39 matches
-
interzis, divorțul, aproape suprimat; adulterul este condamnat de moravuri". În ceea ce privește psihanaliza, care începuse să se propage, aceasta a fost treptat sufocată. Această înăsprire morală s-a repercutat asupra Partidului Comunist Francez, care a fost multă vreme "vocea stăpânului său", total înfeudat URSS. Dominique Desanti, tânăra pe care am văzut-o flirtând între cele două războaie, își amintește perfect de acest lucru, deoarece devenise după război "strană" și jurnalistă la L' Humanité de care s-a desprins ulterior, în 1956. Ea își
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ordodox și de a o face părtașă, Într-un fel sau altul, la lichidarea Bisericii Unite! Bisericile Catolice din Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia, care nu erau „autocefale”, au fost nu numai centre de rezistență națională și umană față de abuzurile politicienilor Înfeudați Moscovei și propriilor lor ambiții și certuri, dar au constituit și nuclee de luptă care au dus la răsturnarea sistemului comunist, În frunte cu arhiepiscopul Cracoviei, Karol Wojtila, ajuns Papă și pol suprem, ideatic și moral, al lumii libere! Iată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Carpaților ce, atât de târziu și totuși!, s-a regăsit stăpână pe un Întins și bogat teritoriu, unită și dibuindu-și cu uimire, cu mîndrie, orgoliu chiar, origini milenare, având norocul unui „idiom latin” păstrat În toate cele trei provincii Înfeudate secole unor imperii străine, printr-un miracol. Bucuria libertății, a speranței mari, individuale și naționale, ce putea Încă o dată să renască și „să fie!”, iată unul dintre darurile pe care mi le-a făcut mie, dar și multor altora - senectutea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
jumătate de secol de creație literară (cum o face o redactoare a României literare, infirmând nu numai pe eminenții critici, citați de mine mai sus, care au fost membri ai juriilor respective, dar și afirmând implicit că, spre deosebire de alte culturi înfeudate ideologiei comuniste, ungare, cehoslovace, poloneze sau rusești, România și creatorii ei au trăit cincizeci de ani de sterilitate, de incapacitate nu numai de creație, dar și de luptă pentru păstrarea tradiției și a specificității culturale!Ă - iată forme absolut aberante
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ilustrativ al directivelor de partid. Ani de zile, peste un deceniu, până la „țărmul anilor șaizeci”, nu numai prozatorii români de formație citadină, dar și cei străini erau persiflați de critica română, dacă nu chiar tratați de-a dreptul ca „dușmănoși, înfeudați marelui capital!”. Și nu o făceau numai inși ca Novicov, Șelmaru, Vitner eiusdem farinae, ci chiar școlați ca P. Dumitriu, ce strâmba din nas la Joyce, îndeplinind desigur, excesiv de obedient, o „comandă de partid”, dar exprimând și o pulsiune internă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau falange literare, dar și un curent nou, în poezie, proză și chiar în critică, unde au pornit luptele complicate și acerbe - greu de explicat tinerilor de azi sau celor care ne priveau de la o distanță comodă - între critica dogmatică, înfeudată ultimelor comandamente partinice, și „tinerii” critici care, înainte de a fi analiști și cărturari, au devenit „luptători”. Pentru o „altă” literatură, cea adevărată, respectând în primul rând criteriul estetic, dar și pentru readucerea în discuție a marilor nume ale clasicilor și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la „primirea sa în conducerea de partid”, a creat „scandalul de la Paris”, unde-și anunță retragerea din fruntea R. literare și opoziția la „Tezele din Iulie”, ’71, începutul, abia mascat, al unei dictaturi personale, absolut netipice în cadrul celorlalte state vecine înfeudate Moscovei și ele și, mai ales - prin discursurile din vara lui ’71 -, același Ceaușescu negându-și toate principiile și „ideile reformiste” afirmate și aplicate la sfârșitul anilor ’60!... Dar... fapt curios: la acceptarea mea de a intra în rândurile noilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care