917 matches
-
dar mulți apărători și veneratori ai propriului blazon, mândri și ceremonioși în fața personalităților localnice. Așa se face că Maria Șalaru nu se poate ivi într-un spațiu public nicio secundă fără să atragă priviri admirative în orașul Bacău, al poetului îngândurat iremediabil, nici el purtător de căciuli cu pene de curcan, dar scriitor de vers intim lin și suspinător, ce i-a conferit rang august între oamenii de cultură din toate timpurile, ai urbei de pe Bistrița. Nu e necuprinsă galeria personalităților
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
Ardeal, / Ascultă, tu, din cerurile-albastre, / Cum plânge, iarăși, Oltul val cu val. // A-nstrăinării spornică omidă / În codrii noștri roade iar frunzișul / Și povestește numai de obidă, / Spălând mormântul tău, cu lacrimi, Crișul. Privesc în zări feciorii de pe Mureș, / Proptindu-se, îngândurați, în coasă - / În pieptul lor mocnește frântul iureș.... / Și iar pornesc, mai îndârjit, la coasă! // Pe umile prispe de la sate, / Durere torc nevestele, din caier, / O doină de suspine, sfâșiate, / Urzește toată jalea lor prin aer. // Din vârfurile munților de
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
când tu plecai spre zări necunoscute? Eu îmi amintesc și spun... parcă a fost ieri... Zgomotul făcut de ploaia ce căzuse ieri pe acoperișul casei îi dădu o liniște nefirească. Nu era supărată, nu era veselă, nici tristă, poate prea îngândurată. Sări cu gândul peste ani și ani. Căuta cu nerăbdare, anii primăverilor. Se căsătorise în una din zilele lunii mai! Asta da lună, pentru începutul celei mai importante etape din viață! Luna mai, luna fericirii, a împlinirilor! Dar, ce ploaie
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
într-o oră, stai liniștită. Bine că am aflat că acea Emilia nu a venit să ia fata de la școală. M-a informat învățătoarea așa că am ajuns imediat, tu probabil erai în proces. Discutăm mai mult când sosesc cu Cristina. Îngândurată, Delia se duse la birou să răsfoiască dosarul pregătit pentru a doua zi. Ce s-o fi întâmplat cu Emilia? se întreba ea. Cristi sosi, așa cum promise, într-o oră. Cristina, fericită că îi vede pe ambii părinți, tata și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384227_a_385556]
-
vostru, atât doar că vreau să-mi gospodăresc singur banii. - Bine, băiete. Stau de vorbă cu maică-ta și vedem. Se despărțiră. Părinții s-au retras în sufragerie să mai stea de vorbă iar el, Adrian, intră în camera lui îngândurat. - Oare am avut o propunere proastă? Sper să nu se supere pe mine, doar îi iubesc, dar doresc să-mi organizez viața așa cum vreau eu. Se așeză, trist, pe canapea încercând să înțeleagă dacă a procedat bine. - Ce zici, nevastă
NOROC NESPERAT NUVELĂ CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384239_a_385568]
-
sărutat. Învinșii repetă uneori gestul, din prietenie, candoare, sau pentru TV. Dar iată, campionul ia câte o floare din buchetul său și o oferă învinșilor care, în fond, puteau fi tot atât de bine, astăzi, învingătorii săi. Învinșii, până acum câteva clipe îngândurați și triști, zâmbesc. Cu înțelegere și, parcă, cu dragoste. Gestul acesta nu-l vor uita. Și-n ziua în care ei vor fi pe locul cel mai înalt de pe podium, vor împărți frățește florile. Așa cum au adunat în ani străduințele
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SUFLET DE POET Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului De întâlnești vreun poet pe stradă, Ce merge-ngândurat, cu pas domol Persoana lui nu lasă să se vadă, Că-n minte rimele îi dau ocol. Trece printre oameni ca un anonim... Dar pe față nu i se citește, Că-n poezie își cântă propriul destin, Ce sufletul îi
SUFLET DE POET de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383671_a_385000]
-
fapt, are o cu totul altă înfățișare. S-a tuns chilug și și-a acoperit capul cu o băsmăluță. Purta o rochie lungă, deschisă la culoare și nu avea nimic din acea exuberanță care cîndva ne uimea. Nefardată, sobră, rigidă, îngîndurată, mergea, avînd grijă să nu piardă pe vreunul din copii. M-am ținut după ea, am văzut casa în care a intrat, am vrut să intru și eu, dar poarta se închisese și am rămas afară. Mă simțeam ca un
