395 matches
-
vântul îmi desfăcea rochia tu îmi însângerai buzele cheltuiam iubirea la colțuri de străzi și de secol ca doi dependenți de un drog neștiut de nimeni învățasem copacii pe de rost iubeai castanul de pe strada ta salcâmul meu își scutura înfiorarea târzie ... Citește mai mult că iubirile nu mor niciodată)dar pasul tău era deja în pragși ultima ușă se închideaera primăvarăeram doiiubeai mirosul meu de salcâmscuturat de ploaieîmi strângeai părul în pumnadâncind săruturivântul îmi desfăcea rochiatu îmi însângerai buzelecheltuiam iubirea
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
de ploaieîmi strângeai părul în pumnadâncind săruturivântul îmi desfăcea rochiatu îmi însângerai buzelecheltuiam iubirea la colțuri de străzi și de secolca doi dependenți de un drog neștiut de nimeniînvățasem copacii pe de rostiubeai castanul de pe strada tasalcâmul meu își scutura înfiorarea târzie... XXVIII. VIAȚA, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012. este o șosea cu șapte benzi pe care nebunii lumii merg cu două sute la oră claxonând după fantomele ieșite la plimbare duminica după ora
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
siluetă albă coboară tiptil printre arbori buimaci. * Urmează, la un al doilea nivel, “chipul” lucrurilor, ideea lor, suportul lor inteligibil. Ceea ce se contemplă acum, în instantaneitatea intuiției, este sigiliul rațiunii divine din fapturi - bănuit, abia întrezărit, surprins cu bucurie și înfiorare: Cerul atât de senin - de nesuportat. Și noi - numai umbre. Sau: Cu vârfuri spre cer - câte case tot atâtea troițe. În fine, ca o iluminare: După mine - numai cuvintele. Aș vrea să fiu ceea ce sunt. La al treilea palier, eul
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_singuratatea_starea_de_gratie_a_contemplarii_recenzie_la_cartea_strajer_peste_suflete_poezie_grafi.html [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
în fața formei, iar echilibrul celor doi factori psihici duce la capodopere sau opere desăvârșite din ambele puncte de vedere. Din nefericire pentru actul creator, arta zilelor noastre (cu postmodernismul în frunte) își permite atari lejerități în concepție și scriere (rare înfiorări estetice, dar nici vorbă de idei călăuzitoare sau de un minim respect pentru gramatică, peste tot în arta contemporană compozițiile fiind deschise oricărei interpretări, ceea ce la limită se cheamă nici una!), încât nu se mai pune problema raportului logic dintre formă
AFLAREA ÎN TREABĂ, O CONSTANTĂ A MAJORITĂŢII CĂRŢILOR LANSATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1448799692.html [Corola-blog/BlogPost/369044_a_370373]
-
Se limpezește aerul În jurul meu Și cerurile toate Se deschid, Până aproape de Dumnezeu. Dacă vrei Cu tine să rămână, De frumusețea ei neterminată Precum de chipul apei Din fântână, Să nu te-atingi, Să nu te-atingi vreodată. Ce sfântă înfiorare Se coboară În trinitatea ființei mele întregi! Citește-mă Cu grijă și răbdare, Citește-mă În fiecare seară, Spre dimineață o să mă înțelegi. Când vine ea, Poezia, Întunericul Pleacă... Referință Bibliografică: Când vine ea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
CÂND VINE EA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cand_vine_ea_nicolae_nicoara_horia_1327472168.html [Corola-blog/BlogPost/359662_a_360991]
-
pește. N-am auzit și înțeles nimic. Îi urmăream privirea printre plante și cozi roșii ori galbene...căci ne poziționasem de-o parte și de alta a vasului. Buzele lui șopteau într-o limbă neștiută, iar pielea mea decoda, în înfiorări violet-roșcate...în bobițe ude. Îmi amintesc așa de viu și acum jocul acela. “Vreau blugii tăi. Ți-i cumpăr. Îți dau cât vrei pe ei. O să-i decolorez. Vreau să-i fac albi” așa mi-a zis într-o zi
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Lucian_0.html [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
