401 matches
-
Rochia mea-i o copie a Giulgiului din Torino cumpărată la solduri, maro cu alb, drapată și croită așa încât nasturii de-un roșu lucios să țină loc de stigmate. Apoi am pe mine metri întregi de voal negru de organza înfășurat în jurul feței și cusut cu mici stele de cristal austriac tăiat manual. Nu-ți poți da seama cum arăt, dar tocmai asta-i ideea. Aspectul general e elegant și profanator, și mă face să mă simt sacră și imorală. Haute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Rona tocmai și-a operat nasul. Câștigă doar cincizeci de gologani pe articol, dar femeia asta economisește destul pentru o operație estetică la nas de o mie de dolari! E primul ei miracol. Deci, Rona-i în spital, post-rinoplastie, cu capul înfășurat ca o mumie, când intră un prieten și-i povestește că la Hollywood se zice că e lesbiană. Miss Rona, lesbiană! Sigur că asta nu-i adevărat. Femeia-i o zeiță, așa că țipă și țipă și țipă până i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de înalte. În jurul țesutului meu cicatrizat înfășor kilometri de tul negru spuzit de scântei pe care mi l-a dat Brandy, peste strălucitoarea plăcintă de vișine unde mai demult îmi era fața, înfășurat strâns, până când îmi rămân doar ochii afară. E-un look sumbru și morbid. Senzația e că am depășit puțin limita. S-o urăsc pe Evie cere mai mult efort decât înainte. Toată viața mea se îndepărtează de orice motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un puștan decât un tânăr În toată puterea cuvântului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu‑i fusese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a adus În minte Crăciunul de la orfelinat. Fusese sărbătorit doar o dată, chiar În anul În care el avea să fie luat de-acolo. În oraș veniseră niște străini, cu daruri pentru toți copiii, mașinuțe vechi, haine și punguțe cu bomboane Înfășurate În celofan colorat. Johan a primit un glob În care un fel de fulgi de nea cădeau peste un Turn Eiffel mititel. În jur erau câteva siluete care se jucau prin zăpadă, copii probabil, iar când răsucea globul copiii rămâneau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zgâriat, Prințesa voia medicamente, Xanax, „liniște la cutie”, visez urât, iar am visat urât, e normal să suferi, doar a murit tatăl tău, dacă iau distonocalm, măcar pot să dorm, și stătea într-un colț de cameră cu toată pătura înfășurată și unica pernă confiscată și plângea, iar eu mă simțeam o Mami neputincioasă și nu mai știam ce să spun. Tot așa a plâns Prințesa Miau pe terasă, în Ceainărie, când Pinochio era în Ungaria să dea proba de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
încăperea și se duse glonț spre ușa, fără să se mai uite la Adrian. Bărbatul porni după ea, trăgând ușa în urma lui. 3 Peste vreo patruzeci de minute Fanny se întoarse în camera de zi și se tolăni în șezlong, înfășurata într-un halat alb, flaușat. Avea părul umed, picioarele goale și ochii închiși. În văzduh se auzea vuietul unui avion. Adrian intra pe ușă dinspre bucătărie, tot într-un halat de baie alb, flaușat, si cu slapi de cauciuc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
numai recunoașterea târzie a vanității lumii Îți poate prilejui. Coriolan Închise ochii fericit, indiferent la echilibrul precar al valizei pe care Își odihnea trupul mătăhălos de o bună bucată de timp, Înconjurat de o ploaie de bețe până nu demult Înfășurate În smocuri de vată dulce, accesibilă oricui contra sumei anunțată cu tuș roșu pe boneta imaculată a Martei. Mai auzi doar ceva ce semăna cu Jezus Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era adresată. Croindu-mi drum spre fundul mormanului, am dat peste o tot felul de lucruri ciudate. O casetă video strâns înfășurată în folie transparentă. Un plic de plastic conținând două caiete ponosite. O cutie de carton mult mai mică, înfășurată și ea bine în folie transparentă, din