107 matches
-
exprimă credința de neclintit în forța Cuvântului divin și a Cuvântului întrupat: „Știu de la Cântec înțelepciunea Cuvântului./ Datoria mea e să vă reamintesc că trăiesc dimpreună/ fiecare literă,/ să vă citez pe-nserate/ la tribunalul speranței/ și să vă invit,/ odată cu îngândurarea,/ la marele dans/ ce tulbură melancolia pietrei...” Intuirea rosturilor cunoașterii, filtrate, desigur, poetic, dobândește sensuri profunde, complexe, în scrisa lui Theodor Răpan, relevând raporturile ascunse pe care le au lucrurile și stările în ordinea realului sau a sublimului. Chiar și
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
poet pentru care actul creației reprezintă deopotrivă bucuria dăruirii de sine și suferința celui care taie în carnea propriilor silabe până la rădăcina unde respiră, unică, esența Frumosului.” (Vladimir Alexandrescu). Rostiri și tăceri își dau întâlnire în acest topos presărat cu îngândurări, incertitudini, bucurii, ispite, amăgiri, ispășiri, penitențe, melanholii, imagerii. Poemele poartă încărcătura afectivă pe care numai Theodor Răpan o particularizează în felul său prin Cuvântul ales, captivant, revelatoriu: „Doamne, cât suflet risipit ca să cioplesc un singur Cuvânt... Câte splendori ucise ca să
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
unduit neliniștile în doină, l-au izbucnit în vechea arhitectură, l-au înălțat pe la răspântii, în brațele de rugă ale troițelor. Pecețile lui în arta populară sunt: volbură și visătorie, năvală și alean, vigoare și tângă, freamăt și leneșe melancolie, îngândurare și răzvrătire... Clătinând azururi între izbucnirea ca o spinare de mistreț și cântecul limpede cu tristeți domoale, acest specific sufletesc sudează, într-o valoare nouă,-de conținut intern și de relief-într-un inedit plin de încântare, luminișurile cu sobrietatea, energiile dinamice
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
este timpul recoltei, a bogăției pe care ne-o dăruiește pământul însă totodată este și perioada de consolare, mângâiere și pomenire a celor care ne-au părăsit...luînd drumul spre...stele. Da, acest anotimp frumos și binecuvântat este totodată anotimpul îngândurării, al tristeții și al duioșiei. Zilele scurte..., ploile reci însoțite de vânt răutăcios, frunzele moarte, florile care suferă de lipsa soarelui..., toate acestea le adun în suflet și acolo, ele se transformă în lacrimi de... toamnă. D. Theiss Referință Bibliografică
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > PATRIA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Patria-e îngândurare de stele estuar de amiezi cu cerul senin pâlpâire de șoapte, columna din ele și zborul păsării lin Patria-i îngândurarea din fiecare ce ne prelinge în lucruri pe veci patria-e dorul la plecare lumina nou-născutului deci Un hram de
PATRIA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356031_a_357360]
-
Omagiu > PATRIA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Patria-e îngândurare de stele estuar de amiezi cu cerul senin pâlpâire de șoapte, columna din ele și zborul păsării lin Patria-i îngândurarea din fiecare ce ne prelinge în lucruri pe veci patria-e dorul la plecare lumina nou-născutului deci Un hram de înțelesuri ca o despovărare în limpezimea sângelui de get tranșee de azur pre-nlăcrimare și binecuvântarea castă de poet Un murmur ancestral
PATRIA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356031_a_357360]
-
de aur praful pare, Un Univers de vise legănat, Cătun pierdut în spațiu și uitare. La drumu-i veșnic Luna stacojie Privește curioasă și timidă Ciorchinii stalactitelor din vie, Podoabă siderală translucidă Doar ciutura pe ghizduri părăsită Visează însetată numai apă, Îngândurare cernere prin sită, Tăcerile în turme se adapă. În murmurul de calde violine Se leagănă în visele senine, Cu pași neauziți uitarea vine, Pasc herghelii pășuni diamantine. Nu veți găsi nicicând aievea satul, Imaginile plaiului natal. Eu îl colind de-
SATUL MEU, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355550_a_356879]
-
morală, Târgoviște. Fondator Ștefan Doru Dăncuș. Prezintă Emilia Dănescu, redactor, director de imagine și comunicare Grup Media Singur. • 16.00 - 17.15: Scriitori la standuri & Ședință de autografe. Standul Editurii eLITERATURA București: Ion Andreiță: „Mătura de pelin” (memorii) Nicolae Petrescu-Redi: „Îngândurări: dicționar aforistic”. Prezintă Vasile Poenaru, scriitor-editor. Standul Editurii EIKON Cluj-Napoca: ROSTIRI ACADEMICE ROMÂNEȘTI Acad. MIHAI CIMPOI prezintă volumul „Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic” - lucrare fundamentală, de referință în domeniu. Acad. Prof. univ. dr. IOAN-AUREL POP: „Eminescu și Transilvania; Locul românilor în
