77 matches
-
subiect nu va fi epuizat niciodată, căci fiecare femeie este unică și nicio iubire nu seamănă una cu alta. Iubirea străbate nestingherita prin timp. Primii fiori treziți de chipul fetei îndrăgite în adolescență, peste ani aduce surâsul cald pe buze, îngânarea șoaptelor nespuse, freamătul respirației întretăiate, lumina ai căldură ochilor, farmecul grăitor al tăcerilor și al stragerilor de mână. Cu gândul la frumusețea femeii, îmi vin în minte imagini de altădată ale Bucureștiului în plină înflorire, din perioada interbelică, numit cu
OMAGIU DE ZIUA FEMEII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346587_a_347916]
-
dai seama astfel, că fluiera sa e similară cu un singur tub din orga imensă a bisericii. Leșe știe însă să scoată mai multe sunete dintr-un singur lemn, chiar dacă lemnul e fără găuri... sau să nască sunete îngemănate, o îngânare splendidă de voci, ieșite, concomitent, dintr-un singur instrument și-un singur artist. Dacă la ascultatea muzicii lui Mozart „îngerii dansează” și la acordurile muzicii lui Bach „ascultă însuși Dumnezeu”, la spectacolul lui Grigore Leșe ascultăm cu sufletul. Căci muzica
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
Din aceste izvoare pur spirituale, pline de Otrava Regală a Adevărului Ultim, se trage și domnia (aparent, oximoronică!) a Poetului: „imperiul bogatei sărăcii/întemeindu-mi domnia” (cf. Imperiul Bogatei Sărăcii” - p. 10) - o domnie a „dezmărginirii”, prin „îmblânzirea” ( FĂPTUIREA cognitiv-ontologică, îngânare/dublare demiurgică!) a Focului Sacru al Duhului: „eu îmblânzesc focul/zidit de îngeri/din ființa lumii/care se dezmărginește” (cf. Îmblânzirea Focului, p. 11) - dezmărginire, sinergică, a Ființei Umano-Divine și Lumii! ...”Smaraldul” (cf. Seniorii Smaraldului: „Din nouă vremi/din nouă
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DRAGOBETE- FARMEC Autor: Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
de Nicăieri. Nu uitați: poveștile trăiesc atât timp cât credem în ele! E nevoie de credință, încredere ... zâmbet de zâne și IUBIRE pentru a serba sacralitatea ... XII. DRAGOBETE- FARMEC, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012. În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
am devenit tristă. ,,Ă” este litera tristeții mele, așa cum plâng copii. Dar a venit o rază de soare și atunci i-am pus o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii. Citește mai mult În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie.Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
va mai fi străin și glasul răndunicii suna-va iar divin. Voi merge și la tata, să-i pun și lui o floare cu-o lacrimă de dor, s-aprind o lumânare; aș vrea să mă audă în surda-mi îngânare; să-i spun c-aici departe nu prea e alinare. Aș vrea să zbor mai iute spre satul re-nviat; să mângâi pe măicuța cu trup încovoiat; să merg să sfințesc casa și ou-ncondeiat; să spun la toți ce-i dragi
VREAU ACASĂ DE PAŞTE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359145_a_360474]
-
umilirii fără prea multe ezitări și remușcări, apare o altă întrebare: ce simt copiii atunci când sunt loviți, bruscați sau agresați verbal chiar de către părinți, mai ales că adesea nici nu știu că au greșit? Cum să decodifice ei oare această îngânare schizoidă dintre dragoste și palmă? Așadar, în momentele tensionate putem face un exercițiu simplu, dar eficient: pentru a ne putea tempera pornirile nervoase, e suficient să ne imaginăm că avem în față un adult, nu propriul copil, și să ne
Data viitoare când vei mai țipa la copilul tău „obraznic”, imaginează-ți cum reacționezi când șeful tău ridică tonul într-o ședință () [Corola-blog/BlogPost/338719_a_340048]
-
ce-au urmat, timp de vreo trei săptămâni la rând, insuportabilii clasici francezi, Shakespeare - opere complete, tragedia antică greacă, biografiile celor mai importanți scriitori români interbelici și multe alte cărți pe care altfel nici măcar nu le-aș fi atins. La îngânarea nopții cu ziua, auzeam un foșnet ușor și mă simțeam, dintr-o dată, mai singur ca oricând. Dormeam profund, fără vise, până după-amiaz. Ultima carte din biblioteca bunicului (dezintegrată, contrar dorinței sale testamentare, de urmașii săi) rămăsese Frații Jderi (singurul roman
