39 matches
-
care doar autoritatea, experiența, reputația nepătata - armele de care dispune - pot înclina balanța în detrimentul răului. Propovăduind această definire a rostului civic și de artist se exclud aprioric variante netrecute prin filtrul esențial, bunăoară o altă psihologie a artei, mai putin înfeudata gliei strămoșești, vagabondînd slobod sub alte ceruri. Din continuă infuzie de gravitate provine contradicția care o mistuie. Ar dori să scrie, acaparata de proiecte mari, care pretind un decalaj față de agitația realului, un răgaz de concentrare, un spațiu al solitudinii
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că ,în acea primă fază a istoriei sale, regimul comunist a transformat literatura și cultura întreagă în instrument de propagandă" și că ,(pseudo)critica de atunci a sociologizat intens și primitiv (de unde formula
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
catholique non conformiste” - p. 133), afinitățile concepției sale teologice cu devianțele amintite explicându-se prin substratul platonician comun (p. 144). Juliette Prudhomme dedică studiul său criticii făcute poeților profani în poezia sa de Grigore de Nazianzus - unul dintre cei mai înfeudați Părinți ai Bisericii culturii clasice (La critique des poètes profanes dans la poésie de Grégoire de Nazianze - p. 147-167); autorul arată că, enumerând subiectele tradiționale ale poeziei antice și asociind-o pe aceasta cu violența, indecența, minciuna și nebunia, capadocianul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că "în acea primă fază a istoriei sale, regimul comunist a transformat literatura și cultura întreagă în instrument de propagandă" și că "(pseudo)critica de atunci a sociologizat intens și primitiv (de unde formula
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
ani. Acum patruzeci de ani, toată lumea era de partea comuniștilor, cu cîteva însemnate excepții, precum Raymond Aron, David Rousset, Francois Mauriac, Camus, cîțiva indivizi... Cu exceptia acestora, si am numit oameni din familii diferite -, marile plutoane ale intelectualității erau în întregime înfeudate partidului comunist. Apoi, au existat valurile succesive de dezamăgiri care au hrănit tabăra celor ce nu credeau... Aș spune deci că astăzi acest grup este totuși foarte redus. Cu toate acestea, el există și e activ, iar acest lucru s-
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
a început cariera cu o mare rezervă față de istoria literară. După cum bine ne amintim cu toții, la începutul anilor '60 marxismul apăsa asupra acesteia, ca și de altminteri asupra oricărei forme de expresie literară, precum "o lespede de mormînt". Discursul istorico-literar, înfeudat accepției primitive a istoricismului cunoscute sub numele de sociologism vulgar, trebuia să ilustreze neapărat determinismul ideologic, acea concepție dogmatică potrivit căreia istoria ar avea un curs anumit, revelat de "marii dascăli" ai marxism-leninismului. Pretinsa "necesitate" dădea istoriei o turnură finalistă
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
și în cele din urmă de politicienii din întreg spectrul (liberali, conservatori, junimiști și socialiști). Dintre toți, mai liberi în opțiuni dar și mai puțin eficienți, cel puțin în durata scurtă, se vor dovedi scriitorii. Chiar dacă apropiați, nu însă și înfeudați zonei de interes a conservatorilor, Eminescu și Caragiale se detașează în peisajul cultural al epocii drept vocile cele mai autentice ale spiritului critic aplicat unei societăți aflate în cumpăna vremii. Liberalismul, tradus direct din surse franțuzești, a propulsat o faună
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
interzis, divorțul, aproape suprimat; adulterul este condamnat de moravuri". În ceea ce privește psihanaliza, care începuse să se propage, aceasta a fost treptat sufocată. Această înăsprire morală s-a repercutat asupra Partidului Comunist Francez, care a fost multă vreme "vocea stăpânului său", total înfeudat URSS. Dominique Desanti, tânăra pe care am văzut-o flirtând între cele două războaie, își amintește perfect de acest lucru, deoarece devenise după război "strană" și jurnalistă la L' Humanité de care s-a desprins ulterior, în 1956. Ea își
