227 matches
-
în înălțime și momentul apariției elagajului natural la majoritatea exemplarelor din arboret. Când degajările se execută în arborete care se află în stadii de dezvoltare superioare, operațiunea se numește degajare întârziată . Degajările trebuie executate numai în timpul când arboretul este înfrunzit. Epoca optimă pentru executarea degajărilor este între 15 august și 30 septembrie, în timpul zilelor mai puțin călduroase, în luna octombrie nefiind indicate, întrucât lujeri insuficient lignificați ai exemplarelor degajate sunt afectați de ger cu mai mare ușurință, dacă sunt
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260398]
-
binelui”; „Aș vrea (...) să-mi amintesc anonimatul”. „Încerc să pipăi golul din fereastră,/ dar mi se pare mai gol cel din oglindă,/ în care-s mai puțin, tot mai puțin”. O descripție melancolică a unei case pe acoperișul căreia „au înfrunzit țiglele”, ale cărei ferestre prăfuite „nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al autoinsatisfacției. Avem a face cu o penitență. Atracția lui
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
o odăiță din mansarda doamnei Lidia Unaniam, cu Nichita, odăiță în care el, uneori, își invita colegii de la redacția României literare unde lucra atunci. într-o vară când toți pomii din curtea de pe strada Grigore Alexandrescu numărul 28(?) erau bogat înfrunziți aruncând umbre mișcătoare pe cimentul gri din fața casei în care locuia familia Aurel și Stela Covaci, mă întorceam de la cursuri decisă să mă strecor pe furiș, să nu mă vadă nimeni și să mă arunc imediat în studiile de lingvistică
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
ascunde, dar codrii și-au pierdut tulpina demult, risipiți, și unii și alții, oriunde, nici dorul doinit nu mai pot să-l ascult În piatră seaca ni s-o stinge neamul, în plânset amar și-n jale coclita, până-o înfrunzi încă odată ramul și din piatră seaca rasară rachița... Referință Bibliografica: EU SUNT DIN ȚARĂ LUI NIMĂNUI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile
EU SUNT DIN ȚARA LUI NIMĂNUI de DORA PASCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373707_a_375036]
-
Acasa > Poeme > Emotie > AR TREBUI... Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ar trebui, smochinul Uscat și fără aripi, Să înfrunzească, toamna, Când florile se duc. Din țarina aridă Să înfrățească bobul; Un lan cu frunza verde, Cu spicele în vânt. Din lut, să se ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă, Cu aripi de argint; Un nou
AR TREBUI... de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385228_a_386557]
-
Publicat în: Ediția nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului din ieslea mea de gânduri curând vor paște cerbii eu împletit prin scânduri cu firul verde-al ierbii voi mai hrăni copacul cu triluri din cuvinte ce-or înfrunzi-n iatacul umbrar peste morminte în care zac tăcute visând viață nouă și frunzele căzute și rime scrise-n rouă *** Ciclul " Era să fiu poet" Referință Bibliografică: rime scrise-n rouă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RIME SCRISE-N ROUĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384422_a_385751]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ÎNSERAREA TOAMNEI Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iubite, înserarea toamnei înfrunzește, Și ploaia se destramă în amurg, De ai să știi ce anotimp descrește, Te vei întoarce, unde verile se duc. Și vei găsi o desfrunzire dulce, Iar florile de tei, în ploaie fremătând, Avea-vei în a ta putere- o
ÎNSERAREA TOAMNEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384450_a_385779]
-
în două rânduri de amor. Pesemne, vei dori să fie multă ploaie, Să te răzbuni pe firea ta, din când în când, Și să dansezi , precum o frunză ce se-ndoaie, În dansul ei frenetic, toamna cuprinzând... Iubite, înserarea toamnei înfrunzește, Amurgul ploii e transcris în curcubeu, Și anotimpul care iată iar descrește Îți ia argintul de pe buzele-mi, argintul tău... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: ÎNSERAREA TOAMNEI / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1717, Anul V, 13 septembrie 2015
ÎNSERAREA TOAMNEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384450_a_385779]
-