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, Fiorii renașterii naturii ne amintesc și de primii fiori treziți de chipul îndrăgit în taină în anii adolescenței, de surâsul cald pe buze, de îngânarea șoaptelor nespuse, de freamătul respirației întretăiate, de lumina și căldura ochilor, de farmecul grăitor al tăcerilor și al strâgerilor de mână. Dar martie este darnic cu toate etapele de vârstă ale omului în care toarnă limpezimi de soare ce ne
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Era noapte cruntă. Călătoream pe sensul inimii. Felinarele străjuiau drumul insomniacelor biciuri de gând. Iar stelele se împleticeau năuce printre pietre pe caldarâm. Oh! Atâtea îngânări de umbre și lumini! Grabită, inima îmi număra pașii cu ochii înrourați de revelații. Doar dragostea te însoțește prin întuneric, îmi șopteam tainic, traversându-mă .(20 oct 2016) Referință Bibliografică: Traversare / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120
TRAVERSARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374098_a_375427]
-
Un vis cu parfum de amurg/ Maria Giurgiu. - Adjud: Armonii culturale, 2017 ISBN 978-606-746-248-7 821.135.1-1 2017 © Maria Giurgiu Toate drepturile rezervate 3 Țesătura densă a poeziei într-un VIS CU PARFUM DE AMURG Amurgul (sara, amurg, crepuscul) reprezintă îngânarea zilei cu noaptea, starea când lumina este învinsă de întuneric. În imensitatea nopții se conturează visele, fie ca premoniții, fie ca extensii ale stărilor conștiente de peste zi. Amurgului i se atribuie puteri magice, mister și culoare, în armonia manifestărilor naturii
UN VIS CU PARFUM DE AMURG(VOLUM DE VERSURI) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374194_a_375523]
-
că el nu pregătește oamenii pentru cultura existentă sau cea care va apărea. Îi pregătește mai tot timpul pentru o cultură „trecută”, chiar revolută. Normal, faptul cultural existent se clădește pe ceva care a mai fost, dar a rămâne la „Îngânarea” trecutului, fără „adulmecarea” sau experimentarea viitorului, este prea puțin pentru un Învățământ modern. Peisajul cultural poate comporta adesea note conflictuale. Conflictele sunt inerente orizontului cultural. Acestea trebuie inteligent asumate și gestionate. Două ar fi căile de atenuare a conflictelor valorice
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
referă la modalitatea de a scrie critică Îngânând textul considerat. Ruxandra Cesereanu: Atunci este mai clar conceptul de discurs incantatoriu enunțat de Corin. Nicolae Turcan: Totuși, din câte am Înțeles eu din spusele lui Cornel Vâlcu nu era vorba de Îngânare, ci tocmai, de două lucruri primordial ostile sau primordial diferite. Textul lui Nichita Stănescu de fapt nu Îmi răspunde la interogații, nu este o Îngânare a textului, ci o formă paradoxală de a face posibilă Întâlnirea dintre niște lucruri care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Totuși, din câte am Înțeles eu din spusele lui Cornel Vâlcu nu era vorba de Îngânare, ci tocmai, de două lucruri primordial ostile sau primordial diferite. Textul lui Nichita Stănescu de fapt nu Îmi răspunde la interogații, nu este o Îngânare a textului, ci o formă paradoxală de a face posibilă Întâlnirea dintre niște lucruri care altfel ar putea să nu se Întâlnească. Cornel Vâlcu: Ce te face să crezi că el de fapt nu Îți răspunde? Aceasta este toată Întrebarea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poieticienii de mai târziu vor teoretiza insistent. Despre impresionismul muzical al poeziei lui Eminescu făcuse observații ingenioase, la timpul său, G. Ibrăileanu. V. le adâncește și le sistematizează, remarcând, de pildă, că spațiul acustic al romanticului înglobează infrasunete, „șoapte, foșnete, îngânări, murmure”, voci care „mângâie și adorm conștiința îndurerată a omului”. Eminescu este „cel dintâi și a rămas cel mai de seamă poet muzician al literaturii românești”, constatare reconfirmată la fiecare nouă lectură; versul său face să stăruie în noi mult
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
iarnă, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Ființele abstracte, București, 1967; Interiorul legii, București, 1968; Bobinocarii, București, 1969; Catargul cu două corăbii, București, 1969; Boala de origine divină, București, 1970; Suprabobinocarii, Pitești, 1970; Jurământul de sărăcie, castitate și supunere, București, 1972; Îngânarea lumii, București, 1972; 12 revelații, București, 1974; Viața cere viață (în colaborare cu Sânziana Pop), București, 1974; Împotriva celui drag, București, 1975; Kyskhetslöftet [Jurământul de castitate], Stockholm, 1975; Den befruktande [Zeul fecundității], Stockholm, 1977; Lögnens fader [Tatăl minciunii], Stockholm, 1977