nu aveau o nobilime autohtonă și nici reprezentanți în diete, ele erau mai predispuse la schimbări și mai înclinate să se bizuie pe puterea centrală. Între eșalonul superior al societății, reprezentat de nobilime, și talpa țării formată din țărănimea înfeudată se afla pătura mijlocie a țăranilor liberi, a meșteșugarilor, negustorilor, funcționarilor, profesorilor și a altor categorii profesionale. Întreaga chestiune a vieții citadine, a comerțului și industriei va fi discutată într-o secțiune ulterioară, iar statutul țărănimii libere este prezentat în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care aveau dificultăți politice și economice identice. Pe umerii acestui grup apăsa principala, de fapt aproape întreaga povară a impozitelor datorate statului și bisericii. Oamenii aceștia aveau de plătit și sume mari pentru dreptul de a folosi pămîntul. Populația țărănească înfeudată era împărțită în două grupuri. Primul, șerbii, nu erau liberi ca indivizi. Legați de pămînt, ei datorau moșierului diverse taxe în natură și sub formă de servicii, iar viețile lor erau supuse controlului nemijlocit al acestuia. Cel de al doilea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
încurajat intervenția agenților și a instituțiilor lor în multe aspecte ale vieții națiunii. În cadrul Imperiului Habsburgic, atitudinea lor era revoluționară prin aceea că intenționau să facă din autoritatea guvernului central un scut între nobilimea feudală și marea masă a țărănimii înfeudate împovărată de taxe. Statul urma deci să joace rolul unui moderator și al unui judecător între două clase sociale. Despoții luminați nu erau absolut deloc democrați; ei nu-i considerau egali pe senior și pe țăran. Autocrați înnăscuți, ei erau
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
27 Î. Ch., un mic altar descoperit la Jessemvik dedicat zeiței Venera Iria și un ordin cu inscripții din 1064 emis de Henrich al IV-lea al Germaniei. Un document din anul 1102 menționează castelul de la Cassliaco iar urmașii familiei Înfeudate Își extind posesiunea În 1430 asupra așezărilor românești de la Susnevitza, Letai, Jessenovik, Villanova și Brioni. Spre jumătatea sec. al XVII lea vechile castele de apărare devin locuințe senioriale iar În anul 1748 Maria Tereza procedează la o nouă Împărțire teritorială
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fi lăsat pe generalul Antonescu să plece atunci când își dăduse demisia la 27 Noiembrie 1940. La data aceea i-ar fi fost încă imposibil să dea o lovitură de stat, atât pentru că nu atrăsese încă de partea lui clica militară, înfeudată lui Carol și liberalilor, cât și pentru că n-ar fi avut curajul să miște un deget înainte de a-l fi convins pe Hitler să-i dea mână liberă. De altfel și atunci când i s-a dat libertatea de acțiune a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ei, cu sutele și sutele de mii de refugiați fără surse de existență, cu toate ravagiile unui năprasnic cutremur de pământ asupra Capitalei și mai ales cu acea demoralizare a populației, după dezastrele și genocidul exercitat asupra ei de către politicienii înfeudați unui rege criminal și depravat (la rândul lui înfeudat împreună cu ei unor forțe malefice oculte), țara aceasta care le răbdase pe toate, se găsea remontată; reconstrucția făcea pași rapizi, șomajul inexistent, bugetul echilibrat. Munca și zelul legionar, instituția însăși a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
huliți sau mai rareori elogiați drept «esteții de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremația esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se dădea întru apărarea autonomiei artei împotriva unei arte înfeudate politicului, socialului, moralei. «Pășuniștii», apologeții «plaiurilor străbune», militanții naționalismului extremist, ai «războiului sfânt», ca și, ceva mai târziu, militanții comunismului, toți cei ce se vor situa pe «o poziție ferm angajată pentru impunerea ideologiei marxiste», combătând «de pe pozițiile clasei muncitoare
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]