70 matches
-
au uitat probabil în direcția scenografului sau regizorului din studiou cu un fel de mirare că secvența nu era prevăzută în scenariu, că “intrarea” unui corp străin a fost intempestivă și în afara programului și eu, cu un stupefiant și abia îngânat și “suspect” “I'm sorry!”, am țâșnit-o afară atât de tulburat că era să fiu prins și strivit bine între ușile batante ... Am scăpat cu o sperietură care nu fusese planificată și cu un pantof cu carâmbul bine stâlciat
SPERIETURĂ LA O CASĂ DE MODĂ DIN L.A. (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354070_a_355399]
-
mă simțeam slobodă când mama pleca la biserică. Cu ea de mână am ajuns în curtea bisericii, unde mama s-a mai uitat la mine cum arăt și mi-a aranjat puțin hainele. Din biserică se auzea un cântec trist, îngânat, și zvon adânc de clopot cobora parcă din cer, nu din turla bisericii. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit în adâncul inimii un fior de uimire și bucurie. Dar, uimirea nu a ținut mult deoarece, în mintea mea de
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
de spirit, a tonusului, puternic marcat de angoasele unei eventuale nereușite. Liniștea s-a mai pogorât în rărunchii ființei mele și din poantele de bun gust ale unui “antren lingvistic” încropit sui generis, în care se amestecau glosările mele pițigăiate, îngânate - dintr-o “păsărească” rămasă pe “circumvoluțiuni” de pe timpul “canonadelor westerniene” ale paradisiacului El Dorado (de la El Paso, Laramie, Rio Grande sau Rio Bravo!) ce mi-au mai “îndulcit” tinerețile studenției la cinematografele înșirate pe “6 martie” și “Magheru” - cu “zbaterile
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
doi drumeți, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanții lor periculoși, cu precădere la cunoașterea angelică a extazului», într-o «fericire în doi, fără odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
cum iubește un pictor pânza sa albă -/ Din lumea întreagă să-ți fiu cea mai dragă/ Și orice mi-ar aminti inima mea rănită,/ Îți voi deschide în grabă ușa de așteptări ruginită...// Este definitorie pentru poetă această poezie abia îngânată, în care se strecoară licoarea cu gust dulce-amărui ce sugerează miracolul celui mai frumos sentiment care unește partenerii într-un cuplu. Poeta simte nevoia unui confort psihic al stabilității și de aceea, statornicia dragostei o îndeamnă să nu țină seama
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
doi drumeți, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanții lor periculoși, cu precădere la cunoașterea angelică a extazului», într-o «fericire în doi, fără odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
de care auzi în fel și chip îți înflăcărează imaginația și este justificată de etimologii ciudate, alăturări nevinovate de nume și locuri pe care te silești să le descifrezi mai mereu prin jocul nevinovat al rimei, silabisiri într-adins stâlcite, îngânate sau accentuate anapoda, cele mai multe la brodeală, înfiripări coagulând pseudo-aprecieri sau semnificații animiste, doar întâmplător logice și care pătrund șăgalnic și cu râvnă în feerica și misteroasa lume nevăzută și abia bănuită în coordonatele sale spațiale, cu locuri și oameni cu
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
sunetului cântecelor de care fiecare suntem însetați, ne dă vibrația caldă a nostalgiei, chiar dacă nu vrem să arătăm. În fiecare din noi stăruie peste timp urme de parfum, de cuvinte nerostite, de amintiri de spus în singurătate, de șoapte abia îngânate. Dumnezeu ne-a dat și această mare minune, amintirea. Nimeni și niciodată nu-și scoate din minte amintirile scumpe și dragi, adevărate comori de trăiri care înseamnă frumosul, iubirea, ființa, viața, adică totul. Elenă Buică - Buni Referință Bibliografica: Elenă Buică
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016. Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn, iar ochii caută întruna drumul, chipul, visat, dorit îngânat ... Nu, nu are cum colțul de lume să te ascundă, tăcerea să rămână mută, freamătul adânc să nu te pătrundă! Iar întrebarea să nu-și răspundă... care zare e de soare, sau care-i fraza salvatoare, din visarea-copac-pământescă în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn, iar ochii caută întruna drumul, chipul, visat, dorit îngânat ... Nu, nu are cum colțul de lume să te ascundă, tăcerea să rămână mută, freamătul adânc să nu te pătrundă! Iar întrebarea să nu-și răspundă... care zare-i cea de soare, sau care frază-i salvatoare! Uite, iți așez
CONSTATARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380972_a_382301]
-
în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn, iar ochii caută întruna drumul, chipul, visat, dorit îngânat ... Nu, nu are cum colțul de lume să te ascundă, tăcerea să rămână mută, freamătul adânc să nu te pătrundă! Iar întrebarea să nu-și răspundă... care zare e de soare, sau care-i fraza salvatoare, din visarea-copac-pământescă în care
TOMNATIC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381000_a_382329]
-
în toate nopțile din vara asta. Nu știu de ce, dar eu cred că uneori îmi cântau numai mie. Parcă de data asta au fost mai sonori, mai muzicali. Aveau în repertoriu piese noi, cântau în backing - și chiar piesele mele, îngânate atunci când rătăceam prin ierburile înalte. Mai mulți tenori decât bași. Mai multă lumină decât îngândurare. Cred că marea majoritate își finalizaseră cursurile de vioară sau chitară; la canto nu părea a fi niciun absolvent. Sau poate am avut eu timp
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
