919 matches
-
acea hârtie ștearsă de timp, prin care viața mea era dusă departe spre munții Pădurea Neagră Serapeum cobor în aceste manuscrise: din coasta fiecărui verb, icoativ alt univers se desprinde, până mă face mie însămi un labirinth caut cu mâinile înfrigurate, prin textul umanității pierdut la ultima sa caligrafiere pentru tot ce vom fi, lua-vom de la capăt fiecare rând: tot ce părea atâta de clar între chimie și alchimie este astăzi o mulțime goală tot ce părea atâta de
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
îndelung am tăcut ca peștii sub mare ca peștii pe uscat ne-am zbătut în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag singuratic pe care pădurea refuza să-l mai recunoască
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
se instaurează o echivalență aproape perfectă, frenezia vieții și febrele interioare sunt transcrise, parcă, fără "rest", cu o dorință a imediatului irepresibilă, în notații fulgurante, dar cât de revelatoare, cât de stringente: "Umblu pe străzi. Plouă mărunt și Parisul e înfrigurat de secrete, de apeluri pentru ceea ce nu mai poate fi. Mi-ar veni să intru în catedrale să-mi țip libertatea, neînțelegerea de a mă fi născut, de a continua. N-am nici o dorință, nici o vrere, nici o nădejde. Aproape fericit
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
așa fusese! Bilețelul minuscul pe care Petra mi-l dăduse netezit insistent cu fierul de călcat! După plecarea, într-un târziu, a Andrei, am căutat biletul cu pricina. Aveam și o poză a Petrei, rămasă la mine după procesul de înfrigurată reabilitare ce-l încercase. Am deschis un album cu "naiadele" sculptorilor din familia Stork. Modelele erau antice, eline. "Aproape nudistele" închipuiau gestul venusian al acoperirii sexului cu mâna peste niște falduri de pânză. Am tot așezat poza mică, tip buletin
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie în dureri atroce doar cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
o oră, se ridică de la monitor și se îmbrăcă să plece. O salută amical pe casieriță și ea îi zâmbi complice, urându-i petrecere frumoasă și oftând cu melancolie. Ajunse acasă pe o ploaie măruntă și deasă, pătrunzătoare. Se scutură înfrigurat înainte de a intra în garsoniera mare și întunecată. Cred că, totuși, va trebui să fac un efort și să-mi instalez Internet pe calculatorul de acasă, spuse Grigore Micu, în timp ce-și ștergea pantofii pe covorul negru de plastic
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
să le adreseze trupului, ci sufletului și în fața acestei priveliști neașteptate, i se face un gol negru în cap și amuțește. "Cum, adică, Să fie chiar atât de bolnav? Bolnav de moarte! De moarte, adică?..." Cuvintele acestea și altele mai înfrigurate i se zbat în cap ca niște păsări ce-și caută scăparea într-o cameră cu pereții și cu tavanul din oglinzi lipite între ele. Pe unde încearcă să-și afle scăparea, păsările gândului său se trezesc în neștirea oglinzilor
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
articole despre volume recent tipărite și a tradus o bună parte din confesiunea lui Alain Malraux Le pčre introuvable. Părea că, fulgerător, destinul ei luase un alt curs. Pe Dina Georgescu am condus-o pe ultimul drum într-o zi înfrigurată de ianuarie, când cel care oficia despărțirea, auzind că defuncta fusese o intelectuală, a încercat din răsputeri să ia înălțimea cuvenită deasupra gropii. Din păcate efortul lui n-a putut fi apreciat decât de cea mai restrânsă asistență.