FRUMOASĂ ŞI REBELĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383697_a_385026]
-
îi spuse că după miezul nopții în cimitir, atunci când este lună plină este de fapt o ocazie de a comunica cu spiritele, pe care dacă le cauți poți primi ajutor. Într-o altă seară, în timp ce trecea pe o stradă foarte îngândurat, printre trecătorii de la acea oră se auzi strigat: ,,Liviu, Liviu...” Întoarse capul și îl văzu pe Dorin un vecin pe care nu îl mai văzuse de câțiva ani, știa că plecase prin străinătate la muncă, se apropie de el și
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
și sfioși Lumea mea n-are culoare Dar cu tine prinde soare Lumea mea devine roz Fără ține n-are rost Dorul tău mă întristează Începând de la amiază De ce m-ai părăsit Și ai plecat la răsărit? M-ai lăsat îngândurat Dar cu greu eu te-am uitat Toate cele petrecute Vor fi doar un gând uitat. Citește mai mult Text scris de Răzvan Birău:Un gând mă indeamnaPe vreme de toamnaGandul doar la tineParca mă omoaraZiua urmatoareSoarele rasareDe sub nori
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Genunchiul minții se îdoaie Doi ochi în lacrimi curg a ploaie... Sărută-n taină chiar fântâna, O vezi? Sfioasă întinde mâna Și răcorește câmpul care Topit de vremi e-n așteptare! Sărută lutul ce-i crăpat Și stă pe prispă îngândurat, De-o vreme se încurcă firul În labirint pierdut e șirul... Sărută versul ce se scrie, Cât mâna asta este vie, Tardiv vei spune la plecare C-ai întâlnit în drum o floare... Sărută chiar răcoarea asta Că am trecut
SĂRUTUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380199_a_381528]
-
le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu, la ceas de Vecernie, într-o zi de vineri seara. Oricât de îngândurate sau încărcate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
a lui împărăție, Nu-i prea place deranjat să fie! El, pașnic, furios, curajos, umil, Trăiește-n a lui lume, în al său stil. Grandios printre izvoare, sau desiș, Cu mii de păsărele, de prin frunziș, Cu ale lui probleme, îngândurat, Deranjat să fie, s-a cam săturat! Referință Bibliografică: Ursul / Deogratia Artangel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1877, Anul VI, 20 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Deogratia Artangel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
URSUL de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380235_a_381564]
-
da la sărmani Haine, pâine, bani Și aș încerca mai mult Văduvele să ajut Pe orfani să ocrotesc Și pe frați să îi iubesc, Pe bolnavi aș vizita Și Ție m-aș închina Cu toată viața mea!" Și cum merge-ngândurat Simte că s-a-mpiedicat Și privește uluit La comoara ce-a găsit: Pungă mare de arginți Și aur ce stau cuminți Jos, în praful de pe drum... Parcă-ar da să râdă-acum! Se apleacă cu grăbire Cântărind dintr-o privire Bogăția ce-
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
Eram fericiți. Tata m-a luat de mână. «-Nu știu ce să facem, Norinele! Pentru a putea să te înscrii la facultate, trebuie să ai dosar bun. Să fii copil de muncitor sau de colectivist.» S-a așternut tăcerea. Mergeam îngândurați. Fascicolul de lumină, luminându-ne drumul, ne descoperea gropile din trotuar.« -Mă gândesc să te înfiem lui nenea Marin, din Roșiile. El este colectivist.» «-Nici gând, tată!»« -Dar, atunci, ce facem?» «-Mă înscriu la o Școală Tehnică! Așa fac mai
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
A fost odată un baron, Bogat și cu familie, La patru ace, cu baston, În luna lui Aprilie. Venite toate în șirag, Necazuri s-au ivit, Când fiul său iubit și drag, De-o boală a murit. Ajuns bătrân și-ngândurat, Fără urmași când moare, Cu banii toți a cumpărat, Tablouri de valoare. La licitație s-a găsit, Portretul unui fiu, De-un amator era vopsit, Pe fondul arămiu. Din sală nu s-a oferit, Nici cea mai mica suma, Căci
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
A fost odată un baron,Bogat și cu familie,La patru ace, cu baston,În luna lui Aprilie.Venite toate în șirag,Necazuri s-au ivit,Când fiul său iubit și drag,De-o boală a murit.Ajuns bătrân și-ngândurat,Fără urmași când moare,Cu banii toți a cumpărat,Tablouri de valoare.La licitație s-a găsit,Portretul unui fiu,De-un amator era vopsit,Pe fondul arămiu.Din sală nu s-a oferit,Nici cea mai mica suma,Căci
