77 matches
-
valorilor, „în perspectiva nesfârșirii”. Alte „observări” au în vedere poveștile lui I. Creangă, poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist în fond, C. se amăgește a fi un spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă a romanțelor sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
consacrate ale muzicii debussyste de a plasa acest gen de imagine sonoră în categoria estetică a comicului. O melodie amabilă (aimable - p expressif) în acorduri descendente se juxtapune acestei introduceri pline de afectare, ironizând atmosfera gravă inițial statornicită, printr-o îngânare zeflemitoare a celor din urmă sunete ale imnului, ce le regăsim în registrul grav al țesăturii. O nouă etapă în desfășurarea narativă ne propune un moment de divertisment, o relaxare evidentă a atmosferei anterioare (Peu à peu animé - pp léger
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nu-și găsi Împăcarea. Gonirea norocului și a idealurilor nu este percepută ca o despovărare care ar putea recupera măcar o posibilă vibrație la unison cu stihiile. GÎndul refuză, dintr-o pornire romantic-rebelă, să se acordeze cu tonurile universului, iar Îngînarea este percepută doar ca o batjocură și nu ca o invitație la o posibilă fuziune: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, Îngânându-l, Valurile, vânturile. Natura, cînd nu este pur și simplu ostilă și anihilantă, nu face
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a romanului. O dată finalizate stihurile pantagruelice dedicate "celor patru vrednici luptători,/ Ce-au biruit în luptă înțeleaptă,/ Ca Scipio și Fabiu alteori,/ O hoardă de mârlani cotropitori", Panurge practică același ritual, la care naratorul adaugă comentariul că ar reprezenta "o îngânare a închinării lui Pantagruel". După ce "a înfipt într-o țeapă pielea, coarnele și pulpa dreaptă a cerbului, urechile a trei iepuri" ș.a.m.d., Panurge inscripționează următoarele: Aici s-au pus cu burta la pământ/ Patru bețivi din cei mai
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a lumii. Pentru ambii nașterea omului, trezirea să la viață lumeasca, ia forma contaminării lumii inocențe a originilor, marcând începutul degradării unei stări armonioase.293 Trezirea omului într-un univers ostil capătă la Quasimodo aspectul unei tainice metamorfoze plasate la îngânarea nopții cu ziua. Noaptea primordială anterioară curgerii existenței, vreme a întunericului și a haosului elementelor, tărâm al oniricului, al tăcerii prenatale e conotată pozitiv în versurile sicilianului ce rezervă tonurile negative pentru sosirea luminii, a zilei. Că în unele viziuni
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cândva rostite, Spus altminteri, folosite. Tot ce-i vorbă cu nțeles, într-o vreme a purces Numai ca de la un sunet, Că dulcuț, că groaznic tunet. Treaba asta se ntâmpla, Când în țeastă se afla O șăgalnică plecare Spre semeață îngânare A sunatului din fire Stârnitor de iscodire. Ce-n ureche năvălește Sunătură se numește, Iar sunarea slabă, tare, Iscă-se din vreo mișcare Și cum numai chiar ce este, într aievea, nu-n poveste, Poate fi și în mișcare, Musai
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ori chiar tunet, Iar a omului voință, înăscută-n stăruință, Din zidirea largii firi, A cules, pe rând, numiri Ce chiar dânsa și le-a spus, Nu că el, cumva, le-a pus. Scurte vorbe răsărite, La prilejuri felurite, Ca istețe îngânări, S-au făcut vii descântări De luat în stăpânire Bucățele de prin fire, De avut mereu în mână Cea drept omenească vână Brâncitoare de hodină, Că-i de una tot în vină Pentru calda naștere A tot ce-i cunoaștere
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
negreșit, Chiar dintr-însul a ieșit, Ifose gramaticale N-au adulmăcat vreo cale Spre sălbatice sunări De prin megieșe zări, Necum încă să și intre în a lor măiestre vintre, Să le pipăie urzirea Ce ne fură auzirea. între vechea îngânare Și rădăcioara care E prepusă fiitoare Mamă vorbei oarecare Nu ca veacuri ...grămădenii De habotnice milenii S-au prelins încetișor Pe frământul vorbelor Și cu toate, ne-ncetat, Câte-o leacă, le-au schimbat. La sunatul cel iscat, De ceva ce
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
surorilor; Maică, măiculeana mea, Auzi-mi tu jalea mea?” în basmele populare, mama este cea care deține batista fermecată, din sângerarea căreia află că feciorul îi este în primejdie și astfel pornește să-l caute, izbutind să îl ajute. De la îngânările de leagăn până la orațiile de nuntă sau bocete, folclorul românesc aduce un elogiu impresionant mamei. Ea se adresează cu bucurie sau cu dojană fetelor și flăcăilor, se jertfește sau se răzbună pentru copilul ei, plânge și râde, participă la marile