EDIŢIA A IV-A A SALONULUI NAŢIONAL DE LITERATURĂ ŞI ARTĂ „ROTONDA PLOPILOR APRINŞI” (14-18MAI 2014) de REVISTA SINGUR în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344608_a_345937]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ÎNSINGURĂRI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Însingurări Își plimbă toamna marile-i tăceri Pe miriști și prin crângul pustiit. Se suprapun pe toamnele de ieri Îngândurări profunde de sfârșit. Aleargă toamna prin livezi, zăludă, Cu vuiet își dezlănțuie stihia. Aduce-arome tari de vreme udă, Și tristă șade, fără struguri, via. Își plimbă toamna multele-i tristeți Acumulate-n curgere de vreme; În reci și împâclite dimineți
ÎNSINGURĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358970_a_360299]
-
întrece nefiindul! Poetul crede ne-nțelesul din prima ochire, El știe că-n fundătura inimii va fi pe loc executat, El nu recunoaște noaptea de zi, nici moartea de viață, nici măcar atunci când trandafirii plâng în beznă! Poetul străbate oceanul de îngândurare cu teamă, desculț pe valuri, și nici nu-i pasă de sfârșitul acestui Cântec infinit despre Tăcere... Învins de umbra secundei, cu fagurii tristeții pe gură, nerătăcită pasăre, cataclismele morții El vindecă: Voi lăsa-n această carte/ tot sufletul meu
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
lazaret (2004) este un „epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Cele douăzeci de poeme în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite, penitențe, ispășiri, melanholii, imagerii, toate respirând esența „Frumosului.” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
modalitatea de obiectivare a raportului eu poetic/ eu cosmic, sugerează o imagine care polarizează, deopotrivă, simțirile vieții și pe cele ale unei perpetue deveniri: „Da, Poete, am împotriva ta câteva lucruri:/ Ai tragedia simțirii pe plauri de rouă. De ce?/ Ai îngândurarea pietrelor descompuse-n cuvinte. De ce?/ Ai aurul lumii strâns în stoguri de patimi. De ce?/ Ai cupele inimii pline de impudoare și nesăbuințe. De ce?/ Ai perina sărutului sub cearșafuri tivite cu diamante. De ce?” Metafora centrală este aceea a Cuvântului ca ființă
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
le regretăm ca pe frați, când uneori ne părăsesc. Așa zile, perdeluite cu un voal de cununie a timpului cu sufletul omenesc cernea asupra Bucureștilor sprințare voioșii, amânând cu ore scumpe cât veacul venirea frigului cu burnițe, neguri, umbre, singurătăți, îngândurări, griji...! Încălzea și strălucea soarele, acoperind într-o incantație a culorii Bucureștiul. Cu o astfel de atmosferă a fost răsplătită artista Corina Chiriac nu numai de divinitatea în care crede și-și pune speranța, ci și de frumoasa de neuitat
CORINA CHIRIAC. „CĂUTÂND IUBIREA”, O CARTE ÎN PRELUNGIREA. CÂNTECULUI DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342879_a_344208]
-
putrezit/ Renăscând în pământul/ Pe care l-am regăsit./ Fratele îmi este cel / Care numele îmi înțelege/ Îndrăgindu-l ca pe numele său. Lili Bobu Încorporând, într-o singură ființă tribunul și ascetul, ați urcat dealul și sarea lacrimii, purtând îngândurarea și durerea neamului atât de amăgit, atât de împins spre înstrăinarea de el însuși, care nu-și mai cunoaște adevărata identitate, adevărata patrie și limbă. Ieșind din cumințenia aparentă a verbului v-ați adresat Basarabiei îngenuncheate, în versuri ce adună
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
putrezit/ Renăscând în pământul/ Pe care l-am regăsit./ Fratele îmi este cel / Care numele îmi înțelege/ Îndrăgindu-l ca pe numele său. Lili Bobu Încorporând, într-o singură ființă tribunul și ascetul, ați urcat dealul și sarea lacrimii, purtând îngândurarea și durerea neamului atât de amăgit, atât de împins spre înstrăinarea de el însuși, care nu-și mai cunoaște adevărata identitate, adevărata patrie și limbă. Ieșind din cumințenia aparentă a verbului v-ați adresat Basarabiei îngenuncheate, în versuri ce adună
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Participantă la cele mai înfierbântate dezbateri din studioul de televiziune Antena 3, care vizează viața politică a României, atunci când apar în cursul vorbirii referiri la Majestatea Sa Regele, o rază de admirație ivește simultan un fluviu de lumină, revărsat peste îngândurarea chipului ei. Pare că dintr-o dată, astfel de teme vin să-i ferească gândul de revolte și dezamăgiri! Un om care-și regăsește echilibrul, când e agitat de furtunile sociale, își înseninează sufletul năvălit de norii cerului țării sale și-
OANA STANCU. FIIND, LA RÂNDU-I, IZVOR DE VIAŢĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343482_a_344811]
-