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
Ion Stoica Numai fragmente Numai fragmente, Indecise părți de realitate Mi-e dat să trăiesc; Din amintire doar un amurg, Numai un ceas de iubire, O fărâmă, o biată fărâmă de adevăr, Câteva picături de frumusețe, Ulițe lungi de înfrigurată așteptare, Doi-trei saci de iluzii; Numai fragmente, în zadar încerc să le-adun, întregul se refuză; Dar există întreg? Expediție într-o zi de toamnă Am pornit spre moarte; Totul era veșnic Și știut, din carte, Râul mare, negru, Un
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
ce a urmat, până ce fiii ni se făcuseră mari, de dragul lor, i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o ușă. Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost iarăși Nu. Refuzul fiind de data aceea cu martori, m-am înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut. Ce puteam face, decât să mă gândesc că într-o milostivire creștină, nimeni nu știe cine dă și cine primește. De curând i-am scris pe o carte: Deschide-o, citește-o, și sufletul
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, ... Citește mai mult Dintr-odată mulțimea s-a potolit.Strigătele lor se auzeau până înCetatea îngerilor
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
umbreAle coloanei a șaptea,Ridicată din cenușa vechiuluiTurn al dorințelor încătușateCe îmblânzea noaptea răstignindșoaptele celor mirați înNecunoscutul clipei de tăcere.Este singurul oraș care, încăMai venerează stelele stropindCu lacrimi urmele pașilorCopiilor născuți în rugăciuneSub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri,În trecut, în glasul putregăit deTăcere, amorțit de cuvinte nerostite.Acesta este orașul în care am fostCălător, soț și amant, ... XXIV. CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ȘASEA COLOANĂ), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 671
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ale neșanselor deznădejduitoare, sub presiunea unor întâmplări, situații, hotărâri care vor shimba profund direcția lor de viață. Ambele personaje își caută refugiul în fața alienării sociale în viața de familie, dar rămân cu inima zdrobită scurgându-li-se zilele într-o înfrigurată însingurare sufletească. Deși soarta le-a fost potrivnică, ambele personaje rămân neclintite în aspirația împlinirii vieții lor numai în familie, considerată coordonata fundamentală a vieții, chiar dacă fiecare se conduce după reguli proprii de comportament. Iubirea, subiectul cel mai îndrăgit de
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
sau, dimpotrivă, închis și împlătoșat de orgoliu, suficient sieși, reflectând sigur de el și deformator orice gând ce s-a apropiat din afară, orice durere care încă nu l-a atins?" însă din păcate calvarul așteptării autorului (așteptarea, o așteptare înfrigurată, cu deschidere, am zice, metafizică, e o dimensiune a întregii sale crize), nu se încheie nici în momentul în care un glas se ridică vestind găsirea prețiosului mesaj lăsat în voia valurilor marine. Căci înțelegerea, fie și părelnic favorabilă, de
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
nu: Intrați în viermuiala pieței, privirea mi-a fost reținută de vrafurile de crizanteme vineții (vor reveni, ca pușca, în ultima scenă, că nu degeaba sîntem la Cehov - n.m.), pe care o țigancă le descărca din portbagajul unei Dacii, gingașele înfrigurate devenind marfă informă trîntită pe asfalt. M-am temut că l-am pierdut definitiv, maldărul de crizanteme îmi bara drumul; mai bine, de fapt ce venisem să caut în dimineața verzelor și-a rădăcinoaselor murdare?" Obiectivul camerei care, forțat de
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
Radu (Stanca - n.n.) ne povestea despre noua lui dragoste (unde, precum spunea el însuși, era iubitorul, nu iubitul) sau subiectul noii sale piese. Todoran, mai sobru, izbucnea totuși în hohote la câte o blăstămăție de-a hâtrului Regman, Negoițescu relata înfrigurat și puțin bâlbâit câte o istorie nou-nouță și năstrușnică, Gary Sîrbu, o aventură galantă, Doinaș tăcea inspirat, dar gata să riposteze în versuri cu umor când era provocat, Puiu Cotruș (mai târziu) cita iluminat poeme sau pagini întregi de proză
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
Interceptor“, pe urmele fetei. Fiecare dintre cei doi are un țel sigur: Will o vrea pe frumoasă Elizabeth, iar Căpitanul Jack își vrea corabia înapoi. Începe o cursă pe viață și pe moarte cu Barbossa. În urma celor doi temerari, vine înfrigurat ambițiosul Commodore Norrington, la bordul vasului „H. M.S. Dauntless“, pentru că el este cel căruia guvernatorul îi făgăduise mâna fiicei sale. Fără ca Will să bănuiască măcar, există încă un pericol aproape de neînvins. Asupra lui Barbossa și a piraților săi apasă un