dăruită cu minunățiile sălbaticei naturi. Visul o urmă și acasă în clipele de odihnă de peste noapte și anotimpurile se scurseră.... și venii iar primăvară din nou. Și cum totul curge fără încetare vara îi urmă renașterii în forță a plantelor înfrunzind în bogăție de arome și culoare. Acum deja fata îi vorbea flăcăului real, îi povestea ziua ce se scursese, visele și nădejdile ei. El își ținea capul plecat și o privea ascultând-o... așa îl vedea mereu. Numai că pe
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
acel hău Cu flori de nuferi tu să mă acoperi. Sfârșit și geneză Nu-ți plânge desfrunzirea pomule întoarce-te la nemurire nud așa cum universul te-a născut vei fi cărbune, din cercurile anilor trecuți lăstarul ce-a crescut va înfrunzi din nou iar tu zâmbește c-ai lăsat în urma ta splendoarea înfrunzită a unei vieți ce poate deveni-va lemn de foc iar tu vei aduna cenușa ce-a rămas ca pe-o îmbrățișare a pruncului născut la fel de nud la fel de
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
stâmperi dorul!Te chem să vii să-mi bați la ușă,Un cerșetor, desculț, flămând,Cu ... VIII. AR TREBUI..., de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017. Ar trebui, smochinul Uscat și fără aripi, Să înfrunzească, toamna, Când florile se duc. Din țarina aridă Să înfrățească bobul; Un lan cu frunza verde, Cu spicele în vânt. Din lut, să se ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă, Cu aripi de argint; Un nou
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă, Cu aripi de argint; Un nou Eden, să fie, Înveșmântat în slavă! Să fie doar iubire Și pace pe pământ! Citește mai mult Ar trebui, smochinulUscat și fără aripi,Să înfrunzească, toamna,Când florile se duc.Din țarina aridăSă înfrățească bobul;Un lan cu frunza verde,Cu spicele în vânt.Din lut, să se ridiceSpre bolta minunată,Un nou Adam și-o Evă,Cu aripi de argint;Un nou Eden, să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
pur. Te simți ca un spirit eliberat de trup, imaterial; și ți se pare că ești în stare să atingi frumusețea de parcă ar fi un lucru palpabil; și simți, un fel de comuniune intimă cu adierea vântului, cu copacii care înfrunzesc, cu irizațiile apelor râului. Te simți ca un Dumnezeu. Îmi poți explica acest fenomen? Și-a ținut ochii ațintiți asupra mea până când am terminat de vorbit, apoi a întors capul. Pe fața lui era o expresie ciudată și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asta că unii oameni sunt născuți unde nu trebuie. O întâmplare i-a aruncat într-un anumit mediu, dar ei au întotdeauna nostalgia unui cămin pe care nu l-au cunoscut. Sunt ca niște străini în mediul lor, și aleile înfrunzite pe care le-au cunoscut în copilărie sau străzile aglomerate pe care s-au jucat rămân doar un loc de trecere. S-ar putea ca ei să-și petreacă întreaga viață ca niște străini printre neamurile lor și să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Buhuși sunt polițiști tineri acum, care nu au pe umeri grade pătate cu sânge și lacrimi. Dar, e totuși mai ușor de dezagregat lumea, decât de a o face dreaptă! Mai sunt vițe bătrâne prin oraș, înțelenite în nostalgie, care înfrunzesc rodnic ideea legii impuse sub talpa cizmei milițienești, mai sunt discipoli ai decorului dinamic stradal înalbăstrit de milițieni, zi și noapte, deși nu faptul de a mișuna printre oameni o puzderie de polițiști este necesar asigurării liniștii și legalității; important
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
Acasa > Strofe > Valori > MAMĂ CÂMPIE(CÂMPIA DIN PURANI DE VIDELE) Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 911 din 29 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Mă plec, Înconvoiată De povara dorului. Mamă Câmpie, Pe umerii tăi Pădurea a înfrunzit, Iar pe obrajii durdulii Au înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii, În care se ascunde Visul... Ascult în tăcere Șoaptele sufletului Și graiul norilor, Când ploaia-mi vorbește. Pe trupul tău Grâul înflorește, Iar prepelițele Cuiburi și-ascund La umbră
MAMĂ CÂMPIE(CÂMPIA DIN PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363992_a_365321]
-
aceea peste bolta-ntunecată doamne frumoasă mai erai pe gura ta plină de rai... paradisul tău frumos paradisul tău frumos este-n priviri și-n mersul lin rămân la margine de timp să te privesc și să mă înclin parcă-nfrunzește primăvara și-mi mută ora mea astrală la sud de tot spre alte lumi te-aș respira așa cu ochii mei pe harta serii fără margini când aerul devine rece și eu visez numai imagini... scrisoare din ce în ce
