542 matches
-
provocat României de forța de ocupație este cu finețe sugerat de prozator prin descrierea paraginii care cuprinde domeniul domnului Arthur, încă înainte de venirea invadatorilor: " După ce intram în curte (prozatorul adoptă perspectiva femeii îndrăgostite de bătrânul domn, n.n.), străbăteam, la început înfiorată, apoi din ce în ce mai copleșită de încântare, parcul, fostul parc, pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe deplin. Ca și cum războiul, schimbările care se apropiau, care aveau să vină, s-ar fi anunțat mai întâi lumii vegetale și obiectelor, nu
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
carne/ sexul incert/ și capul uriaș bătrîn și trist./ Strigatul desparte corpul de corp/ și-o nouă privire străpunge/ prin apă translucida" (Noapte). Pretutindeni întîlnim aspectele definitorii ale visului. Ascensiunea luminoasă, graiul transverbal, levitația, premoniția sînt transcrise cu o acuratețe înfiorata, precum de o conștiincioasa școlărită a absconsului: "Dar ce era cu Vocile acelea luminoase deasupra mea?/ ceva precum un abur lăptos multicefal/ gîndea în dialog (dar fără vorbe, parcă)/ tot levitînd deasupra creștetului meu./ Și-am cunoscut decizia lor/ întîi
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
culte și nuvelă Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, publicată în volum, în 1861. E o recuperare prețioasă (reluată, acum, în ediția din 1998) care e totdeauna prestigiul unui editor. Cu unele reale calități, O cantatrită de ulița reînvie, înfiorat, dragostea naratorului pentru o cîntăreață de locanta. Cînd îi mărturisește sentimentele, cîntăreața îl refuză. E readusa în scenă la Livorno, unde se îmbarca pe un vapor pentru a pleca în America. Aici, i se destăinuie naratorului că nu era demnă
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
și cu umor și chiar cu o nostalgie a naivității reprezentărilor de altădată ale vieții. Trecând în revistă diferitele ipostaze ale feminității, le și încearcă, în treacăt, în fața oglinzii, ca pe niște rochii de demult, plăcându-i să se lase înfiorata pentru câte o clipă de tot felul de trăiri demodate. Alfabetul doamnelor este un eseu erudit și fantezist, ca Domină bonă al lui G. Călinescu, dar și un studiu de imagologie, realizat cu sagacitate. Privirea visătoare a Ioanei Pârvulescu, deși
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
sugerează organicitatea lumii, Creația cosmică aparent sfîșiata de antinomii. Vechiul și noul, lăuntricul și exteriorul, natura și artificiul, pagînismul și creștinismul, cooperează într-un ansamblu generos, într-un flux concomitent senzual și estatic, conceptual, si infraverbal. Subtextul e cel de înfiorata laudă: Înainte de a ma naște să fi fost amîndoi o singură, unica/ picătură de ploaie paradisiacă, sau prima lacrima scurgîndu-se/ lent pe obrazul lui Adam fugind cu Eva de mînă?/ Prin oasele noastre ușoare să fi adiat același văzduh?/ Înălțați
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
române, alegațiunea inflamata și absurdă de mai sus poate fi citită în partea finală a Manualului de literatură română pentru clasa a XII-a. Reanimînd cadavrul protocronismului de întristătoare sorginte ceaușista, un capitol de sinteză din carte tratează cu solemnitate înfiorata despre Cultura și literatura străromâna. (Calificativul protocronist figurează expres în manual: În raport cu spiritualitatea occidentală, cei doi autori amintiți au o poziție protocronică, confirmînd perenitatea momentului străromân în planul universalității. (Sic!)"). Ilustrînd de la cap la coadă venerabilul adagiu Finiș coronat opus
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
care desenează grav câteva semne de întrebare. Tzvetan Todorov a demonstrat convingător că sentimentul fantasticului apare atunci când o întâmplare neobișnuită poate fi considerată deopotrivă un fenomen explicabil științific și un miracol. Tocmai indecizia îl face pe cititor să se simtă înfiorat (întrucât el se întreabă obsesiv în sinea lui: știu că există o explicație științifică, dar dacă totuși s-a petrecut ceva supranatural?). Atunci cand scriitorul strică echivocul și optează pentru una din cele două posibilități de interpretare, sentimentul fantasticului se evaporă
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