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
păstrând, în confesivitatea ei, o anume decență a suferinței. Tonalitatea versurilor, încă de la primul volum, Singurătate (1892), rămâne elegiacă. La fel, în Din vravuri (1894) și Sonete (1904). Chiar și clipele de veselie sunt umbrite de tristețe. În poezia erotică, îngânările lui sunt ale unui eminescianizant, mergând până la pastișă. Unde inspirația se mai primenește e în contact cu „cântările poporului”, cu doinele și baladele, al căror spirit îl asimilează cu o destul de exactă intuiție (Doine oltenești, 1896). O poftă de viață
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
îi prindeau în capcană pe toți. Iubiri trecătoare răneau tot mai multe inimi și se desfăceau ca frunzele uscate ce cad de pe pomi. " E toamnă, cum n-am înțeles că totul s-a sfârșit?” se auzea acel vers ca o îngânare. Măcar prin cuvinte să mă cânte și să-i rămân în amintire ca un sărut care nu a avut curajul să unească buzele noastre... "Și toamnă e-n sufletul meu, mă-ntreb cinea greșit?” Dintr-o dată, un vânt stârnit de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
niciunde. Nu reușeam să-l facem să povestească ceva coerent despre Balcicul său. Parcă prindea cuvintele dintr-un stol zburătăcit de vânt, venea câte unul și se lăsa rostit de Kerim, destăinuindu-se numai lui, nouă lăsându-ne doar stinsa îngânare de dairea. În Ghemigi-mahlesi, mahalaua corăbierilor, locuise când încă avea mahoanele, când era puternic, tânăr și, spunea el, Allah nu își întorsese fața de la Kerim. De acolo de sus, de unde era Ghemigi-mahlesi, cu prietenii săi, Șemișidin, marele meșter de căruțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
reușeau să-l obișnuiască, îl mâncau, și cu asta, basta. Sări din hamac, se dezmorți icnind și se îndreptă spre mal să se spele pe față. Un grup de copii, stând pe vine la umbra unui frumos mahon, ascultau atenți îngânarea monotonă a unui bătrân și, apoi, o repetau, cuvânt cu cuvânt. Era o școală a selvei, Universitatea yubani-lor, unde bunicul le povestea copilașilor tot ce știa despre lume, cunoștințe de care ei vor avea nevoie mai târziu ca să se descurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Rafalo și le făcu un semn ajutoarelor sale, care apucară toți patru un enorm recipient de lut și se îndreptară spre malul mlaștinii. Începură să-l umple cu căușul mâinilor și de fiecare dată când o făceau repetau o ciudată îngânare monotonă. — Ce spun...? — „Umplu vasul cu apa lui güio“, îl lămuri José Correcaminos. Este formula magică... Aburul pestilențial al anacondei va alunga spiritele care încă mai caută să se răzbune. Spiritele par deja biruite când îi permit lui Xudura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
văzând vânzoleala muierilor tinere care ieșeau repede afară. Pe zidurile reci jucau luminile luminărilor pentru morți. Din pereții afumați priveau sfinții în glugile lor de tencuială verde. Babele încremeneau cu ochii la săbiile arhanghelilor. Tot amestecul acela de cântec, de îngînări și parfumuri tari de primăvară le dădea o amețeală. Cuvintele rugăciunilor se amestecau, pe baba Tinca o apuca și un somn,de nu se mai ținea. Când credea ea că n-o să mai poată, se ridica bine pe oase, rezemată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmi poartă părerile de rău spre toate femeile pe care le-am născocit în bănuiala nostalgică a altor lumi. Și tot el îmi descoperă o existență ce se sfarmă de toate clipele... Are cineva dreptul să-și asculte până la capăt îngînările șoaptelor lăuntrice? Când ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o autodistrugere în cer..., o stare de sfințenie... Aș vrea să mor, dar de atâta moarte nu mai am loc. Într-un univers în flăcări, întunericul ar recurge la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
refugia în fundul grădinii, doi sau trei călugări veneau numaidecât să-i țină de urât. Se hotărî să fugă. Să reziste în acel loc ar fi însemnat să renunțe la tot și să devină unul din mulțimea de călugări tembelizați de îngânarea și repetarea la nesfârșit a acelorași rugăciuni. Era călugărul Luigi ce zicea mereu aceleași fraze, sau fra' Taddeo ce-și mișca necontenit buzele ca și cum ar fi mestecat cuvintele Rugăciunii. Nu, nici vorbă, viața aceea inertă și goală de conținut nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]