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
că el nu pregătește oamenii pentru cultura existentă sau cea care va apărea. Îi pregătește mai tot timpul pentru o cultură „trecută”, chiar revolută. Normal, faptul cultural existent se clădește pe ceva care a mai fost, dar a rămâne la „Îngânarea” trecutului, fără „adulmecarea” sau experimentarea viitorului, este prea puțin pentru un Învățământ modern. Peisajul cultural poate comporta adesea note conflictuale. Conflictele sunt inerente orizontului cultural. Acestea trebuie inteligent asumate și gestionate. Două ar fi căile de atenuare a conflictelor valorice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
intrat în pădurea cea mare. Eram pe vârful dealului. în acel moment, parcă Dumnezeu îmi ascultase ruga. Soarele a dispărut brusc la orizont și umbrele serii s-au întins peste tot pământul. Cu o repeziciune fantastică înainta noaptea, suprimând acele îngânări între noapte și zi, caracteristice crepusculului. Nu mai puteam fi văzuți de la distanță. În schimb noi, întorcându-ne capul pentru o clipă, am văzut pe o colină vecină, mai joasă ca a noastră, două siluete. Ce să facem? Pădurea în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
al unei atare iterativități, calm-neliniștitoare, reversul fiind gândul adânc stăruitor îndreptat spre cel care lipsește, ieșit din aceste domestice ritmuri: „Clipi din ochi, silindu-se oarecum să se trezească deplin. Pe toată costișa, în gospodăriile răzlețe, se auzeau chemări și îngânări de glasuri. Câinii începeau să zăpăiască. Coloanele de fum se aplecau împrăștiindu-se pe fața pământului”. Auz și vedere: dar purtând în ele ecoul, amprenta - subiective - ale acelei încordări și concentrări interioare, din care se ieșise, însă nu „deplin” (efortul
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
satului mai circula imboldul afectuos "nani" despre care filologii ne spun că vine direct din descântecele romane care îngânau la capul copilului un dulce "nenia". (Îl regăsim și în italiană: "...Dormi, dormi, nel mio seni, nina, nana, na".) Aceste naive îngânări poetice stau totuși la temelia sufletului copilului, care se construiește din dragostea mamei. O mulțime de cântece și obiceiuri care constituie microelementele sufletului îi lipsesc acestui nefericit copil nedorit. Cea mai perfectă ambianță organizatorică, cel mai bun administrator al unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poieticienii de mai târziu vor teoretiza insistent. Despre impresionismul muzical al poeziei lui Eminescu făcuse observații ingenioase, la timpul său, G. Ibrăileanu. V. le adâncește și le sistematizează, remarcând, de pildă, că spațiul acustic al romanticului înglobează infrasunete, „șoapte, foșnete, îngânări, murmure”, voci care „mângâie și adorm conștiința îndurerată a omului”. Eminescu este „cel dintâi și a rămas cel mai de seamă poet muzician al literaturii românești”, constatare reconfirmată la fiecare nouă lectură; versul său face să stăruie în noi mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
de creare de sintagme verbale prin trasarea de linii conectoare în scheme între noțiunile ilustrate prin poze, pe baza cărora afazicul urmărește succesiunea exprimării; 2) pronunțarea primei silabe din cuvânt așteptând ca afazicul să continue exprimarea cuvântului în totalitate; 3) îngânarea cuvântului cu un ton scăzut în momentele de dificultate ale exprimării afazicului; 4) folosirea de sintagme cu un grad crescut de anticipație prin frecvența de utilizare sau prin conexiunea prozodială îrimă); Recuperarea în afazie 107 5) încadrarea unui cuvânt într-
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
fragment, boierii parcurg un itinerar în contingent și nu au simțurile necesare pentru muzica din lumea mitului. Doamna, ca ipostază a maestrului inițiat, marcată prin reverență, înțelege instantaneu atât sunetul, cât și imaginea neofitului. Descrierea cântecului revelează coordonatele armoniei sacre: îngânarea notelor implică o interiorizare profundă, emisia lor venind direct din sufletul fetei. Redarea tărăgănată a liniilor melodice este proprie cântecelor doinite, de jale, ceea ce oferă o altă sugestie a suferinței rituale. Amestecul de glas haiducesc cu viers femeiesc dezvăluie intensitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