are ceva din izolarea suficientă a oamenilor de altădată. Noi priveam la stele, iar bunicul bălai la față, cu ochi mari de culoarea cerului senin, inteligenți, cu o expresie vioaie și plăcută, și cu un tremur de emoție și firească înfiorare, începea să ne povestească despre copilăria și frumusețea anilor de școală, evocând atâtea lucruri minunate și pitorești, pline de interes ca la prima stângere de mână, că totul devenea pentru noi un fel de melancolie copleșitoare. Îi venea în minte
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Constanta_abalasei_donosa_1403613887.html [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > O NOUĂ VIAȚĂ Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului O nouă viață Mă tem de moarte, dar oare eu trăiesc? Înfiorarea morții știu ce este? În visuri și-n abisuri ades plutesc, Pe valuri înnegrite și funeste. Dar voi renaște dincolo de moarte, Unde timpul nu se măsoară-n zi Și nu vom fi, nicicând, așa departe Si-apus, si răsărit nu
O NOUĂ VIAȚĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1477427306.html [Corola-blog/BlogPost/369990_a_371319]
-
a rămas CRUCEA florii de LILIAC în povestea mea. Crucea „cheie și izvod uman și cosmic.” Mă plimb în crucea nopții, în mirarea razelor lunii pline, pe străduțele tăcute. Strălucesc florile liliacului sub razele ei și a stelelor. E o înfiorare de miresme și culori care străbat umbrele din mine. Mă las absorbită de aroma care pătrunde în fiecare suspin al sufletului... Nimeni nu cred că i s--ar putea împotrivi. Devin culoarea, catifelarea petalelor mici... devin crucea care mă atrage în
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Crucea_florii_de_liliac_dor_danaela_1335006505.html [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
sub care inima înfierbântată trebuie sărutată și iubirea vaporoasă trebuie ajunsă. Cântecele ei sunt rugă și edict, strigăt și șoaptă, foc și ger, furtună și zefir... Cântă magnific Adriana Antoni, solemn, impozant! Are un ceva de aură, de superbitate, de înfiorare... înviorează fibrele sufletului ca roua florile, este elegantă ca o principesă, este suplă și vivace ca narcisa între florile fragezi ale primăverii, este trupeșă și frumoasă precum căprioara, este iederă pe scenă, iar glasu-i este văzduh! Cântă înzeit muzică populară
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1428991552.html [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
lunca, ruinele, palatele fantastice, stelele, cerul, stânca, poporul, cartea, fila, arborii, chiparosul, corabia, nădejdile, calul, harpa, Cuvântul ”vânt” rimează cu mormânt, pământ, urlând, sfânt, cânt. ”Cântul” ar putea să aducă o undă de veselie , dar epitetul ”aspru” arată tot tristețea, înfiorarea, dezolarea. Dacă efectele malefice, distructive sunt dominante (farmă, frânge, sfâșie, despică, răscolește, zvârle, arde, îngheață, desprinde, lovește, risipește), vântul are și efecte benefice. De nimic altceva frumusețea teiului nu va fi pusă în valoare mai mult decât de vânt: ”Iară
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1421351126.html [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
În ajunul bătăliei aici și-a ținut consiliul de război, într-o pivniță pe care și eu am cercetat-o și am folosit-o că ascunzătoare în jocurile noastre. Umbră și răcoarea de acolo ne strecurau în inima o oarecare înfiorare. Mai apoi această moșie i-a aparținut lui Ioan Oteteleșanu. Acesta a fost ministru de finanțe în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Se trăgea dintr-o familie de mari boieri cu obârșia în Oltenia, cu întinse moșii și case în mai
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