albeața trupului o irita la fel ca năframa ușor, îi strânse aripile, după care îl scoase cu grijă din găsită pe alee. Se apropie mârâind. capcana nedorită. O ridică la înălțimea ochilor și-o privi cu Trupul porumbelului se chirci înfiorat. Mișcarea lui o atenție. Zărind inelul, îl citi, apoi oftând îl slobozi spre irită pe cățelușă și mai mult. Înfuriată, prinse între fălci înălțimi. aripa atârnată a porumbelului. Oasele trosniră. Porumbelul se clătină o clipă ca o frunză fără vânt
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
de repere mai potrivit. Sonoritatea acestor materiale, parfumul lor arhaic, aerul acela arheologico-muzeistic, precum și regimul lor astronomic și moral marcat de crepuscul, rimează perfect cu nostalgia Bizanțului și cu nostalgia nostalgiilor acestuia. Însă dincolo de hieratismul formal și de severitatea construcției, înfiorata de o autentică vocație spirituală, Georgia Lavric este o artistă voluptoasa și senzuala, cu o mare capacitate de a vibră în fața materiei și de a-și regiza bucuriile tactile. Obiectele tridimensionale însele sînt personaje ale acestui joc subtil, în care
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
trup, ca pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de muncitoare și trăiește într-un București oniric. Se avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica", decât componenta feminină a autorului însuși obsedat - după cum s-a văzut și în prozele lui precedente - de dualitatea lui androgină? Imaginația scriitorului este pe cât de delirantă pe atât de contagioasă. Autorul
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
caz din economie. Strălucirea coperților, pastelul în degradeuri savante, caracterele tipografice care reproduc cu umbre scrisul autoarei, probabil, cochetăria aranjamentului în pagină - toate ne duc cu gîndul la un cadou frumos ambalat pe care autoarea, deși declară într-un motto înfiorat că vrea să-l împartă cu cititorii, și-l face în primul rînd sieși. Asta n-ar fi nimic, sute de poeți își publică operele doar pentru ei și critica literară nu reușește și nici nu dorește de cele mai multe ori
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
care încă nu și-a revenit, case cu acoperișul aproape de pămînt pe care le vizitează ca pe niște curiozități, în totul o impresie de pustiu, de stepă nelocuită; la fel în Cernavodă, "o mîndrețe de oraș în ruină". Andersen ascultă înfiorat ca un alt Ovidiu poveștile unui hangiu despre asprimea climei, dar își noteză numele altuia pentru a "împrăștia vorba" despre masa "excelentă, minunat pregătită și incredibil de ieftină". Prejudecățile culturale ale turismului romantic funcționează și ele cu siguranță, textul pe
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
lui Eminescu), Nicolae Sinești este inevitabil poetul versificărilor corecte, în plasa psalmilor arghezieni. Facilitatea alunecării de silabe și ritmuri, de inspirație folclorică uneori, nu încetează decât în cazul sentimentului trăit ca urgență vitală în "Vatra păcatelor", un poem al strigătului înfiorat testamentar: Aud în mine/ un câine/ ce mă latră;/ inima bate/ ca o mașină infernală.../ Focul trosnește/ pe vatra cu păcate,/ doar lumina poeziei e astrală." Nicolae Sinești e și un baladist sensibil, un senzor al ravagiilor timpului în contra minții
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
to my/ cheeks flushed with hope", am citat dintr-unul din poemele traduse în engleză în a doua parte a volumului de către Adam J. Sorkin și Radu Andriescu), aduce gravitate în tonul poetei, dar și sarcasm față de formulele forțat-optimiste: "treci înfiorat de libertate/ din viață în moarte din viață în moarte./ ce bine ce boierește în lumea ta/ interioară se trăiește!". Și tocmai poemele acestea lungi, care întorc ironia în absurd, care resping/ iubesc lumea aceasta imperfectă, dulci-amare, smulg volumului cîteva
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
în filosofia culturii (P.P. Negulescu despre geneza formelor culturii) ori proiectele reformatoare în ,,chestia țărănească" ale lui Radu Rosetti (Radu Rosetti și problema țărănească). Cum, la fel, în paginile acestor cronici se simte distinct căldura unui flux al amintirii, o ,,înfiorată nostalgie reculeasă" (care înconjoară ,,relicve sentimentale" - cărți, desigur! - și figura unui prieten, numit ,,antifascistul meloman"), dînd o turnură narativă textelor al căror obiectiv major rămîne, firește, elogiul muncii editorului.