n-aud nimica din furtuna de afară. Din furtuna dinlăuntru, a mea-nchipuire zboară La ce-i scris în cartea veche: anu-ntăi de Convorbiri. Și ce văd pe fila scrisă?... O, amice,-o să te miri!... E un cântec nebunatic, îngânare de amor, Un vers rătăcit în lume, un suspin, un strop de dor Izvorât din a mea pană acum douăzeci de ani. Ce amară ironie, când văd perii mei balani! Douăzeci de ani de-atuncea... s-a topit un trai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sau fără televizor în fundal, procedura a fost eficientă și cred că există un număr respectabil de mame în lumea largă care și-ar dori s-o stăpânească. După masa de prânz, continuăm cu tot felul de povești și către îngânarea zilei cu seara, abia abia suntem cu toții gata de plecare (ayahuasca trebuie să fiarbă cel puțin șase ore). Plecăm toți șase (patru gringas, Jose și Alfonso), hurducăindu-ne în camioneta lui Jose, acoperiți de o încărcătură grandioasă (oale, ulcele, sticle
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
eu revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu admir liniștea și frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea, văd o siluetă mare, neagră, trecând tacticos pe lângă gard în direcția porții de la intrarea în fermă. Cuget pasager: „Rodrigo, ăsta trebuie să fie Rodrigo.” Amicul meu, gringo, care mi-a dat detaliile fermei, mi-a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
durere; emoție; se exprimă; expunere; fain; fals; flaut; fluiera; fredonează; frumusețe; gen; la ghitară; gîndire; glas melodios; glăsui; Gloria Mielului; a grăi; grăiește; harpie; hip-hop; horă; Ioana; a imita; interpret; a interpreta; intonare; intonație; iubăreț; încînta; încîntare; încîntător; înflori; îngîna; îngînare; jalnic Ana; a juca; lăutar; lăutari; libertate de exprimare; liniște; a liniști; liniștit; lucra; lume; Manciu; mașină; mereu; mesaj; meserie; mimează; cu mine; minunat; mira; mînca; muncă; murmur; murmura; mut; notă; nu; nuntă; ode; un om beat; omul; pasărea; piese
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); pasăre (3); popular (3); ritm (3); sentiment (3); suflet (3); vioară (3); amintiri (2); Andra (2); ascultă (2); chef (2); chitară (2); cîntăreț (2); cîntec (2); Crăciun (2); distracție (2); doina (2); de dragoste (2); emoție (2); exprimare (2); îngînare (2); laudă (2); microfon (2); notă (2); nou (2); pasiune (2); poezie (2); rock (2); Salam (2); sunete (2); trist (2); vers (2); vis (2); zgomot (2); adidas; afon; alin; am bani de dat; amintire; amurg; Ana; artă; artist; ascultat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
iarnă, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Ființele abstracte, București, 1967; Interiorul legii, București, 1968; Bobinocarii, București, 1969; Catargul cu două corăbii, București, 1969; Boala de origine divină, București, 1970; Suprabobinocarii, Pitești, 1970; Jurământul de sărăcie, castitate și supunere, București, 1972; Îngânarea lumii, București, 1972; 12 revelații, București, 1974; Viața cere viață (în colaborare cu Sânziana Pop), București, 1974; Împotriva celui drag, București, 1975; Kyskhetslöftet [Jurământul de castitate], Stockholm, 1975; Den befruktande [Zeul fecundității], Stockholm, 1977; Lögnens fader [Tatăl minciunii], Stockholm, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
parte, expresia lor mai curînd austeră și geometrică. Unul dintre efectele acestei atitudini este absența desăvîrșită a ornamentalului, a calofiliei, a retoricii mărunte, după cum, în plan mai profund, prin laconismul limbajului, s-a conservat un mister ingenuu al materialului, acea îngînare între grație și forță pe care numai marmura o poate exprima pe deplin.
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă o detentă prin ambiguitate formală. Degradeul e suficient de ingenios, întrucît poza romantică trece într-una romanțioasă iar aceasta devine în cele din urmă obiectul unei îngînări ricanate: „Anii trec ca filele dintr-un album cu ilustrații,/ fiecare ilustrație era neapărat un episod;/ un trifoi cu patru foi, o jartieră, un fluture presat;/ o panglică reprezenta pe altul, dar avea nod.// Femeile de pe stradă ajung la mine
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
sunetele îi făceau să nu poată dormi, iar o altă zi de muncă istovitoare era aproape. Însă cîntecele acelea vesele, uneori îndrăcite, erau o minune în toată regula, așa că în baraca Brunului, prin diverse colțuri, s-au auzit atunci chiar îngînări vesele ale cîntecelor, acolo unde cîte unul regăsea versuri de-acasă, dintr-un trecut diferit și nu foarte îndepărtat, pe care să le suprapună notelor ce-ajungeau la ei. Acordeonul a cîntat cîteva nopți la rînd. Iar apoi, zvonurile i-
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]