967 matches
-
Cristea, care nota că "revolta de pe arie" ar alcătui "nucleul unei comedii". E adevărat că Marx ne recomanda, într-o formulă celebră, să ne despărțim de trecut rîzînd. însă, supralicitînd, Preda nu ezita a se despărți rîzînd de prezentul dramatic! înfricoșat pînă și de umbra sa, cînd putea fi bănuit că ar contraria canonul de partid, romancierul accepta a batjocori motivul "sacru" al creației sale, sufletul țărănesc, împingîndu-i suferința în derizoriu și ridicol. Cu Risipitorii, roman care cunoaște pe durata unui
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
și momente potrivnice, pentru a izbândi sau a cădea, la final! Aici, ficțiunea cade, ca o pelerină, pe umerii tari ai protagonistului, care alege să o îmbrace sau să o lase deoparte, cu dezinvoltura demonilor lui Lermontov, Gogol ori Dostoievski, înfricoșându-i pe colegii de la Dealu-Ocna prin secreta sa putere. Cine știe tace; și Antipa, știind câte ceva despre data morții unuia și a altuia, are intervenții foarte expresive prin lapidaritate. Tovarășii de pahar reuniți în cârciuma lui Moiselini, ca într-un
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
se aude respirația adâncă) Ce clar văd lucrul acesta. Să aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
celui ce-l înțeapă, încă nu ar trebui a ne mira. Căci și diavolul se repede împotriva tuturor mai grozav decât orice șarpe, și întocmai ca o scorpie scoțându-și acul, se ridică în sus. Dar nu aceasta să vă înfricoșeze pe voi, fiindcă pe cel ce se întoarce de la război în urma biruinței, firește că-l vei vedea plin de sânge, și de multe ori rănit. Dacă și tu când vezi pe cineva făcând milostenie și celelalte mii de bunătăți, și
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
de noi, ci că noi pururea avem nevoie de Tine ... (oda 4) A devenit ca mine ca să pot să-l primesc pe El. Întru asemănarea mea S-a făcut ca să pot să mă îmbrac cu El. Și nu m-am înfricoșat de El când L-am văzut, căci a fost îndurător cu mine. Ca firea mea a devenit, ca să-L pot înțelege. Și fața mea a luat, ca să nu-mi mai întorc fața de la El. (oda 7)<footnote Odele lui Solomon-rugăciuni
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
de noi, ci că noi pururea avem nevoie de Tine ... (oda 4) A devenit ca mine ca să pot să-l primesc pe El. Întru asemănarea mea S-a făcut ca să pot să mă îmbrac cu El. Și nu m-am înfricoșat de El când L-am văzut, căci a fost îndurător cu mine. Ca firea mea a devenit, ca să-L pot înțelege. Și fața mea a luat, ca să nu-mi mai întorc fața de la El. (oda 7)<footnote Odele lui Solomon-rugăciuni
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
lui, care mi-au intrat bine în cap, cu amendamentul că darul, marele dar al renașterii lui ca scriitor, i-a venit prin Ileana Mălăncioiu. În același timp, se temea atît de tare să publice - și fusese atît de adînc înfricoșat de prieteni de-ai lui parizieni, cu mare autoritate asupra lui, că după Ferestrele zidite este periculos să mai publice vreodată ceva -, încît a-i smulge un text pentru publicare era o luptă corp la corp. În privința scrisului său, era
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
fac nevăzuți pelerini o lume în care lumina îngheață sfielnică trecerea orelor necunoscută mie cuprinderea ta tema ta muzicală vag punct de sprijin tăcerea cât să pot îndura preaplinul zilei de vară latura-i întunecată orbindu-mă Moment Refuzatele spume înfricoșându-mă dau glas unei prelungi tânguiri ca tot atâtea gânduri sinucigașe lovindu-mi auzul de unde marea începe cu creste golașe creneluri vizibile sufocă secunda ochiul tragic al păsării mă țintește din zbor Identitate în acest ceas al zilei nu-mi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
stelele nu pot decide asupra celor ce lucrează pentru ele odăile de așteptare ale împăratului miros a parfum eu știu cine a fost în vizită ani întregi după aceea mirosurile se adaugă ca hârtia în biblioteca imperială erau cu toții lacomi, înfricoșați îmi place mai mult la piață sudoarea de oameni și cai acolo de nimeni nu are frică * în toate zilele și nopțile prietenii mei numără lucruri câte mantii au câte inele poartă curtenii câte câmpuri au negustorii cei grași câte