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
Rotters' Club (Clubul putregaiurilor, 2001), îl întoarce pe cititor în lumea anilor '70 ai Angliei industriale, într-o vreme cînd corectitudinea politică nu înmugurise, deși valorile tradiționale făceau față tot mai greu tendințelor de primenire socioculturală. Comicul suculent și romantismul înfiorat își dau mîna într-o poveste ai cărei eroi nu-și intersectează doar viețile, ci și ambițiile, fie ele politice, profesionale sau intime. Sondajele în cîmpul crizei și al traumei, pe care Coe le practică dezinvolt, cu alură și aplomb
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
ce se însuflețește". Ea este acompaniată de alte opinii relevante, ale lui Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se vor
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
biobibliografie desăvârșesc masivitatea cărții. Poeme lungi și poeme scurte, o alternanță binevenită pentru cititor, stau sub zodia unei stele duble: a vechilor poeți inițiatici (greci, romani, arabi) și a unui neoromantism elegiac, erotic și meditativ, nescutit de retorică și gestualism, înfiorat totuși de un elan al idealității și al ritmurilor interioare. Nicolae Motoc este un poet învățat, ceremonios, cu anume tentații dannunziene, spectaculare, un oficiant al pozei hipersenzuale, faunești, dar și un virtuoso al reminiscențelor ludice, gata de a-și provoca
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
o noapte-n care să iubesc Iar tu, să vii ușor la poartă... Să-ți văd privirea ce m-așteaptă În ochii mari, sub raza lunii Și pașii care ne îndreaptă Să ne ferim de ochii lumii. Tu mă atingi, înfiorată Mâna-mi retrag, îmi pare rău Și vreau aidoma, pe dată Să se repete gestul tău. Doresc cu patimă nebună Trăirea sărutării întâi Când am simțit că sunt o strună Care vibrează de-o mângâi! Atât doresc, să mă săruți
DE DRAGOBETE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382724_a_384053]
-
departe de șarjă, sarcasmul nu pune la zid. Rezultă o radiografie nu lipsită de umor, dar cu tușe tragice, căci micșorarea omului e stridentă. Tot astfel în Viața pe bază de abonament. În fine, Gara lui Zăman e o proză înfiorată. O banală inspecție la canton și o vorbă aruncată în răspăr: „Dumneata, domnule, habar n-ai pe ce lume trăiești”, se transformă în amenințare sumbră, neliniștitoare, dând prozei ceva din teroarea mocnită a nuvelelor caragialiene. face legătura cu proza optzecistă
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
noi eroii băieți/ despre ce vom păți-mpreună de-a lungul întregii vieți/ adevăruri încă neprobate pe propria piele/ dar iată valabile pentru rapiță măr și lalele / Acea amețitor de iminentă catastrofă/ O auzeam acum anunțată de-o profă/ Ascultam înfiorați cu toții gură-cască/ Doar cei mai tâmpiței îndrăzneau să chicotească” (...) Poet destul de puțin cunoscut, autor a doar două volume de poezie, lui Florin Dumitrescu îi este de ajuns spațiul unui singur poem pentru a-și demonstra virtuozitatea. Manierizând de cele mai multe ori
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
asta-l duru. Când draperiile fură trase în lături, sclava-l orbi. El, Perigeu, curtezanul de temut al Romei căzu în genunchi de pe trepte. Ea veni pășind ca-n vis. Apoi, își plecă privirile, clătinându-se. Pe rigeu se cutremură înfiorat! Se ridică în picioare. Cu greu a reușit s-o întrebe. O, care ți-e numele tău nepământeană ființă ? Numele meu este Geea, stăpâne! Geea?! Dar Geea e nume grecesc. Grecesc mi-e și trupul, stăpâne, deși mulți mă socot
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
o viață temerară... Ridicat-ai pe Lazăr din mormânt Ai dat lumină ochilor betegi, N-ai avut nevoe de jurământ Să faci bine lumii-ntregi... Strâns-ai ciraci ce te-au urmat, Martori ți-au fost la binele făcut, Oamenii înfiorați au lăcrimat Și-n ochii lor tu ai crescut... Pe Maria-Magdalena ai apărat De furia mulțimii dezlănțuite, Cu recunoștință ți s-a alăturat Lăsând în urmă cele nelegiuite... Minuni mari tu ai făcut, Din șapte pâini și câțiva pești În
FIUL DOMNULUI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381761_a_383090]
-
m-a impresionat. În nicio biserică din sudul țării nu băteau clopotele. Nici chiar la morți. Era interzis. Comitetul Central dăduse ordin Patriarhiei. În Ardeal intervenea Biserica Catolică, având legături strânse cu țările europene - gândeam stând pe bancă și ascultând, înfiorat, dangănul clopotelor. Parcă cobora Dumnezeu pe aripile sunetelor. (...) Grăbit, am intrat în librăria de pe colț și am cumpărat un caiet de 400 de file, cu coperți albastre. Pe acesta îmi voi scrie memoriile. După câte știu, ele se scriu la
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
superficial evocată, atunci avem a face cu o greșeală. Neasumarea propriei admirații (lăsând deoparte zisa imparțialitate ziaristică) nu zidește suport sincerității în imensitatea de articole de presă, dar lipsa aprofundării prezentării activității artistice a actriței Cezara Dafinescu este eroare. Mesajul înfiorat și direct al unui zugrăvitor al frumoasei doamne slujitoare a teatrului și cinematografiei românești, Cezara Dafinescu, se va dovedi complet atunci când istoria culturii noastre, în veacurile ce vor urma o va așeza în buchetul florilor spirituale ale scenei și ecranului
CEZARA DAFINESCU. SIMBOLUL INELULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382327_a_383656]