167 matches
-
întâlnit zdrențăros și cu toate acestea zâmbea întruna „ca și când întreaga lume era a lui.” A colindat lumea „ca o haimana sănătoasă” (Călinescu). A fost văzut lucrând ca hamal în port. (D: Teleor) Anghel Demetrescu s-a ciocnit de „egoismul” și „înfumurarea” lui Eminescu, însă Ștefanelli își amintea că oricine făcea cunoștință cu el „ținea la dânsul ca la un vechi prieten”. A avut prietenii durabile. „Strivitor ca superioritate intelectuală”(Slavici), n-a făcut niciodată caz de știinșa și cultura lui; publicitatea
CONTRADICŢIILE PERSONALITĂŢII EMINESCIENE (164 DE ANI DE LA NAŞTERE) ) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Contradictiile_personalitat_ion_ionescu_bucovu_1388418723.html [Corola-blog/BlogPost/347683_a_349012]
-
talent extraordinar și original, intră imediat în grațiile cercului de literați din jurul criticului. Își citește romanul la unul din saloanele organizate de soții Ivan Panaev și Avdotia Panaeva. Poziția sa în acest grup se deteriorează însă curând: marea lui timiditate, înfumurarea și sentimentul unei competiții acerbe cu scriitorii mai tineri îl vor transforma într-un personaj antipatic în ochii celorlalți. Așa cum dezvăluie Avdotia Panaeva, « Din cauza tinereții și a nervozității, nu putea să se controleze și își exprima prea deschis vanitatea auctorială
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
ca și seniorul, se consideră fiul lui Adam, se plânge: „Noi suntem viața oamenilor și moartea vieților noastre”. În "Romagem de Aravados", Joao Murtinheira îndrăznește să-l acuze pe Dumnezeu că-i persecuta pe săraci. Nobilimea este aspru biciută pentru înfumurarea ei și mai ales pentru pretenția de a trăi trândăvind pe spinarea altuia în "Farsă dos Almocreves" (Farsă birjarilor). Gil Vicente, poet Multe din auto-urile lui Gil Vicente pot fi luate drept poeme dramatizate, mai ales auto-urile religioase
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
ca și seniorul, se consideră fiul lui Adam, se plânge: „Noi suntem viața oamenilor și moartea vieților noastre”. În "Romagem de Aravados", Joao Murtinheira îndrăznește să-l acuze pe Dumnezeu că-i persecuta pe săraci. Nobilimea este aspru biciută pentru înfumurarea ei și mai ales pentru pretenția de a trăi trândăvind pe spinarea altuia în "Farsă dos Almocreves" (Farsă birjarilor). Multe din auto-urile lui Gil Vicente pot fi luate drept poeme dramatizate, mai ales auto-urile religioase. În anumite auto
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
îndărătnicia cârceilor volburii și tremurul firelor de iarbă, mlădierea trestiei și farmecul florilor de lotus, privirea blândă a căprioarei și înverșunarea cu care se apără albina, bucuria zglobie a razelor de soare, plânsetul norilor și nestatornicia vântului, sfiiciunea iepurelui și înfumurarea păunului, moliciunea pufului de papagal și duritatea diamantului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și ră ceala zăpezii, vorbirea gaiței și gân guritul dulce al porumbelului, perfidia cocorului și fidelitatea raței sălbatice și, amestecând toate acestea la un loc
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
de Nyssa, De vita Moysis, PG XLIV, col. 362AB și 813AB. footnote>. Deci, toți cei ce trec prin apa tainică și sfințită a Botezului, trebuie să omoare toată tabăra răutății în apă, și anume: „lăcomia, pofta desfrânată, cugetul răpitor, patima înfumurării și mândriei, pornirea mânioasă, furia, pizma, bârfirea, toate acestea și cele asemenea. Deoarece aceste patimi obișnuiesc să urmeze firii noastre, trebuie să le omorâm în apă”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
contrazic: cronicarul longobard Paul Diaconul îi acuză pe gepizi, iar istoricul bizantin Menander Protector dă vina pe Alboin, versiunea cronicarului bizantin fiind preluată de istoricul Walter Pohl. Cronicarul bizantin Theofilact din Simocatta considera că acest război își avea originea în înfumurarea lui Alboin și în faptul că a răpit-o pe Rosamunda, fiica lui Cunimund, silind-o să-l ia de bărbat. Versiunea este privită sceptic de istoricul Walter Goffart, care constată că este contrazisă de cronica "Origo Gentis Langobardorum", unde
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
