor călători. Se ridică de pe banchetă și deschise geamul compartimentului. Inspiră aerul înecăcios al gării și tuși încet. Dorea să treacă neobservat, un călător oarecare, pierdut în mulțime. Închise repede geamul la loc, își luă geamantanul, pardesiul și coborî pe peron. Rămase câteva clipe dezorientat, privind când în stânga, când în dreapta, ca și cum ar fi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
meu. Din plămânii mei ieșeau din când în când șuierături și bolboroseli. Am încercat să respir rar. Mi-am înnodat cordonul halatului și am deschis fereastra, dar am închis-o imediat după ce am tras o gură de aer rece și înecăcios de afară. Am privit pe fereastră. Mult sub nivelul meu, Lowndes Square dormita în ceața felinarelor prin care se înălțau, ajungând până aproape de fereastra mea, trunchiurile negre ale copacilor. Nu reușeam să-mi dau seama dacă lumina difuză prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
blocuri, printre copacii desfrunziți și câini ca toți câinii, câțiva, rătăciți de pe câmpul unde erau odată case, poate încă mai sunt - lucrurile astea contează prea puțin aici și acum - rătăciți pe una dintre aleile Băiuț și lătrând la un fum înecăcios cum numai un cauciuc de tractor stropit cu benzină putea să împrăștie, lătrând la noi, Migu, Pipiță, eu și Doru, adunați în fața focului, transpirați de bucurie, la flăcările enorme care ne luminau fețele, la câte chestii nu latră câinii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu vroiam să mor otrăvit, Bebe aprinde chibritul, trage din țigară, acu’ să vedem dacă ești băiat de grădiniță sau nu, țigara e între buzele mele, am fost amenințat, jur, trage, trage tare, trag, trag tare, Doamne, o drăcie scârboasă, înecăcioasă, puturoasă mi-a umplu imediat pieptul, o să mor otrăvit, aleluia, nici nu mă așteptam să tușesc în halu’ ăla, minute în șir, parcă aveam o morișcă-n gât, puteai să dai și cu ventilatoru’ și fumu’ n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la care fusese supus, dar asta era situația oricărui microbuz din țară. Erau întotdeauna suprasolicitate, fiindcă proprietarii încercau să înghesuie în ele orice plătitor de bilet. Acesta, care avea nevoie de niște garnituri noi, scotea un fum negru așa de înecăcios încât jucătorii ajunseseră să se plângă de probleme de respirație. Motorul fusese demontat, iar cureaua de transmisie îndepărtată. Cu ajutorul celuilalt ucenic, domnul J.L.B. Matekoni atașă un scripete la butucul motorului și începu să-l scoată afară din vehicul. Motholeli, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
procedură, punând din când în când întrebări, dar având grijă să nu-l deranjeze. El meșteri și făcu reglaje până când motorul microbuzului fu, în cele din urmă, așezat la locul lui și, când fu testat, nu mai scoase fumul negru, înecăcios. — Vezi, exclamă domnul J.L.B. Matekoni mândru, arătând spre gazul de eșapament alb. Benzina nu arde așa dacă este ținută în compartimentul potrivit. Garnituri etanșe, manșoane noi de pistoane, totul e cum trebuie să fie. Motholeli bătu din palme. — Microbuzul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Îndeosebi i a displăcut să-l audă pe Din zicând noi n-avem un cămin. I-a displăcut tocmai pentru că știa că e adevărat. A ajuns la un ponton ridicat pe marginea canalului, unde băltea o apă neagră. Mirosul iute, Înecăcios, de amoniac, al urinei impregnate În scândurile care putrezeau la soare se Însoțea cu duhoarea grea de fecale. Așezată În fața unei cisterne ruginite, o femeie tânără lua apă Într-o căniță și se stropea. Sarongul ud, lipit de piele, Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
artă, pe care le făcea pe pereți zugravul. Alexe o aproba în tăcere, el își cam epuizase numărul, o lăsa pe ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic era inepuizabilă. Praful din cameră era înecăcios, fumul la fel. Nina se învârtea pe lângă meșter cu genele albite de var turuind fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încordare, simți cum speteaza scaunului îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros de șoarece. Dar, spre uimirea ei, ridurile arcuite de fruntea Sidoniei dispăruseră, la fel și cele din jurul ochilor, ea rămase pentru o clipă, momentul psihologic, senină, imperturbabilă, cu degetele împreunate, sprijinind genunchiul ce se mișca ușor antrenând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gară, pe unde trec zilnic două sau trei trenuri cu șuierat lung și ascuțit, străbătând repede împărăția coniferelor. Seara, după se s-au strâns și ceilalți ciobani, se auzeau în văi țipetele sălbăticiunilor. În colibă, în jurul focului care scotea fum înecăcios, un cioban mai bătrân ne-a povestit ceva foarte frumos, văzut de el într-o noapte cu cer senin și înalt. Era o noapte rece și neagră, căci luna se ascundea în spatele piscurilor înalte din depărtări. Fusese o noapte frumoasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se mișca doar cât să dea rest clienților. Semințele și le luau singuri. Era dreptul lor și femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea, gazele