cântecelor, frumuseți de care fiecare suntem însetați, ne dă vibrația caldă a nostalgiei, chiar dacă nu vrem să arătăm. În fiecare din noi stăruie peste timp urme de parfum, de cuvinte nerostite, de amintiri de spus în singurătate, de șoapte abia îngânate. Dumnezeu ne-a dat și această mare minune, amintirea. Nimeni și niciodată nu-și scoate din minte amintirile scumpe și dragi, adevărate comori de trăiri care înseamnă frumosul, iubirea, ființa, viața, adică totul. Cand întâmplările vieții mă împing în vreun
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
cum iubește un pictor pânza sa albă -/ Din lumea întreagă să-ți fiu cea mai dragă/ Și orice mi-ar aminti inima mea rănită,/ Îți voi deschide în grabă ușa de așteptări ruginită...//” Este definitorie pentru poetă această poezie abia îngânată, în care se strecoară licoarea cu gust dulce-amărui ce sugerează miracolul celui mai frumos sentiment care unește partenerii într-un cuplu. Poeta simte nevoia unui confort psihic al stabilității și de aceea, statornicia dragostei o îndeamnă să nu țină seama
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
calea cohortelor de vizitatori, un ghitarist și bascul lui pentru bani. Rămîn un timp lîngă băiatul delicat, care, într-o scurtă pauză, îmi mărturisește că tînjește după intrarea la Conservator și se și pregătește pentru asta. Motivațiile lui mai mult îngînate îl fac să încerce, alternativ, stări de jenă și de amuzament: ce să fac, acasă-i greu, sîntem mulți, trebuie să mă... produc! Reia nesfîrșitul recital în care disting piese antologice ale instrumentului, executate cu o acuitate care denotă, sigur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Eve, trăiau într-un Eden doar al lor. Dar, am adăuga imediat obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la tribunele lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau, închisorile însă gemeau de elitele românești, cele ce definiseră o țară în plină emergență europeană. Asta pînă la invazia tancurilor rusești și înstăpînirea hahalerelor autohtone
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu fac decât să tălmăcesc./ Așa găsesc eu că e cu cale./ Numai astfel stihul are un temei/să se-mplinească și să fie floare./ Traduc întotdeauna. Traduc/în limba românească/un cântec pe care inima mea/mi-l spune, îngânat suav, în limba ei. ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 456). 758 Basil Munteano, Panoramă de la littérature roumaine contemporaine, Éditions du Sagittaire, Paris, 1938 (ouvrage qui fait pârtie de la Collection Panoramas des littératures étrangères contemporaines). 759 V. Basil
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și poieni; odată cu păsările vin și florile-n câmpie; primăvara este pictoriță și cântăreață; zăpada a-nceput războiul cu soarele și acesta o săgetează cu razele lui de foc; foșnet de mătase al aripilor obosite; fir de ghiocel plăpând; cântec îngânat de vânt; zumzet viu prin zarzări; crengi de floare pline; bănuți de păpădii; cântă florile la soare; păsările aduc cântecul și voia bună; șuvoiuri de lumină blândă; boarea blândă a primăverii; dumbrava plină de lumină; mătăsuri lungi de vânt; bălți
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
pe ciotul copacului de unde Bunica Recoltei veghease cândva nimicul. Loot Își ridică brațele și strigă În dialectul Karen: —Să ne rugăm. S-a legănat pe călcâie, și-a dat ochii peste cap, iar prietenii mei au auzit din nou bolboroselile Îngânate. Peste vocea lui s-a adăugat glasul Înalt și pițigăiat al lui Bootie dând tonul refrenului: Mare este Domnul! Mare este Domnul! Loot a strigat că Fratele Alb Mai Mic nu se afla printre ei. Băiatul era un biet muritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar fi vrut ca țeava să fie din ce în ce mai îngustă. Poate că în graba de a scăpa, creatura s-o fi înțepenit pe undeva. Ar fi mult mai simplu. ― Cum este? întrebă Ash. ― Nu prea bine, răspunse Dallas, glasul fiindu-i îngânat de ecou. (Se foia să-și găsească poziția corectă.) E cam cât să nu te simți bine! Își aprinse lanterna, pipăi după emițătorul miniatural. Văzu o conductă sumbră și goală, ușor înclinată. Panta se va accentua, știa acest lucru. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ajuns să locuiască Împreună. Ella Beals asta era o femeie făcută numai În alb și negru: avea pielea albă, părul negru ca pana corbului și ochii negri ca tăciunele. Avea un fel de a vorbi dulce și somnoros, moale și Îngînat - parcă atunci se trezise dintr-un somn lung. De cum am văzut-o, puteam să spun că nu-i nimic de capul ei: era soi rău, una de-alea făcute să sucească capul bărbaților și să se țină scai de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
regatul. Jur, am văzut-o stând deasupra lui Rotari în ziua când și-a luat armele. V Pe-atunci nici măcar nu-mi închipuiam ce lucruri îngrozitoare aveau să survină. Viața gintei se desfășura agale. Un trai asemănător vechilor lor cântece, îngânate, monotone și mai degrabă triste. Erau oameni care își ieșeau din fire doar dacă aveau în mână o armă și luptau, sau atunci când își turnau pe gât o bute de bere. De obicei erau genul lasă-mă să te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia într-o strană, scoțând pe nas litanii fără sfârșit. Moș Costache, fascinat de sclipirea altarului și de îngînatul cântărețului, se simți pătruns de evlavii și începu să se închine larg, cu mâna dreaptă, în vreme ce cu stânga își pipăia locul banilor. Se gândi că Dumnezeu nu se putea să nu-l vază pe el, care se gândea la viitorul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-a văzut chipul în geam
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
TÎrgoviștei reiau cadrul de la Început sub o altă lumină: „Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]