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
oftând și una a slobozit o bășină zăpada e bună dar înțelepciunea departe * mulțimile citesc scrisul meu în zăpadă soldații scriu în zăpadă pentru ciori ciorile duc mesajele noastre la oraș îi fac pe negustori să tremure se-adună ei înfricoșați pe după ziduri soldații le pișă zidurile pe-afară se zice și tremură și așteaptă * barbarul a cântat înainte să-l ucidem era prea slab să muncească dar avea o voce melodioasă spunea povești despre spirite era de-acum acasă printre
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
explic de ce! Uneori îmi vine să-mi pun lațul de gît (știind, desigur, că se va rupe!) * Rețin din articolele despre Dușan Petrovici chestia cu la-mentația poeților „Lamentația poeților, în genere, cu tot aerul de credibilitate, nu trebuie să ne înfricoșeze, și ei sînt cei dintîi ce n-ar dori aceasta. Ei vor doar atît, să scrie poezii bune (s.n.)”. Magistral și paragraful imediat de mai sus de cel pe care l-am citat. De fapt, întreaga prima coloană „conține” o
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
vis. Dar dacă eu sunt cea absentă Și fac din Tine un pustiu? Desăvârșire Cum picotea de-o vreme în fotoliu, Abia simți ce-adânc vibra-nserarea Și când deschise ochii-n întuneric, Dădu pe neașteptate de un înger. Ce-nfricoșat te smulge bucuria Când Dumnezeu răsare din absență Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se ridică nesigură. Bastonul Se clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
constrânge să-l înfruntăm chiar înlăuntrul nostru. Dar toate acestea nu constituie o terapie psihică, ci una spirituală. Suntem primejdios de dizarmonici, înstrăinați de trebuințele noastre primare, de toate cele pentru care am fost alcătuiți. Inclusiv din această pricină suntem înfricoșați. Cu pecădere fiindcă viața și lumea se dezvăluie a fi atât de diferite de ceea ce fuseserăm făcuți să credem de un omniprezent big brother, ce ne anulează capacitatea de autocontrol, deposedându-ne astfel de un centru. Poezia introspectivă a Viorelei
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
în afară de lucrurile pe care nu le putem înțelege și pe care le luăm cum sunt”. Poetul Theodor Rapăn ne invită întrun mod cu totul special la mântuirea prin exercițiul lecturii:,,Vino, cititorule, vino, si ia-mă de mână! Nu te înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în afară de lucrurile pe care nu le putem înțelege și pe care le luăm cum sunt”. Poetul Theodor Rapăn ne invită întrun mod cu totul special la mântuirea prin exercițiul lecturii:,,Vino, cititorule, vino, si ia-mă de mână! Nu te înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și Budai - Ioan... Pe vremuri, scriitorii se rușinau de îndrăzneala lor. De ideea ce le venea de a le propune celorlalți ne-trăitul, ca și trăit, învăluindu-se în câte un mister. De aici și modestia, umilința în care cădeau, înfricoșați de succes. Să ne luăm rămas bun, așadar, de la drăguțul de Leonachi... (ce el mă îndemnă a turna încă o dată Poemul în Prepeleacul meu mai publicarisit),... de la prietenul său Mitru Perea, ce ne lămuri atâtea din tainele ascunse ale Poemei
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
în contrariul ei. Firește, urma cursuri la Sorbona. Dar trezirea ei la realitatea politică s-a făcut și pe cale directă, dar și pe cea livrescă (1984 al lui Orwel, citit, în 1950, într-un Paris încins de căldura verii, a înfricoșat-o pînă la ideea sinuciderii, lămurind-o deplin asupra cruzimii și stupidității unei lumi pe care n-o știa, dar care pîndea să-i cotropească țara, de fapt cotropindu-i-o deja în strînsoarea ei). Vestea abdicării - știa că silită
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