Agenda2003-39-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281513_a_282842]
-
memorabile a căror formulare poate rămâne ca o iradiere de multiple sensuri : Searată încă cerbi cu muntele pe nori (Rostul luminii); Nopțile de veghe miau devenit nopți fulgerate (Noaptea când Dumnezeu scrie poemul); Toamnă , șlefuitor de neguri, risipitor de stele / înfrigurată clipa din viața de maidan / Redă copilăriei dezmoștenitul han. (Invocare); Este Crăciunul. / în miez de noapte,/ La marginea lumii, disperații / întreabă într-una, / întrerupându-și rugăciunea în gând / Unde ești Doamne, unde ești Doamne, / De nu ne-auzi în cer
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
Blaga Luntrea lui Caron, recent apărut, care e important și interesant din punct de vedere documentar (căci e autobiografic) dar e mizerabil scris pentru că admirabilul prozator filozofic nu stia să povestească: parcă ar avea cîlți pe limbă". Ori aceste opinii înfrigurat politice (1 ianuarie 1991): "așa cum m-ai rugat, trimițînd lui Heitmann un pachet cu textele traduse din Istorie, i-am și scris - profitînd de ocazie - mi-am manifestat îngrijoararea și amărăciunea față de starea de lucruri din România încă încătușata de
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
a învățătorilor neplătiți cu lunile, care, vizitîndu-l la mare pe profesor și întrebîndu-l, neliniștita acut, ce să facă, cărturarul, exasperat de neputința economică, i-a răspuns scurt "aruncati-vă în mare"). Trezit la realitate după demisie, N. Iorga a pornit, înfrigurat, o efectivă campanie pentru recucerirea prestigiului. A scris, repede, două broșuri explicative. Nu i s-a părut deajuns. A pornit, tot în iureș, la compunerea a două cărți de memorialistica. Una a intitulat-o, apăsat, O viață de om așa cum
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii critice semnate de Alexandru Condeescu și Mircea Martin. Alexandru Condeescu caracterizează inspirat natura caietului-manuscris: "Din munca neostenită și înfrigurată a acestui "om-al-lenei", cum se definește cu încântare undeva, a rezultat un soi de jurnal cotidian, nocturn și liturgic, menit să-i aducă prin scrierea lui acea liniște a uitării dată sieși de contemplarea la nesfârșit a imaginilor propriei morți
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
care încremenesc de frică,/ care se blochează, se descompun/ cînd vuiește neantul prin ele// dar trestiile care se răsfrîng în/ paharele cramelor?/ Crîșma e un eleșteu cu nuferi/ iradiind deasupra:/ vuum! vuuum!/ Să fie doar vîntul cel care ne-a/ înfrigurat?" (ibidem). În asemenea chip ar fi vorbit și genialoidul Dimitrie Stelaru. Conștiința mizeriei se coroborează cu impietatea, ceea ce e un fel de transcendență inversă. Fiind puse la îndoială miracolele cristice, viața cotidiană se descoperă și mai deplorabilă, mai lipsită de
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
care de altfel nu mi se pare esențială la nivelul unei logici globale a textului lui Bruckner. De ce ți-e frică nu scapi, așa că pînă la urmă scriitorasul-parazit este descoperit, de o necunoscută care îl remarcase în biblioteci, în timp ce studia înfrigurat tom după tom imensă istorie a literaturii universale, îl urmărise și izbutise să refacă și desfăca, pas cu pas, întreaga fabricație a cărților sale, de altminteri best-sellers. Secretul lui Tholon devine sursă unui șantaj: în schimbul tăcerii femeia, Hélène, cere să
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
gard cu mîinile agitîndu-se cu o mare iuțeala. Vorbeau, - cum s-ar zice despre inșii normali că "li se bat turcii la gură". Păzite de pedagoge, vorbitoare, după cîte mi-am dat seama, fetele răspundeau febrile, bulucindu-se, cu gesturi înfrigurate și ele și contorsionîndu-si mult gurile gata parcă să scape cîte un cuvînt. Mi s-a părut că una, arătîndu-și insistent degetele, vrea să-i spună unuia să se întîlnească la șase. * * * Un activist bătrîn fumînd, trăgînd din țigară înfipta
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
a noului dicționar!! Lam cumpărat și, din clipa aceea, el se află permanent pe biroul meu, chiar și acum, când scriu rândurile de față, îl văd odihnindu-se în stânga mea... așteptând, cuminte, să-l deschid, să-l răsfoiesc, să caut înfrigurată cuvântul, expresia, expresiile rar întâlnite... Păcătuiesc, însă, ca mulți alți utilizatori ai dicționarului, vorbind doar despre el: obiectul DICȚIONAR, omițând însă SUFLETUL LUI, cei doi CREATORI. De aceea sunt tare bucuroasă că am acum prilejul să vorbesc despre cei doi
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]