sunt cel care a recomandat ca, atunci când atacăm Muntele Hiei, să mergem până la capăt, deci nu a fost ideea Domniei Sale. Ei, dacă așa stau lucrurile, asupra mea va cădea orice blestem sau proastă reputație care poate ieși de-aici. Ce înfumurare! strigă Nobunaga. De ce-ar acuza publicul pe cineva ca tine? Tot ceea ce face armata clanului Oda, cade în seama comandantului său suprem. — Desigur. Însă nu mă veți putea ajuta cu toții? N-am putea să proclamăm în fața lumii că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era că Takeda Shingen nu avusese înțelepciunea de a prevedea acest lucru. Kai, apărată de munți, ravine și râuri, era îndepărtată de miezul lucrurilor și izolată de influențele străine. În plus, pe samuraii săi îi devora o îndărătnicie și o înfumurare caracteristice pentru locuitorii unei provincii muntoase. Se temeau foarte puțin de propriile lor neajunsuri și nu doreau să studieze obiceiurile altor țări. Concluzia era că se bazau exclusiv pe cavalerie și pe trupele lor de elită. Forțele de sub comanda lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
învăț de la ea. Fără a fi nevoie măcar să vorbească, îmi spune: „Nimic nu e mai periculos decât un fermier care urcă în lume și ar trebui să te deprinzi cu faptul că invidiile și cusurgismele celorlalți provin din propria lor înfumurare. Nu-ți uita trecuutl din Nakamura și fii atent întotdeauna la favorurile cu care te-a învrednicit stăpânul său. Nobunaga dădu din cap, iar Hideyoshi continuă: — Credeți că aș putea gândi orice strategie a unei campanii care să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Samboshi, fiul moștenitorului lui Nobunaga, Nobutada, se afla deja acolo și, în mod firesc, toată lumea era de părere că și centrul de comandă al clanului Oda avea să se mute în același loc. Katsuie, însă, bănuia că Hideyoshi preluase cu înfumurare conducerea și orchestrase și acest lucru. * * * În fiecare zi, Castelul Kiyosu prezenta extraordinarul spectacol al magnificelor procesiuni de oameni călări care urcau colina spre poarta castelului. Ținutul de unde își începuse Nobunaga opera sa de-o viață era considerat acum terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să se gândească, își amintiră că după-amiază, la conferință, se hotărâse cu majoritate de voturi ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l cenzura pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
odată cu toți ceilalți seniori provinciali, ar fi părut că-i făcea o vizită de sărbători lui Hideyoshi, ceea ce ar fi fost mai prejos de demnitatea sa. Sau, cel puțin, așa judeca el. Nimic nu era mai ușor decât să satisfacă înfumurarea lui Nobuo. Folosind aceeași curtoazie pe care o arătase când îngenunchease în fața lui Nobuo la Yadagawara, Hideyoshi a demonstrat o deplină sinceritate în urarea sa de bun venit. Ceea ce spusese Hideyoshi la Yadagawara nu era o minciună, cugeta Nobuo. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care s-au născut și a cării limbă de bine de rău o vorbesc. Tot acești oameni vor trece în Dobrogea spre a o civiliza. Oricine își poate închipui în ce fel va ieși această civilizare. Lefuri mari, trândăvie absolută, înfumurare și aroganță față cu muncitoarele elemente din acea țară, ruinarea cât mai curîndă a ei prin invențiunea copioasă de dări cătră stat, județene, comunale etc. etc. Noi din parte-ne am făcut oarecari propuneri pozitive și, deși știm că nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
agresive ale manifestului futuristului Marinetti din 1909, Pumnul și palma, să fie preluat de Dumitru Popescu-Dumnezeu în romanul cu același titlu din 1980, cu peste patru sute de pagini, pentru că se potrivea modelului de "revoluționar" al timpului. După 1989 se repetă înfumurările multor "lideri democrați" în viețile noastre. Astăzi, violența revine ades costumată ca arlechin. Din 2004 ne sufocă rapoartele și descalificările adresate medicilor, profesorilor, artiștilor, tinerilor reveniți în țară, iar portocaliul steagurilor și eșarfelor împrumutate de la dizidenții polonezi din anii '80
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
schimb, retoricile cu scheme vide și sofismele unor parlamentari, membri ai consiliilor locale și funcționari, obosesc urechile și ochii milioanelor de receptori. Unul din gravele semne ale timpului rămâne politica transformată în mijloc de acumulare a jinduitelor averi, privilegii și înfumurări. "Clasa politică" cu puteri subterane exagerate față de "rest" altoiește corupția cu populism și clientelism extins. De îndată ce intră în posesia imunităților parlamentare ori se ascund în spatele ușilor închise ale comisiilor parlamentare, multe persoane din această "clasă" trec la hoții sfruntate. Ele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
gonind nebunește pe șosele ori ocupând sfidător trotuarele înțesate. Ca și "majoritarii", "minoritățile" nu se mai ajută între ele ca altădată fiindcă s-au accentuat diferențele pe noile criterii de averi în bani, aur, mașini, locuințe cu înfățișări epatante, plus înfumurările stupide de a fi "posesori". Spre deosebire de alte regiuni ale globului, în care țările în curs de modernizare duc războaie fratricide între clanuri incitate de pretendenții la dobândirea puterii în instituțiile centrale și locale de stat, în sud-estul Europei a reapărut
