266 matches
-
avut amoruri, prin lumea înaltă, de tot felul, în 1909 întreținînd o prietenie amoroasă cu chiar Kronprințul Germaniei, cu care a păstrat relațiile, devenite amicale, pînă tîrziu, cînd, în Germania, s-a instalat hitlerismul și fostul Kronprinz era un abia îngăduit, mereu amenințat să fie arestat. Tot peregrinînd prin atîtea saloane distinse, văzîndu-se cu atîta lume suspusă și tot colportînd - și la cerere - informații, de fapt Martha Bibescu a fost, direct spus, și o spioană. O spioană de rang înalt. Dar
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
după ce și-a introdus în bancă specimenele de semnătură, a lui și a contabilei sale, a scos din bancă sumele deținute de editură, pestre trei sute de milioane de lei. Cu acești bani, a plătit la F.P.S, în ultima zi îngăduită, costul cumpărării editurii." Nu știu ce se poate face, legal vorbind, pentru readucerea la viață a acestui veritbial plămân cultural al țării. Dar știu că dacă, prin miracol, s-ar reveni la profilul vechi și cu adevărat util al "Minervei", lucrurile ar
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
pe care o operează Constantin Călin este cea avînd ca obiect un ins lipsit de personalitate, de conștiință de sine, macerat de un complex de inferioritate irezolvabil. Nu cumva inadaptabilitatea bardului avea un motiv opus? O mare prezumție? Ipoteza e îngăduită: "Sub aparența de modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție (ŤEu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simpluť), un om faimos (ŤCa și legenda Bacăului, am și eu legenda meať). Afirmată
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
ordoneze altfel spațiul din tablou și face posibile supoziții privind stilul ei. Destinul lui Oei stă mereu pe o muchie între șansă și neșansă. Neșansele: este femeie într-o Japonie ce se zvârcolește să iasă din izolare, are un talent îngăduit doar bărbaților ca exprimare, trebuie să se mărite și să se supună convențiilor familiei, își iubește până la venerație tatăl, muncește cu el și pentru el, când este bolnav ca să asigure familiei traiul. Șansele: are privilegiul să vadă și să înțeleagă
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
Și totul s-a stricat de la zi la zi. Acum e un ins uitat de Dumnezeu, îmi spun în sinea mea. Ca și cum mi-ar fi auzit gândurile, gazda ține să mă corecteze, cu voce tărăgănată și stinsă: — Nu uitat, ci îngăduit. Îngăduit de Dumnezeu. Tresar, mi se face frică: Vai, ce arătare! mă pomenesc reflectând și repede îmi reprim gândurile, nu cumva să mi le deslușească din nou. De la început am avut bănuiala că profesorul poate să-mi citească gândurile. Dându
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
personală de pictură și grafică „Darul Îngerilor” a artistei Cristina Gloria OPRIȘA din Satu Mare, deschisă în incinta muzeului până pe 6 septembrie. Artă pe care o propune Cristina Gloria Oprișa este o grădină nemaipomenită în care florile, plantele, ierburile, copacii și îngăduitele viețuitoare se scalda în magicele izvoare ale tuturor culorilor curcubeului. Absolventa a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, Cristina Gloria Oprișa, stabilită în municipiul Satu Mare, desfășoară, de aproape patru decenii, o intensă activitate
City Story [Corola-blog/BlogPost/99265_a_100557]
-
înțelesul sau "eclesiologic" iar pe de altă parte, apartenența la Biserică a încetat să mai fie înrădăcinată și măsurată prin participarea la Taina Unității Bisericii în credința, dragoste și viață. S-a întâmplat apoi că laicul a fost nu doar "îngăduit" dar chiar silit să se confrunte cu împărtășania într-o perspectivă total subiectivă - aceea a nevoilor sale, a duhovniciei sale, a pregătirii sau nepregătirii sale, a posibilităților sale, etc. El însuși a devenit criteriul și judecătorul duhovniciei sale și a
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