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
și celestă în felul ei, mântuită-n simboluri sub care alunecă prin pletele Domnului cu o mână tremurată. Lumina nu mai sare în așchii, umbra nu mai coboară în oglinzile scut de uitare sparge clipa văzută în trecere. Iat-o îngândurat născătoare în carnea cuvântului copt, sunetul pe care-l cântă fiului meu luminând viitorul. Referință Bibliografică: Femeia / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu
FEMEIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377235_a_378564]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > RĂPIREA (4) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Domnul Tică plecă îngândurat, cu pași înceți din fața magazinului. Afară se întuneca, dar el nu realiza acest lucru. Ajunse în fața blocului și se așeză pe bancă. Era nedumerit, nu știa ce să creadă. Stând el acolo, fără să simtă răcoarea de afară, îl cuprinse
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
prudent, capabil să discearnă, să delibereze pe cît de corect, tot pe atît de dezinteresat, în legătură cu ceea ce ar fi util, nu atît pentru el, cît pentru ceilalți. Asta și face Zoe Dumitrescu-Bușulenga în răspunsurile la cele șase interviuri, sunt confesiuni îngîndurate, nu lipsite de o tentă melancolică, în care se citește și o mare, îndreptățită îngrijorare pentru destinul culturii românești măcinate din interior." Cronicarul a mai reținut studiul lui Ion Papuc pe marginea traducerilor din Rilke ale lui Mircea Vulcănescu. Există
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
iepure, dar însuflețirea feței lui albe, paloarea ochilor albaștri și tremurul nervos al buzei de sus, sub nasul scurt, de câte ori își vâră o țigară în gură, explică, în parte, porecla care i s-a dat încă din copilărie. Stă locului, îngândurat, și copiii dau năvală spre el, se îmbulzesc. Prezența lui acolo îi stânjenește pe băieți. Se uită cu subînțeles unii la alții. Ei jucau baschet pentru plăcerea lor, și nu ca să ofere un spectacol unui adult care se plimbă prin
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Spune-mi și mie. Ce-i cu toanele astea trăsnite? Ea își deschide ochii căprui, podidiți de lacrimi care se revarsă peste genele de jos și se preling pe obrajii înroșiți de ciudă; se uită la el și-i spune îngândurată: - Nenorocitule!
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
al speciei nu ne-a dat privilegiul gîndirii senine. Unde apare un gînd, acolo se iscă o tensiune. Tocmai de aceea gîndirea e un act iremediabil încrîncenat. Procesele subiacente pe care le presupune meditația duc inevitabil la încropirea unei mine îngîndurate. Așadar concentrare, încordare, într-un cuvînt crispare. Mimica unui asemenea om îți oferă orice altceva, dar nu o imagine veselă. Iar forma aceasta inestetică de liană contorsionată pe dinăuntru nu-l predispune spre frivolitatea nostimă a oamenilor entuziaști. Cine vrea
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
Țăranul moldo-valah devine, odată ce s-a urcat pe cal, cel mai intreprid, ca și cel mai iscusit surugiu din întreaga lume". "Vizitii ca, cei moldovalahi, credeți-mă, nu se găsesc nicăieri. Orice călător, până și cel mai indiferent, cel mai îngândurat, cel mai posac, nu poate să nu se învioreze văzând îndemânarea, verva, antrenul, filozofia, rapiditatea, veselia vizitiului său moldo-valah". Retragerea treptată a trupelor ruse din Moldova și Țara Românească, a fost înlocuită cu ocupația turco-austriacă. Din aprilie 1854, Austria a
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
ordonat pe brațul drept, cu privirea țintuită în pământ, rămâne așa ore în șir, nemișcată ca o statuie. Azi nu mai poartă gluga pe cap, căci vremea s-a mai încălzit și pot să-o privesc acum în voie. Chip îngândurat, dar cu linii fine, angelice, aș putea spune. Oamenii, puțini la număr la acest matinal ceas, trec grăbiți pe lângă fata cea frumoasă, mânați de obligațiile și grijile zilnice. Sunt sigură că majoritatea dintre ei nici nu o observă cum stă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]