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
liberă" în deceniile postbelice. Unii s-au dedicat metafizicii, filosofiei, istoriei religiilor, esteticii și altor speculații teoretice, pe care guvernanții de astăzi ai țării le desfid cu nonșalanță, adoptând drept obiective de bază ale vieții lor averea, banul, dominarea cu înfumurare a semenilor. Redăm câteva din ideile unuia dintre exilați, Mircea Eliade (1907-1986). În anul 1953 el scria: "Capodoperele spiritualității românești aparțin folclorului; și deși România modernă a avut norocul să aibă un poet de geniu în Mihai Eminescu, totuși capodoperele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
licențioase (ca de pildă "a trage bășini"), o scenă a Sacrificiul lui Isaac (în ebraică Itzhak) în care acesta îl implora pe tatăl său, Avraam (Avraham), să-l taie fără șovăială, iar alta, intitulată „Curtenirea” ridiculiza boala aroganței și a înfumurării ce lovise societatea israeliană. Acum când o astfel de piesă era reprezentată pe scena unui teatru de repertoriu, a izbucnit un scandal public fără precedent. Spectatori indignați au demonstrat in semn de protest, au huiduit și deranjat mersul spectacolelor, partidul
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
fiecare colț de stradă. În Ruili, oferta depășea cererea. În cele mai multe restaurante, câte două sau trei adolescente stăteau pe câte-o canapea uitându-se plictisite la telenovele sau jocuri televizate. Fetele mai harnice le serveau băuturi clienților. Bărbații, plini de Înfumurare, preferau să meargă În grup de parcă ar fi fost un sport de echipă, fiecare dintre ei dovedindu-și abilitățile cu aceeași fată. Iar unele restaurante erau de-a dreptul pustii. Treaba se făcea În spatele draperiilor, unde era un pat simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
frumos. Într-un acces de furie, sau de gelozie... fără nici o legătuă cu ideologia sau cu mai știu eu ce altă minune. Ceea ce a pornit ca un strigăt mânios de gelozie într-un bar a dobândit caracterul foarte nepractic al înfumurării printre oameni de rând. O observație care, în mod evident, n-avea nici legătură cu democrația sau cu marxismul s-a asociat imediat cu doctrina politică și economică, dând naștere la o harababură de nedescris. Presupun că și Mefisto ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cea mai defavorabilă imagine și-o formulează unii despre alții vecinii. De o manieră primitivă, omul medieval din secolele la care ne referim supunea examenului, alături de limbă, armele, părul, mirosul sau mărimea corpului, înfățișarea, manierele (străinului îi era reproșată deseori înfumurarea), privirea, îmbrăcămintea și mâncarea, datinile, conduita în timpul luptelor (cruzimea sau lașitatea), calitățile personale (lăcomia sau duritatea). Întotdeauna se relevă o opinie foarte bună despre propria comunitate, popoarelor din jur rezervându-li-se, dimpotrivă, o condiție modestă 17. Să vedem cum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mare folos aduc țării și puterii monarhului oaspeții și noii veniți: „Dacă oaspeți vin din diferite regiuni și provincii, ei aduc cu sine numeroase limbi și obiceiuri, modele și arme și toate acestea înfrumusețează țara, ridică fastul curții și resping înfumurarea străinilor. Deoarece o țară cu o singură limbă și o singură deprindere slabă și efemeră este. De aceea te sfătuiesc, fiul meu, să-i sprijini și să-i apreciezi cu intenție bună, ca ei să se oprească la tine și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lungul secolelor, a se vedea Pierre Michel, Montaigne, ed. Ducros. Fascinați de tropismul german, filosofii francezi n-au nutrit decât dispreț pentru Montaigne care, în mod ironic, se răfuise cu ei cu patru secole mai devreme, în capitolul intitulat Despre înfumurarea dăscălicească îcartea I, cap. XXV). De o uimitoare actualitate! Pedanții din toate timpurile se aseamănă între ei! Dar, în mod ciudat, cele mai edificatoare omagii aduse lui Montaigne îi vin de la nemți. Se știe că, în cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
practică încuviințează următoarele pedepse: Rânjetul va fi bătut peste buze și dinți (a se cere la autor și lista rânjiților), cu palma strânsă într-o mânușă groasă: imitație de surâs. Lipsa de cugetare, indicată de o distracție afectată și de înfumurarea tăcerii zâmbitoare, iar în scris de puncte-puncte, se ia de o ureche, scuturată pe loc, până la reacția urletului violent. Recidiva comandă adaosul unui părete de partea urechii libere. (A se da cu capul de păreți.) Un acord negramatical la un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]