care - când am ridicat-o ca să mă uit mai atent - s-a auzit zdrăngănit de cioburi de sticlă sau de porțelan. Stăteam îngenuncheat deasupra maldărului ăla de obiecte ciudate și știam că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și macabră nu mai există. În timp ce mintea îmi vâjâia, mâinile mele întoarseră cartea despre pești a lui Helstrom și o așezară deoparte, cu paginile despre Ludovician în jos. Am întins mâna spre cutia de pantofi și am scos ultimul obiect înfășurat. Și acesta era o carte, mai mică de data asta dar la fel de groasă, poate chiar puțin mai groasă. Am despăturit pânza și m-am uitat înăuntru. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Inima mea. E tot ce auzeam pe când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
arnici" în loc de "mătase colorată", da' cred că nimeni nu mai știe acuma ce e ăla "arnici" abia dacă mai știe ce e un costum național). Așa că noi eram, ca duminica, îmbrăcați în costumul nostru, alb ca zăpada. El stătea acolo, înfășurat cumva într-un fel de pătură roșcată ne-am gândit că trebuie să fie tare zdrențăroase hainele, dacă nici duminica nu-și dă jos pătura aia. Stătea și întorcea capul după fiecare. Sfânta Liturghie se sfârșise, oamenii ieșeau pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în rama lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și de copii. În Grecia, brazii de Crăciun nu sunt un simbol al Crăciunului. În aproape fiecare casă, principalul simbol al sărbătorilor este un bol de lemn, cu o bucată de sârmă suspendată, pe care atârnă o crenguță de busuioc înfășurată în jurul unei cruci de lemn. În bol se pune apă, pentru a menține crenguța de busuioc proaspătă. O dată pe zi, un membru al familiei, de obicei mama, ia crucea de lemn, pe care a înmuiat-o în apă și o
Cele mai frumoase tradiţii de Crăciun din Europa () [Corola-journal/Journalistic/80521_a_81846]
-
la mine, acasă./ 4. deoarece am numai prietene, toate prietenele mele sunt îngeri (dependenți de droguri)./ 5. de la sunetele jucăușe ale începutului unui război/ la melancolia cea mai neagră./ cum poate un război să fie roz iar melancolia să fie/ înfășurată/ strâns în cârpele negre cu franjuri ale ardelencelor./ 6. muzica. un alter ego rupt de lume. Rupt de plăcere./ rupt în două. mâna mea introdusă în ruptură începe să zboare/ ușor ca o pasăre./ 7. oare ce pasăre nu se
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
Treceau pe rînd prin fața cutiei, mai întîi cei mai înstăriți, cu locuri în strană, urmați de cei cu pretenții, care se așezau îm primele rînduri, iar la urmă de tot amărîții, cu mărunțișul lor. Ce nu găsea prin cutie!? - bănuți înfășurați în hîrtie, să nu sune și să-i dea de gol pe cei înstăriți, bancnote prăpădite, de nu le mai primea ni-meni, pînă și bucăți de ziar tăiate de-acasă și împăturite în pa-tru. Dacă s-a dus acasă
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]
-
Zaharia Stancu. Acum vedem altfel câmpia, ghicind în ea ajutorul secret si precis al chimiei... Turnu-Măgurele, Orașul chimiei și al Dorobanțului de bronz de la 1877, purtând cușma dată pe ceafă. Ca-n Grigorescu. Cu ranița la spinare și pătura reglementar înfășurată, cu pușca la picior, mărime naturală, cu trăgaciul vizibil, pe care dacă ai apăsa, arma de bronz ar lua foc... Cine o fi născocit și ce-o fi vrut să însemne vorba aceasta atât de veche, „Vlașca și Teleormanul", nu
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
unicul scriitor român admirat de el fără rezerve, Eminescu. În materie de preferințe literare ale celor doi, există o surprinzătoare coincidență. De aceea, noutățile înregistrate de literatura noastră o dată cu Macedonski și cu simbolismul nu l-au mai interesat pe mandarinul înfășurat în propria sa glorie; Maiorescu s-a oprit la romantismul tîrziu și nu s-a mai mișcat de acolo. Tardivele luări de poziție în favoarea unui Goga ori Sadoveanu (sub forma schematicelor rapoarte academice) s-au datorat, probabil, faptului că văzuse