episoadele preluării moșiei Butimanu!), pe scena publică mimează generozitatea, dezinteresul și un "creștinism" ale cărui precepte le știe doar el. Să le luăm pe rând. Lașitatea. Nu e prima oara că Vadim Tudor își dă arama pe față, ascunzându-se înfricoșat de moarte îndărătul fustelor protectoare ale certificatului medical. Mănat de-un demon interior, el nu e capabil să discearnă realitatea de dorințele sale demențiale de putere și bani. Ar fi fost de așteptat ca un astfel de munte al justițiarismului
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
își pierde sufletul în iubirea pentru Roxana. Și, că totul să se îmbine la timp, moare intempestiv bogătanul Ceaur. Roxana ar voi să continuie construcția, dar îl invită să locuiască alături de ea, ca stăpîn al ei și al copiilor ei. Înfricoșat de pericolul păcatului, eroul abandonează totul și se călugărește, dar sperînd că, totuși, catedrală e pe cale de a fi isprăvita și altcineva, măi vrednic, vă sluji în ea. Tema păcatului, atît de frecvență în literatura lui Galaction, a căpătat o
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
cu pometele lui văroase. De ani de zile stă singur cuc și scrie zi și noapte. Ce scrie! dracul să-l știe, că nu publică nimic. Dacă s-ar întîmpla, prin imposibil, să izbutească ăștia, se duce Rusia! Ce ma înfricoșează la ei e inaptitudinea lor la dragostea de oameni, pe care ii disprețuiesc, facultatea lor rece de nimicire și devastare, uscăciunea de suflet. Le lipsește un organ pe undeva, care definește omul, si aceasta absența a unui esențial enigmatic le
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
încă o mostră a înfricoșării rezonante în infinitele spații romantice, constelate reflexiv și opțional: "Daniel nu pleacă prea departe de sine/ Daniel, Daniel, moartea în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu/ moartea amarnic foșnește/ în groapă din suflet umbră stelei/ se-alintă/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ adunînd fărîmele răbdării/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ dansînd pe acoperișul secundei./ Lasă vor veni destui
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
firește, un simplu alint) și în această calitate mai dovedește și ea slăbiciuni de inimă. Sau, de nu chiar de inimă, de suflet. Uneori concede din milă: „A căzut noaptea. Casa-i liniștită/ În margine de codru-ntunecat./ M-a-nfricoșat că n-am stat neclintită/ Cînd la picioare mi-ai alunecat”. Dar nu pentru multă vreme, căci imediat își ia seama la propria semeție și-l exilează pe amărîtul care-a înduioșato: „Doar de subt negre gene m-ai pîndit
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
Numai că nici orgoliul singur nu justifică o poezie de valoare. Nu sînt modest, ci caut umilitatea, stoicismul, pentru că în ele sînt mai mult eu însumi, în ele pot găsi împăcarea cu lumea, cu tot ceea ce mă neliniștește sau mă înfricoșează". Visează, compensator, satisfacții care să-l plaseze într-un spațiu imaginar, asemenea unui adolescent perpetuu: "Mă refugiez în reverii banale, caut compensații imaginare, îmi închipui cum ar fi dacă..., mă văd scriind o mulțime de lucruri; mă văd călătorind, cunoscînd
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
electorale va fi complet." În această calmă observație a lui Nistorescu despre completarea peisajului numai după ce și Mugur Isărescu își va anunța decizia, există o atitudine a editorialistului pregătit să mai înregistreze un cutremur în lumea politică, fără a se înfricoșa de eventualele sale consecințe.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
reprezintă o impulsivitate, o sangvinitate a asociațiilor. Cele mai dense stihuri ale poetului se nutresc din resursele imprevizibile ale materiei, vălurite de o suflare fantastă: "muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă fericirea e mult/ mai concretă în subsolurile credinței/ numai dumnezeu încape în picioare./ foșnetul trupului trece
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]