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
capăt dictaturii personale a lui Ceaușescu: atât la congresul din noiembrie, cât și în cele două ședințe succesive ale Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central PCR din 17, respectiv 20 decembrie, când revoluția izbucnise deja, "conducerea superioară" se dovedise complet înfeudată politicii nesăbuite a lui Ceaușescu, susținând fără rezerve represiunea, într-un moment în care ar fi putut-o stopa. Nomenclatura PCR a transferat atunci responsabilitatea eliminării unui regim care se dovedise criminal asupra victimelor înseși ale acestei crime (așteptând, în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
secretar, iubiți mitocani", spre hazul întregii adunări și spre eterna dinamitare a atmosferei scorțos-tovărășești a ședinței. Nu, mitocanul vine de la țăranii care locuiau în afara zidurilor unei mănăstiri fortificate, numită "metoc", și care lucrau pământul acesteia fiind, funcție de ocârmuire, liberi sau înfeudați. De altfel, este un spectru mai mare de termeni peiorativi derivați de la țăran, el însuși azi cu o conotație negativă, din diversele limbi care au circulat la noi, de genul mojic (din rusă, mujik), bădăran (din maghiară, badar), grobian (din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
buget financiar generos, dezvoltarea cuprinzătoare, În avalanșă, În campanie a culturii devenită o „problemă de Partid și de Stat”, având pecetea creației libere și Înfloritoare, diferită de viața culturală burgheză aflată „În cea mai deplină anarhie” și de arta „aservită, Înfeudată, umilită” din trecut, când Înflorea doar „cultura oamenilor de casă, a lacheilor, literatura osanalelor fascisto-monarhice”. Dar să citim argumentația autorului: „Nu e multă vreme de când Scânteia, organul Partidului Muncitoresc Român, apreciind stările de lucruri din câmpul creației literare, Înregistra un
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
creatorilor noștri, din ce În ce mai rodnică și mai lămurită. O comparație cu realitățile din trecut, cu regimul oamenilor artei și culturii În orânduirea burgheză e izbitoare. Grija statului pentru ei era inexistentă, În viața culturală domnea cea mai deplină anarhie, „arta” aservită, Înfeudată, umilită, „cultura” oamenilor de casă, a lacheilor, „literatura” osanalelor fascisto-monarhice, erau singurele posibile, În timp ce scriitorul sau artistul care refuza situația de sclav era condamnat la foame și mizerie. Astăzi, dimpotrivă, creatorul de artă și cultură este considerat un factor activ
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-ului se întunecă totuși, pe măsură ce concepția republicană și laică a lui Mazzini nu reușește să suscite interesul unanimității. Pînă în 1850, țara va rămîne împărțită în cinci mari zone de suveranitate: Regatul Piemont-Sardinia 5,2 milioane de locuitori), regatul lombar-dovenețian înfeudat Austriei (5,5 milioane), ducatele de Tosca, Parma și Modena aflate de asemenea sub aria de influență a Vienei (2,9 milioane), Statele Bisericii care se întind de la Roma la Bologna (3,1 milioane), în sfîrșit, Regatul Neapolelui sau al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
conducerea unui stat croat. Apoi Germania se orientează spre Kvaternic, conducătorul ustaș de la Bel-grad, care proclamă la 10 aprilie nașterea unei Croații independente, desemnîndu-l pe Ante Pavelic, creatorul mișcării, drept Poglavnik (Führer). Cu toate că noul stat apare ca un regat vasal, înfeudat germanilor și italienilor, avînd drept rege pe ducele Spolète care declară război Marii Britanii la 16 aprilie 1941 și-i cedează lui Mussolini cea mai mare parte a coastei dalmate la 18 mai, este bine primit la început de cea mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]