106 matches
-
muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute închise aparatul și camera reintră în liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mâinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele lungi, nemișcate. - „Da, domnule judecător, grăi în sinea ei, sunteți cam îngâmfat - și zâmbi. Întâlnirea cu dumneavoastră m-a tulburat prin violența cu care vă susțineți părerile.” - „Nu e violentă ci credință”, auzi răspunzându-i-se - „Tot așa vă consumați și în timpul judecății?”. Nu mai auzi nici un răspuns. Luă o carte. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i mai aline lui Cat Damon durerea, —Ție ți se pare un tip de treabă? Din câte știu, da. Cum ți-am zis, e foarte respectat În domeniu. Recunosc că unii oameni de la spital nu-l prea Înghit pentru că e Îngâmfat. S-a Îmbogățit pe cont propriu - cumpără și vinde proprietăți. Nu doar case - proprietăți comerciale, de asemenea. Se pare că a făcut milioane din asta. Tipul are două Porsche-uri, pentru numele lui Dumnezeu. Nu Înțelegi? Nu se poate să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cravată de pionier la gât, pantaloni cafenii din stofă, călcați cu grijă, și ghetele cu crampoane În picioare. Aluneca pe pietre la fiecare pas și parcă tot călca În bobote. Se chinuia, Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și mândru de Încălțările pe care le văcsuise cu grijă, ocolind fiecare dungă albă. Picere era mare, gros, plin de mușchi, cu obrajii roșcovani, cu părul creț și roșu ca o vâlvătaie (era singurul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
proiectiv care măsoară aceeași variabilă, poate datorită faptului că performanța lui poate fi obținută în realitate și nu mai are nevoie să o convertească în fantezie. 2. Simte nevoia de ordine. 3. Manifestă curiozitate. 4. Se autoafirmă, este dominant, agresiv, îngâmfat, are inițiativă. Are nevoie de putere. 5. Refuză supunerea, e prea puțin inhibat, prea puțin formal, prea puțin convențional, nepăsător în manieră boemă, radical și se plasează la cote mici în probele care măsoară valorile autoritare. Totuși, MacKinnon a găsit
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
autocrată, disprețuitor, lipsit de stimă și respect (față de ceilalțiă, fără scrupule, excroc, profitor, calomniator, brută (brutală, crud, nesimțitor (față de suferința altoraă, nerușinat, egoist, duplicitar, prefăcut, neautentic, incorect, lingușitor, ipocrit, mincinos, trădător (mișelă, inconsecvent, superficial, nestatornic, nechibzuit, parazit, obraznic (neobrăzată, arogant (îngâmfat, infatuată, mojic (necioplită, sadic, pervers, nemilos, nerușinat, fără remușcări, negeneros, răzbunător (vindicativă, cu resentimente, necruțător, om ce terorizează, găunos, parșiv, infidel, slugarnic, nesincer, nedrept, nedemn, nepăsător, șantajist, profitor, fanfaron, oportunist, trufaș, șarlatan, meschin, intrigant, hrăpăreț, violent, etc., etc. Caracteristici desemnate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
din regimul bolșevic, este consecința altei prostii debitate de politruci care clamau sus și tare cum că ,,omul va supune natura și va cuceri cosmosul”. Asta bineînțeles sub ,,conducerea înțeleaptă a partidului “. Omul cu cît este mai prost și mai îngîmfat, cu atît se crede el mai ,,buricul lumii”. Dar astăzi, dacă aruncăm doar o privire pe harta de la ,,Meteo”, putem vedea cît de mic este pămîntul în raport cu restul Universului, și mai ales cît de mici și neînsemnați sîntem noi oamenii
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor. Iar voi, silfi, cântați în cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului, dansul care potolește apele și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
unei relații sintactice (cel mai adesea, de interdependență): „Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi.” (I.Creangă) „Elementele incidente” sunt structuri primare, proprii, de exemplu, vorbirii directe:„Ia zvârle-l și tu acum, zise dracul, îngâmfat.” (I. Creangă) c. „Fenomenele sintactice” se înscriu numai în planul enunțului: „Stoluri, stoluri trec prin minte/ Dulci iluzii.” (M. Eminescu) „Elementele incidente” rezultă din proiectarea enunțării asupra enunțului. Această din urmă particularitate, care le înglobează, de altfel, și pe celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identifică geniul la V. Cârlova, la Grigore Alexandrescu și la Vasile Alecsandri 131. G. Sion confirmă, cam în silă, genialitatea lui Bolintineanu în prefața postumă la Operele acestuia din 1874: "Bolintineanu, măgulit, lăudat, respectat de toată lumea, necriticat niciodată de nimeni, îngâmfat poate de talentul său, ajunsese a se crede geniul necomparabil al României"132. Odobescu, publicându-l pe Cârlova la trei decenii după dispariție în Revista română, ține să folosească cuvinte mari și să vorbească despre "razele geniului"133. După cum se