baraj bicisnic, de piatră, contra victoriei universale a conștiinței. Oricât de vârstnice în raport cu timpul, mamele sunt pentru copii oameni fără ani. Sub ochii copiilor vine ca asupra frunzei, toamna mamei, îi năvălește în pragul sufletului și-o veștejește. Boli, dureri, îngândurări îi fură somnul și puterea, apoi, într-o zi vine iarna mamei! Nimeni și nimic n-o apără de ea! Când pleacă mama, nici un fir de suflet nu-i atât de rigid ca să nu-l devasteze lacrima. Când pleacă mama
PR. GHEORGHE BÂRJOVANU. MAMA, CUVÂNTUL DINCOLO DE CUVÂNT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371515_a_372844]
-
cântau numai mie. Parcă de data asta au fost mai sonori, mai muzicali. Aveau în repertoriu piese noi, cântau în backing - și chiar piesele mele, îngânate atunci când rătăceam prin ierburile înalte. Mai mulți tenori decât bași. Mai multă lumină decât îngândurare. Cred că marea majoritate își finalizaseră cursurile de vioară sau chitară; la canto nu părea a fi niciun absolvent. Sau poate am avut eu timp mai mult pentru ai asculta!? Am fost mai atentă când ieșeau pe scena nopților de
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
Dincolo de cețuri unde vibrările se cern În miezul ducerii, un câmp de vise aștern Acolo un palat lovit de taină în înserări Nespus de drag , mă cere vântului de înseninări -Mai rămâi șoptește adâncul și-mi cere o simbrie Ce îngândurarea înșăși o alungă-n sihăstrie Vrea nou tribut de jertfe, o prea mărite Doamne Vrea ardere de spirit în urna mea de carne ... o grea ispită acum simt iar că mă apasă Așa ca o chemare spre o pierdută casă
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Complementarismul acestor amprente coagulează în punctul întâlnirii degetului zeului Harpocrate cu acalmia gurii mirătoare. Acolo, convertindu-se în monadă, adâncesc misterul, dar nu prin a cădea pe gând/gânduri ci prin a cădea din gând/ gânduri ( a se elibera din îngândurare), în seninătatea absolută a contemplării. Astfel lucrurile trec în binecuvântare, întemeiate în ordinea Frumosului. La această gramatică onomaturgică poeta Luminița Cristina Petcu, mărturisindu-și tăcerea printr-un jertfelnic trandafir, ne îndeamnă la a asculta culegător înspre:"sufletul întors", (ca a
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
pomi uscați...) Cerul mă cerea să pătrund în miezul cercurilor albastre: Fii fata - mi-a spus îngerul- care zidește cuptorul de pâine leagă rănile lecuiește sufletul doar așa vei ajunge, ca mâine, în albastra Împărăție. Cerul mă cerea Primisem semințele îngândurării. .................................... Referință Bibliografică: Primisem / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PRIMISEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374222_a_375551]
-
întrece nefiindul! Poetul crede ne-nțelesul din prima ochire, El știe că-n fundătura inimii va fi pe loc executat, El nu recunoaște noaptea de zi, nici moartea de viață, nici măcar atunci când trandafirii plâng în beznă! Poetul străbate oceanul de îngândurare cu teamă, desculț pe valuri, și nici nu-i pasă de sfârșitul acestui Cântec infinit despre Tăcere... Învins de umbra secundei, cu fagurii tristeții pe gură, nerătăcită pasăre, cataclismele morții El vindecă: Voi lăsa-n această carte/ tot sufletul meu
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
nell’acqua ? A chi importă îl cielo rovente con ciocche di capelli canuti lasciato dalle nubi ormai insofferenti l’azzurro ? Tantissime domande în me... cui l’universo risponde sempre con îl suo mutismo. CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine? Cui îi pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte
VERSIUNE ÎN LIMBA ITALIANĂ: GEO VASILE/ VOL. ÎN CURS DE APARIŢIE!/ de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377790_a_379119]
-
poartă gândul spre ținuturi de dincolo de zare. Acest ciclu, Suvenire, va fi continuat cu Mărgăritărele (1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește euforiile sub bolta clară are câteodată clipe de îngândurare, care dau liricii lui un sunet elegiac. Izbucnirile de energie, alteori, îl propulsează în agora (Deșteptarea României, Hora Unirii). Înfierbântat de idealul patriotic, el se sustrage atunci intimității confortabile, pentru a se adresa cu un discurs mobilizator mulțimii, care va
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
gustul lui pentru neprevăzut, D. surprinde amuzat un pitoresc văzut ca împestrițare a realului, dar și ca reflex al unui insolit frapant. O nuanță de bizarerie există în volumul Nuvele (I, 1916), care amalgamează o sentimentalitate ținută în frâu cu îngândurări de intelectual ce cunoaște prețul iluziei. Femei pierdute, exaltați artiști boemi, rurali violenți până la crimă se perindă în aceste proze care cultivă contrastul și încearcă să speculeze conflictul dintre instincte și voința care nu este întotdeauna mai presus de impulsul
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]