intrau nestingherite În cabină. Înecăcioase dar călduțe, domestice. Flavius-Tiberius rămase În picioare undeva la mijlocul autobuzului. Șoferul Începu să cânte: Steaua sus răsare ca o taină mare... Taxatoarea Îi ținea isonul. Erau Întrerupți din când În când de câțiva suporteri ai Stelei care strigau bătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor către cunoașterea din spatele cărora izvora o altă cunoaștere, asurzitor, pe linia melodiilor populare cu versuri infantile, repetabile până la vomă din cauza condimentării lor cu parfumul înecăcios al grătarelor și stropite cu vinuri din soiul licențiat la Bruxelles: Metabisulfit, 100 pastile = 1.000 decalitri. Cu capetele uriașe de prea mult creier, mârlanii acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pumn în obraz, altul în plex, altul în tâmpla dreaptă și în oglindă a coborât ceață, s-a stârnit furtună, s-au rupt catarge. De sub nuci, frunzele, ca niște veverițe zburătoare, urcau în cer; din cerul plopilor, nori de puf înecăcios acoperea seninul fântânilor; până în rădăcina izvoarelor și mai adânc strănutau pietrele. În oglindă a coborât ceața. Parcă dormea pe prispa de lut, parcă o ploaie până la grindă a acoperit satul; casa bunicilor s-a ridicat deasupra livezii ca o corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu pătrățele așezate pe verticală. În viață se muta în sens invers acelor de ceasornic, chiar dacă deasupra turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene, roșii proiectau umbre identice după fiecare fereastră. Umbrele purtau haine groase, căciuli, mănuși. La 21 se lua lumina, CET-tul băga abur cât să nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă crescută deasupra pădurilor; mirosul înecăcios de hidrocarburi irita respirația. Pe ăsta poți să-l acoperi cu o cărămidă. Nimic nu a mai rămas întreg. Iată craniul, parcă este o coajă de pepene, i s-a topit până și maxilarul. Ehei, ce e omul, domnule doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
erau acolo vecinul cu familia și după ei toți venea tata. Coborî în grabă scara, închise repede chepengul și-și ținu răsuflarea. De sus se auzeau zgomote, țipete, câinii urlau, pași grei se apropiau. Se cutremura pivnița și un praf înecăcios se risipi din tavan, când pașii ajunseră chiar deasupra. Auziră cum se sparge ceva chiar deasupra capului lor, mama plângea înăbușit, tata nu se mișca din loc, de sus strigătele se îndepărtară, apoi se apropiară din nou, iarăși și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
destul de nelalocul lui, dar nu mai comentă nimic. Traversară bulevardul și o luară împreună înapoi, spre universitate. În loc sa se mai lumineze, cerul se mohorâse și mai tare și totul de jur împrejur era învăluit într-o ceață alburie și înecăcioasă. Am făcut-o pe mahmurul, ca să nu se prindă cineva unde mergem..., se porni Călin Moraru să-i explice și, scoțând din buzunar o brasardă tricoloră, i-o întinse lui Victor. Ce-i cu asta? se miră Victor, ezitând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în situația mea, mama-i româncă, tata-i ucrainean, iar eu îs moldovean... a mai adăugat căruțașul și și-a îndemnat bidiviul cu un energic Dii căluțul tatii! făcând ca în urma lui să rămână o dâră lungă de praf albicios, înecăcios. Odată ajuns pe culmea dealului de la Mănăstioara, a constatat că va sosi cu bine acasă la adăpostul întunericului ocrotitor... după ce a trecut fără incidente de zona în care locuiau rutenii, cum își ziceau cei câțiva vecini de la marginea târgului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îmi spune, el mă protejează, el, el, el, el.... Ce-ți pasă ție, măi pisoi, că zilele trec toate?!.... Drumul începe în Iași, trecând prin zona sa industrială. Acolo toamna soarele bate usturător, și orașul pare alintat de o tristețe înecăcioasă. Tomeștiul are două părți: cea săracă, plină de mizerii și cea în care se ridică noi case, mici, cochete. Șoseaua se unduiește prin sate mici, prin curbe și dealuri ușoare, prin denivelări pitorești. Această parte a Moldovei vrea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe lângă noi era un monstru, a zis Trotinel. -Înseamnă că acesta trebuie să fie Zeul șerpilor, își dădu cu părerea Ciric. N-a durat mult și s-au întors cele două plecate în observație: Cârtița și Buburuza. -Uf, ce miros înecăcios! zise cârtița după ce a ieșit la suprafață și a respirat puțin aer curat. -Suntem pe teritoriul șerpilor, zise puțin îngândurată gărgărița. -Ce vrei să spui, Buburuza? -Ce pot zice decât că la prima oprire am ajuns într-un loc din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în intensitate pe fiecare minut ce trecea, anunțând că nenorocirea care vine odată cu năvălitorii barbari se apropie. La un moment dat iscoditorul mincinos a explodat într-un nor de fum înecăcios, apoi pale roșii de foc se urcau iute la cer. Cei doi s-au uitat unul la altul ca și cum s-ar privi pentru ultima dată, Amar a transmis prin garda lui un ordin care urma să fie luat la cunoștință
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]