cum poate să-mi picure în vene Chemarea dezgropată de tocul ruginit. Spirale sângerânde, sub mantia albastră, Visează începutul și zborul absolut; Foșniri de aripi albe, o pasăre măiastră, Toiege de lumină și brațele de lut... Mi-am ascultat chemarea - înfiorări celeste, Dar arsă e tăcerea cu lacrima de foc Și simt cum iar deșiră-n povestea din poveste Cuvântul de lumină, rugina de pe toc. FURTUNI DE NISIP Ți-s vorbele grele și tare mă dor, Deșerturi aride în mine rodești
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1416747896.html [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
trăi și setea de libertate. Limba noastră fiind numai cântec, face ca verbul să străbată spațiile eterului pur, transfigurându-se în eternă doină a dorurilor unei națiuni. Doina întruchipează icoana de aur a graiului matern, picătură de argint în auz, înfiorare de tremur, salbă de mărgăritare, cântare a cântărilor. Cuvântul de diamant al limbii române se răsfrânge în nesfârșitele-i oglinzi a acelui suflet al divinității. Țara dispune de biblioteci mari, cu un număr impresionant de cărți cu literatură autohtonă, cât
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_tatiana_stefan.html [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
aprig de splendori. Gingașă și statornică iubire, păgână dar și înaltă toropire, de frumos și unică bunătate, o bântuită sete prin tot și toate. Un paradox ascuns, divinizat, ori colț de rai, subtil venerat; magie de vrajă, semeție bizară, o înfiorare și flacără lunară. Fugarnic în dumnezeiești rostiri, mireasmă și crezuri de iubiri. Referință Bibliografică: TOT CE-AI FOST ȘI EȘTI / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George
TOT CE-AI FOST ŞI EŞTI de GEORGE PENA în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_pena_1423564104.html [Corola-blog/BlogPost/376016_a_377345]
-
și a eternei curgeri a timpului. Dând frâu liber imaginației, forțelor creatoare, poezia capătă profuzime și sugestivitate. Ideea poetică se conturează armonios, se desprinde de „umbrele lungi ale serii”... devenind emanație luminoasă care-ți umple sufletul de emoție și blândă înfiorare. Iubitor și admirator al plaiurilor natale, plaiuri unde „apele se prind în horă până noaptea târziu” poetul - „nufărul gânditor” - cuprinde în versuri remarcabile, frumusețea colinelor „albastre” ce „se-oglindesc în sălbaticul cerului”. „Acolo unde cântecele curg doar seara / printre aripile
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_volumul_undeva_la_poarta_ra_valentina_becart_1342944454.html [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
spre explorarea metaforică a revelării lumii interioare. În inepuizabilul flux oniric al dragostei, „focul” din sufletul poetului pare să ardă la nesfârșit... Versurile ce urmează, desfătându-se în apa cristalină a ideilor - idei concentrate în raze blânde - aduc farmecul și înfiorarea din adâncul trăirilor. „focul răbdării, dorinței / cu brate sculptate-n oțel, / crescute ca ramurile de măslin, / focul cu-același surâs de copil,/ cu-același plânset plutind în eter, / focul acela ești tu, / poate chiar eu, / ca două necunoscute,/ una înlăuntru
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_volumul_undeva_la_poarta_ra_valentina_becart_1342944454.html [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
nu va atinge nimeni limanul de echivalență dintre semnificant și semnificat. „Același aceluiași gând și multe-ar putea tâlcui / înțelepții. Într-adevăr: ei ajung până la cuvântul / din urmă dar nu-i al lor și nici nu trebui să fie”. Doar înfiorări de gând. „[...] O, morții cum acolo // se roagă și Domnul o dată cu ei și cel ce-i / din fire străin îi recunoaște după chipul / pierdut, după străvechile înrudiri ale spiritului”. Laitmotivul este viața unică petrecută aici/acolo, acum/atunci („atunci” cu
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezie_de_taina_semnata_vasile_grigore_latis.html [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