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din urmă sunt în general pline de umor, ba chiar, ca să spunem adevărul, de bună dispoziție, fiind însoțite de declarația de modestie (datorată siguranței de sine), în timp ce preambulul lui Cancrini este serios, sec, tăios, rece, aproape livid și, prin urmare, îngâmfat (cu siguranță, din cauza lipsei extreme de încredere în sine). De la dedicația către „Poporul vietnamez” la recunoașterea faptului că cercetarea a fost finanțată de către Fundația Agnelli din Torino 1 și la relatările despre modalitățile de cercetare, Cancrini pare că vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fanfare" ca să întunece "pământul la Rovine, în câmpii" și oastea românească ascunsă undeva, în codru ("Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari"). Un scurt dialog între sultan și solul român evidențiază opoziția dintre trufia turcului și diplomația românului. Baiazid, îngâmfat, se laudă cu victoriile anterioare și îl privește disprețuitor pe Mircea cel Bătrân, numindu-l "ciot" și "moșneag". Acesta din urmă propune o altă viziune a istoriei, amintind că este "domnul Țării Românești", vorbește despre "iubirea de moșie" care este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a poemului, instituit ca realitate sui generis, omoloagă tensiunii trăirii, cu meandrele și discontinuitățile ei. O asemenea lectură ne-o sugerează În mai multe rînduri poetul Însuși, bunăoară În acest fragment din secvența XIII a cărții: (Și totuși tu cititorule Îngîmfat ai voi Înțelesul poemului) Un poem ca atîtea alte stele ca atîtea alte plante Dar nu simți cum izbucnește din țesuturile mele o flacără Nu simți cum armăsari năzdrăvani gîndurile imaginele mănîncă jăratec SÎngele meu ca o lance izbește lespezile
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor. Iar voi, silfi, cântați în cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului, dansul care potolește apele și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din partea gazdei, în timp ce Cristi și-a tras câteva haine pe el. — Cu ce drum prin capitală, mamă ? Ai venit să-l vezi pe marele Cristian Vasile cântând ? — Ah, nu-ți mai ajunge lungul nasului. Știi că nu-ți șade bine-ngâmfat ! Glumesc, mamă, glumesc... Ce faci aici, așa, neanun- țată ? De ce nu mi-ai zis să te iau de la gară sau să pregătesc ceva ? Cum ce caut, Cristiane ? Păi, tu nu mai dai niciun semn de viață ? Nu mai ai timp
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
niciodată. Pe scenă trec toate și nu mai contează nimic. — Ar trebui să fii totuși mai atent, atât ziceam. — De ce ? Dacă iei în serios viața, nu mai poți muri ca un prost, fulgerat de trăsnet ? — Ah, răutăcios ca întotdeauna... — Și îngâmfat ca întotdeauna, se aude vocea groasă a lui Romulus Vrăbiescu, căruia Cristi îi întorsese spatele cu atâția ani în urmă. Numai când nu-i de acord cu tine, râde Fernic, în oglindă, alături de fantoma profesorului. — Și dumneavoastră ați murit ? — Ce-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
viață, dovedește o lipsă de abilitate profesională. Peregrine face întruna boacăne. Nu deține meticulozitatea adevăratului artist. Era întotdeauna nevoie să-l terorizez pentru a-l face să intre în scenă treaz. Are structura unui bun actor, dar e prea al naibii de îngâmfat și prea delăsător, de o pripeală și o nechibzuință tipic irlandeze, și își acordă prea multe libertăți. Peregrine e un catolic din Ulster, care a început prin a studia medicina la Queen’s University din Belfast, de unde a fugit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fiind considerat oriunde "iubita" oricărui scriitor, ceea ce îmi convine, însă jurnalismul, închis pentru atâta timp în aceste cizme de plumb, și de la care Wolfe a sperat să descopere lucruri atât de interesante - ei bine, din păcate, jurnalismul rămâne tot jurnalism". Îngâmfat, a întrebat: "Oare ce s-a întâmplat cu noul jurnalism?". Fenomenul de condescență critică față de jurnalismul literar narativ este destul de nou; privilegiind romanul ficțional tradițional în defavoarea noului jurnalism, Powers meditează asupra răspunsului criticii în ceea ce privește jurnalismul literar în secolul al XX