din aur, argint sau din platina; acestea pot fi deținute numai de către titularii sau succesorii legali, nefiind permisă vînzarea sau donarea către persoane fizice. Deținerea de obiecte de aur, argint sau platina în formele menționate la lit. a)-d) este îngăduita numai pentru uzul personal. Dobîndirea sau transmiterea de către persoane fizice a bijuteriilor și celorlalte obiecte prevăzute la alin. 1 lit. a) - d), precum și a pietrelor prețioase și semiprețioase, naturale, este permisă dacă dobîndirea sau transmiterea nu s-a făcut în
DECRET nr. 244 din 10 iulie 1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106525_a_107854]
-
de luptă, urma cefalopodei atacate. Viață pe care n-o mai ai, dar ale cărei dureri le simți, ascuțit, ca junghiurile în membrele-fantomă. Despre ea, ilustrată din altă lume, amestecînd renunțări fine cu jinduri groase, după lucrurile cele mai neînsemnate, îngăduite celor vii și liberi, scrie Blecher Vizuina luminată. Un jurnal din anii goi, prin care se merge cu pași mici, vătuiți, ca-n preajma bolnavilor cu viitorul fragil și măsurat. Anii de sanatoriu. Care se opresc, cu viața, în 1938
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
Val Gheorghiu Interbelicii preferau să spună falș, preluat, acesta, din germanul falsch, cînd germana încă stătea bine în Regat, îngăduită, politicos, de o privilegiată franceză de familie, pînă ce și ea a cedat definitiv, după război, expansivei engleze. Articulat ritos amuzat, falș suna în gura teutonului amic Mihai Ursachi în coloarea lui germanică, reacție la vulgaritatea ce bîntuia trotuarele unui
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
un fluviu, nici el numit, și străbate mai multe zile pustiul unei stepe, până primește ordin să se așeze lângă un lac sărat. E o vară toridă, când începe această deplasare controlată, iar șatra va avea de îndurat la locul îngăduit o iarnă năprasnică. Ni se amintește insistent că e vreme de război. Putem bănui, dacă vrem să dăm concretețe întâmplărilor, că e vorba de vara anului 1943 și că șatra urmează un traseu prin câmpia de sud-est, trece Prutul sau
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
de șturlubatecul cântăreț din strană, de poetul periferiei române ortodoxe. Gata cu patriotismele! Gata cu metafizica și grandilocvența! Snoava rămâne baza, - snoavele sunt preferința românului. Las la o parte ce a zis, înainte de tot, despre , Ion Barbu, - nu mai cităm... îngăduiți-ne să privim lumea din strană, cum făcea cântărețul bisericesc, cuviincios așezat, dar cu atât haz, în ea, și să vedem ce ne povestește printre câte observă... "O femeie sărăcuță, c-o roche pe ea capot Veche, ruptă, peticoasă, și
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
rupă bucățica de la gură. Nu vreau nici măcar bucățica din farfurie - ăsta-i necazul. Poftim! Un copil așa deștept! Așa înzestrat! Cu așa viitor! Cu toate harurile pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra mea, frumusețe, inteligență, îmi este oare mie îngăduit să cred că pot să mă las să mor de foame așa, fără nici un motiv? Ce vreau eu, să se uite lumea toată viața la mine ca la un băiețel pricăjit, sfrijit, sau ca la un bărbat? Ce vreau, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
RĂU. ȘTIAI PREABINE CĂ BATJOCOREȘTI O ALTĂ FIINȚĂ ȘI PENTRU ASTA, PENTRU CE-AI FĂCUT ȘI PENTRU CUM AI FĂCUT-O, EȘTI CONDAMNAT LA O SULĂ BLEAGĂ. CAUTĂ-ȚI O ALTĂ MODALITATE DE A FACE RĂU CUIVA. — Dar fie-mi îngăduit, Onorată Instanță, probabil că era întrucâtva degradată dinainte de-a o cunoaște eu. E cazul să mai zic și altceva în afară de „Las Vegas“? — A, MINUNATĂ APĂRARE, MINUNATĂ. PRECIS O SĂ ATENUEZE HOTĂRÂREA INSTANȚEI. AȘA-I TRATĂM NOI PE NĂPĂSTUIȚI, AI, DOMNULE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din orașele supuse lor au prins imediat curaj și le-au luat întregul teritoriu pe care îl stăpîneau. Asemenea mod de acțiune dovedește, prin urmare, slăbiciunea principelui, într-un principat puternic, diviziunile interne de felul acesta nu vor fi niciodată îngăduite, deoarece, dacă ele sînt folosite în timp de pace întrucît cu ajutorul lor poți să-ți guvernezi mai ușor supușii după cum îți place atunci cînd vine un război, tactica respectivă se dovedește a fi înșelătoare. Fără îndoială că principii devin mari