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
însemnau decât consolarea unei copile înspăimântate, o imagine de alinare, numai bună pentru a-mi justifica soarta. Închipuiește-ți: eram convinsă că tu nu puteai fi decât o vrăjitoare rea. Serios, să nu râzi de mine. Pentru mine erai o vrăjitoare înfășurată într-o mantie mare, neagră, bântuind noaptea cu un hohot de râs de-ți îngheța sângele-n vine, timp în care depuneai o desagă în firida Spitalului, cam în felul ăsta mi te închipuiam. Călugărițele nu mi-au vorbit nicioadată
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
cere nici mai mult, nici mai puțin să renunți la imaginea unei lumi alcătuite din acele entități fundamentale cărora fizicienii le-au spus secole la rînd „particule elementare", pentru ca, în locul lor, să trebuiască să pui niște fire subțiri și strîns înfășurate, întinse la infinit, din a căror răsucire iau naștere particulele de bază ale materiei. Se subînțelege, aceste fire sînt supercorzile cuantice. Să ne închipuim o casă a cărei infrastructură nu mai are o bază fixă, fundația ei fiind înlocuită cu
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
Avea o expresie distantă și în același timp ciudat de rigidă, fața cuiva care a rămas încremenit într-un moment din visul său și nu se încumetă să facă pasul care îl va reda stării de veghe”. Personajul lui umbla înfășurat într-o pelerină neagră și lungă, precum mantaua lui Cortázar însuși când l-am văzut prima oară, dar povestitorul nu îndrăznea să se apropie și să-l întrebe de unde venea, de teama mâniei reci cu care chiar el ar fi
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în versiuni cvasicomplete, și metafizica „barocă” a poetului Sorin Mărculescu. S-ar
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
un aparat de luat vederi, ultimul tip. în stânga, un fel de pâlnie cu coadă, a cărei utilitate n-o înțelegeam; vreun aparat, poate, de înregistrare de la distanță... Cu flerul firii mele îngerești, oricât de infimă și de decăzută, văzui, ascunsă, înfășurată, făcută bine sul, vârâtă pe sub centironul lat al tunicii, aripa dreaptă, tot kaki, asemeni întregii uniforme, un fel de armă secretă. Asta era bună! Marele corespondent de presă...(șturlubaticul înger cu externele) din nou la București... Nu ne mai văzuserăm
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am rămas gânditor și zgribulit. Doar vecinul nostru s-a Încovoiat din nou cu sfoara clopotului Înfășurată pe după mână, gata, iar, să-l tragă. Dintr-o dată, bubuitul unei puști a răsunat de-a lungul văii Bulzeștiului. Ne-am speriat. - Cine să fie? Nicolae a numărat pe degete. Îi știa pe cei ce aveau arme. Toți, activiști de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
mâncat ca să te aștept pe dumneata... - Pasărea care nu ciugulește a ciugulit deja. Oi fi avut burta prea plină de la nunta surorii tale ca să mai poți mânca ceva. Maria nu răspunse, privi doar chipul bătrânei croitorese și șalul ei negru, înfășurat încă pe trup ca pentru a o apăra de frigul inexistent al lunii mai, cu o temperatură plăcută chiar și noaptea. În tăcerea aceea, Bonaria Urrai descoperi povestea unor lucruri nespuse și o privi la rândul ei. Scoțându-și șalul
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POEMUL HIERATIC V-GIULGIUL VIEȚII Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Poemul Hieratic V de David Sofianis reeditare 17.01.2016 A.D. Giulgiul vieții Înfășurată-n giulgiul Vieții adânc tu îndreptezi făptura spre ființă alăturate file albe șoapte îți răscolesc arama de credință chimvală sunătoare ca timpanul e vocea ta belisimă copilă lacustră ancorată ți-e iubirea cea renăscută din cenușa de lumină un fruct
POEMUL HIERATIC V-GIULGIUL VIEŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373740_a_375069]