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
oamenilor "religioși", întrucît, pentru inițiatorii acestei mișcări "religioase", spațiul revelației nu se închide în trecut: timpul revelațiilor rămîne deschis pentru viitor. Și se poate imagina cîte perspective, sau mai bine spus cîte ispite satanice s-au oferit vanității unui gînditor îngîmfat oarecare, unui oarecare presupus om de știință, unui oarecare fals credincios, unui oarecare politician ambițios! În nici un caz cu studii de indianistică nu se mai reabilitează unii dintre sacerdoții răspopiți, ca de exemplu J. Mohl (1823), Ackermann (1839) și, mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
imn" la modă în politichie)... secretar III și... șeful agenției economice, precum și cu alți tovarăși care au fost temporar în Chile, a rezultat că în colectivul Ambasadei existau multe divergențe cauzate de modul de a fi al lui Alin Săvescu (îngâmfat, plin de el și dornic de a face pe șeful...) Alin Săvescu mi-a spus că "cei doi membri ai Ambasadei nu au făcut nimic pe linia activităților politico-diplomatice și economice, că nu aveau relații... A afirmat că în perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu are o colaborare la care ar face totul. El mai mult voiajor. Îi place să se laude că își face planul care s-a repartizat în cadrul serviciului, da, îl face, dar este și cam mic. Este un tip cam îngâmfat, plin de el, îi cam lipsește modestia, nu-i place să asculte sfaturi de la alții mai vechi ca el și cu mai multă experiență... dacă ar munci mai mult, că de putut poate, ar fi mai bine și pentru el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în stare să-și dea și ultimii bănuți, ori să-i priveze pe ai săi, ca să ofere cadouri”, a remarcat Ani. Azi băteau tare clopotele de la Biserica Sf. Gheorghe. Auzindu-le, am zis că bat pentru el. *Românul se naște îngîmfat! N-o spun eu, a spus-o eminentul ziarist Tudor Teodorescu Braniște, în niște „note pe marginea unor prefețe de Mihail Dragomirescu”, în care criticul exagera valoarea cîtorva scriitori autohtoni, dar exactitatea „diagnosticului” o probează cel mai bine vremurile de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Realitatea e că românul se naște cînd poet, cînd escroc, cînd geniu. Cum e și firesc însă, nu se naște totdeauna la fel. Sau, de ar fi să stabilim o regulă generală, am cuteza - poate - să spunem: «românul se naște îngîmfat!»” *Să te numești Sporici (Vlad Sorianu), să fii doctor în filosofie, critic literar, teatral, muzical etc. și să-l aștepți pe Genoiu ca un elev de gimnaziu pe cel mai sever dintre diriginți, foindu-te de colo-colo, deschizînd ușa biroului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
diform, pocit; (om) foarte urât, hâd; stearpă: care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor; care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril; șturlubatică: nebunatică, neastâmpărată, zvăpăiată tăbuiețul: scurt și gros; țâfnoasă: (Pop.) îngâmfat, arogant; supărăcios, capricios, arțăgos; ușernică: (persoană) care umblă cerșind sau milogindu-se din casă-n casă 1.Completează rețeaua personajelor: 2.Unește cuvintele din coloana A cu cuvintele cu sens asemănător corespunzătoare, din coloana B. 3.Alătură-te unei echipe
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
atrocitatea lor, fantastica dezvoltare a tehnicii moderne! - sau cu lagărele de concentrare, naziste sau comuniste, nu are, ca să zic așa, o „aparență prea veselă, prea Încurajatoare”! Ce... vor să ne spună Zeii, dacă ei ne mai „asistă” În turbionul nostru Îngâmfat iconoclast, ce vor ei să ne transmită prin mesajele lor cifrate mai mult sau mai puțin, văzând că nu suntem capabili să ne descifrăm visele, cât de cât, observând cu tristețe, cu uimire, că ne-am ucis sau marginalizat profeții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dinți. Tare mi-aș fi dorit un pahar de whisky cu gheață. Dar n-aveam nici gheață, nici whisky. Crezi că bunicul tău vrea să pună capăt lumii? — Nu, nu poate fi vorba de așa ceva. O fi el dificil... și îngâmfat... și nu-i plac oamenii... dar este de fapt un om bun. Ca mine și ca tine. — Mulțumesc pentru compliment. Chiar nu mi se mai spusese niciodată așa ceva în viața mea. — Și apoi chiar îi era teamă că rezultatele cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]