bisericesti, doar cu unele mici restricții. La bisericile noastre ortodoxe ascultăm toaca și clopotele înregistrate pe bandă, ca să nu tulburăm liniștea comunității. De aceea ne lipsește ceva din aerul cucernic ce ne învăluie ascultând toaca bisericii pe viu și din înfiorarea dangătului clopotelor care trimit spre înălțime sfințenia gândului că acolo există un univers necunoscut nouă pe care trebuie să îl luăm în seamă. Prieteniile sunt mai rare. Viața de familie este un univers plăcut, e trainică, bogată și frumoasă. Când
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_baciut_1427562855.html [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
o speria pe fată. Se juca cu răbdare apoi încercă din nou cu delicatețe să pătrundă în tainele necunoscute ale divinității. A fost întâmpinat cu un ușor scâncet și cu o mușcătură a umărului stâng. Simți nu numai căldură și înfiorare de plăcere, ci și cum un lichid se prelinge spre prosopul de protocol al bunicii sale. Andrada tremura toată, însă acum tremura nu numai datorită emoției actului împlinit, ci și de plăcerea împreunării cu omul de care se îndrăgostise și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394908347.html [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea a II-a. ,,Focul dragostelor mele/ A ajuns până la stele.” Sau ...I. ,,Carul Mic și Carul Mare/ Luminează pe cărare”; II. Ulița ori poarta mea/ Zâmbește, când vin la ea.” În poema cu înfiorări de doină: ,,Pe strada Robenilor”, la casa bunicilor, climatul este feeric: ,,Noaptea-i blândă și mă lasă/ S-o admir ca pe-o crăiasă,/ Ea mi-i mumă, ea mi-i tată,/ În ograda fermecată”. Șotron cu ecouri mitice pare
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-izvoarele-cristinei-mariana-balasoiu-ca-taina-si-chemare-a-obarsiilor/ [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
țara între cele două războaie mondiale, străini de interesele românești, care au făcut din Statul Român un instrument de îmbogățire personală... Crăciun, în spatele gratiilor În dalba țesătură a anotimpului alb, Îngerii lui Dumnezeu brodează de zor, cu măiestrie divină, cu înfiorare celestă, Scutecele aurii tivite cu migală din borangicul de lumină pentru Pruncul Sfânt care, va crește ca Împărat al Luminii tuturor celor create și recreate de El. Nimbul Sărbătorii fiind atât de dumnezeiesc a pătruns în lumină și în toate
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.”( Poem) Adesea intimitatea afectivă devine tulburătoare când iubita este asociată umbrei nemiloase a morții: „O, dacă moartea ar avea paloarea Obrajilor tăi dragi, înfiorarea Buzelor tale umede și calde M-aă învoi în unda-i să mă scalde.”( O, dacă moartea...) O altă față a poeziei lui Radu Stanca este aceea a solidarității cu idealurile colective, sau orfismul fascinant al forțele lui ascunse: „Am încă
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Radu_stanca_un_cneaz_valah_la_ion_ionescu_bucovu_1387364271.html [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
opriți-vă fierbinți, În carnea mea cu târnăcoape. Am să vă dau mistere și arginți, Ca fumul, bogăția să vă’ngroape. Mi-e inima de fulgere ocean. Mi-e palma năzdrăvană și haiducă. Opriți-vă cu sufletul ochean Să beți înfiorarea hăbăucă. Pe steiul ars de foc și’nchipuiri Să vă înalț o clipă, să vă doară. Crepuscul de altare și zefiri Și vorba peste moarte să vă moară. Nu închinați cu mine rugăciuni Ci treceți, ca barbarii, mai departe, Mă
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
avem de trăit. Lumina asta caldă ne trimite cu gândul la casa părintească sau cea a bunicilor peste care se împrăștia generoasă în oricare răsărit de soare în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară ca prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/miron_ioan_1488974673.html [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]