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361031_a_362360]
-
nou al buzelor. La picioarele tale - cântecul meu, val după val, dor lângă dor, sub luceafăr de spic, peste seară, către rostirea noastră! Marea, la margini de noi se făcea din ce în ce mai albastră până la ultimul nor. A ÎNFLORIT CIREȘUL UITÂND SĂ ÎNFRUNZEASCĂ Astă toamnă cireșul ce l-am numit al nostru și-a scuturat toate cuvintele, frunză cu frunză, apus cu apus. Acum, de după lună, oile albe cobor prin fluier de stână să ne bea ecoul din șipotul spus pe izvor. Cireșul
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
mele ochii lui erau frunza pe care eu voi coborî cu partea lui de unde nimeni nu s-a întors ochii mei vor fi valul pe care el a urcat cu partea mea de unde nimeni nu se va întoarce și valul înfrunzea și frunza sălcia în punctul maxim de construcție ... Citește mai mult am ajuns la punctul maxim de construcțieunde am putut să mă așez lângă mine precum apa lângă o salcieși apa tremura ca frunza și salcia se unduia ca valulși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
pe multe dintre etichetele vinurilor cipriote. Legendele vechilor locuitori ai Ciprului spun că la începuturile creștinătății, Sfântul Tihon, Episcop de Amathus, ar fi făcut o minune: a sădit viță de vie și atingând-o la rădăcină, de îndată vița a înfrunzit, a înflorit și a rodit, struguri copți și dulci umplând coșurile localnicilor. Și în vremurile bizantine vinurile produse aici, în insulă, erau renumite și la mare căutare. Potrivit unui italian din secolul al XVI-lea, care fusese în acele timpuri
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CREȘTERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 927 din 15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Mai înfrunzește un gând din pădurea marii tale simțiri și agale sau sub ploaie, dă-l norilor să mă-mpresoare. Așa voi dormi mai bine sub seva mistificărilor, mângâietoarelor tale ramuri-povești. Referință Bibliografică: Creștere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CREŞTERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364172_a_365501]
-
unui dor ce se destramă. În ochii tăi s-au furișat izvoare, Cu ele curge doina-n răsărit, Pădurea-și cântă fără încetare Balada unui suflet dezgolit. În noi apune toamna și mă doare Că visul nostru n-a mai înfrunzit. Referință Bibliografică: Sonetul toamnei / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1754, Anul V, 20 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SONETUL TOAMNEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368314_a_369643]
-
amintirii; casa părintească pe care împrejurările vieții au lăsat-o departe fără s-o poată coborî din rangul ei de obârșie; apele care izvorăsc, își văd de drum și-și pierd, în ochii noștri, identitatea în alte ape; pădurea care înfrunzește, desfrunzește și, în mod sigur, reînfrunzește. „Am colindat pământul / Și cerul, / Am scuturat legendele, / Am coborât / Adâncuri mari în mine / Să văd de unde / Izvorăște timpul / Și până unde / Se revarsă vremea”. Apele și vremea se varsă în alte ape și
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
sondeze sevele minerale, reale, să-și rotească timpul apele ideale, să se deschidă poarta spre veșnicia adâncă, adâncă. „Mă-ntorc în timp / Ca-ntr-o pădure deasă / [...] / În păr mai port ascunse / Puzderie de stele / Din spuza vetrei noastre / Și înfrunzește codrul / Și ninge-n plină vară / Și dincolo de zare / Atâția morți învie”. Când este ieri și când e mâine, unde e dincoace și unde dincolo, ce le desparte pe aici și pe acolo? Poetului îi ajunge să știe că există
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
în semn de aer, lumii continuu primenite (unde învierile se petrec, cu sigură ritmicitate, la nesfârșit) a codrului, a muntelui, dar și a grădinii raiului. Unde nu mai sunt păreri. Veni Moartea să mă ia, / Nimeri primăvará, / Cînd codrul, dragu',-nfrunzea / Și-n el cucul cucuiá / Și-mi era dragă lumeá... / Ci ea în cumpănă sta, / Se-ndura și mă lăsa / Pîn' ce codrul ruginea / Și frunza toată-i cădea / Ca să cad și eu cu ea... Unde rămâne singur sufletul - singur
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]