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui, numai al lui. Tocmai de aceea oamenii Își duraseră poteci de scîndură prin mijlocul trotuarelor ca să se știe deasupra nămolului, iar sub soarele aprig, deasupra pulberii. Cărările astea de lemn, precum și ulițele erau drepte, trase cu ața, o Însușire Îngăduită pesemne de cîmpia netedă ca tabla mesei. Ieșind din sat În lunca Crasnei, simțeai că privirea nu se mai sprijină pe nimic, nici un obstacol s-o odihnească o clipă. Nu vedeai la propriu pînă În Ungaria, dar nimic nu oprea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la dimensiunea cerută. Acest tractor venea cam o dată la două zile, iar garnitura nu era Însoțită de pază. Ajutam și noi cei de la fasonat la Încărcat, pentru ca a doua zi să poată pleca la drum... ― Aveați normă sau lucrați mai Îngăduit? - a Întrebat tata Toader. ― Unde ai văzut, la ruși, lucru fără normă? - a răspuns bătrânul, după care a continuat: Vaniușa, tractoristul, era un tip șugubăț și prietenos. Îi cam trăgea cu nașparlia. Tot timpul avea asupra lui bidonul plin cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe care cei de aici îl respectă de secole. Mai copiez romane cavalerești și cărți populare, basme și tot felul de scrieri sfinte și nici aici nu se poate scuza vreo greșeală, fiindcă în creația cuiva nu îi este nimănui îngăduit să intervină cu ceva. Doar cartea mea - aceste rânduri, de fapt - va suferi, atâta vreme cât voi trăi, o continuă schimbare. Nu o voi considera încheiată niciodată, prima formă, cea de față, fiind reluată - în ideea de perfecțiune - de zeci, de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Chiar și câștigăm ceva bani împreună. Eu scriu povești. Erika le copiază, repetând până și greșelile mele; totdeauna trebuie să corectez după ea. Redă totul cu exactitate, știe dintr-o scriere anterioară că... în creația cuiva nu-i este nimănui îngăduit să intervină cu ceva. (A.E. - „Caligraful”) Doar autorului. Și timpului; schimbă conotațiile, lăsând litera neatinsă: „Să i se taie capul!” - de pildă. Acum trei sute de ani, să zicem, nimic mai simplu. Legal, în urma unei judecăți - sau abuziv, în funcție de împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pășesc eu, cel înarmat cu clești, electrozi, bice, lanțuri ori cizme spaniole! În felul acesta, nu facem decât să navetăm între o barbarie și alta. Rămâne însă fără vreun răspuns întrebarea - de altfel mută - a victimelor: De ce ne abandonați? De ce îngăduiți ca asasinii fanatici să-și urmeze netulburați planurile scelerate, în timp ce eforturile voastre se reduc la a-i servi cu limonadă și a le adresa plicticoasele întrebări selectate din manualul bunului investigator? Problema e tulburătoare și e mai bine să te
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
În consecință avem trei tipuri de iubire: dragostea creștină, dragostea cavalerească și dragostea curtenească. Pe o scara a severității morale, prima e neomenească prin interdicțiile impuse, a două e primejdioasă prin încercările cerute, iar a treia e îmbietoare prin înlesnirile îngăduite. Din întretăierea celor trei sfere rezultă tensiunea de fond care hrănește esența medievală a iubirii. Iubirea creștină se desfășoară pe un tărîm al înfrînării. Cum singurul scop al iubirii trebuie să fie zămislirea urmașilor, condiția ei obligatorie este căsătoria. Fără
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
destinate întăririi credinței. Și cum iubirea trupească e o sursă a păcatului, biserica recomandă femeii să nu se bucure de plăcerea actului sexual. Se ivește astfel distincția dintre "a răbdă plăcerea" și "a te bucura de ea", femeii nefiindu-i îngăduită decît prima variantă. Apoi, cum taina căsătoriei intră exclusiv în atribuțiile bisericii, preotul joacă un rol hotărîtor în alianțele dintre familiile aristocratice, cuvîntul lui, alături de voința părinților, fiind principala pîrghie prin care tinerii sunt cununați. Cine nu acceptă decizia părinților
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
celor prevăzute de art. 125, alin, 2, 127, alin. 5 și 128, alin. 2; 26. Notările prevăzute de art. 99, 100 și 135, alin. 3; 27. Orice fapt, drept personal sau alte raporturi juridice, ori acțiune, a căror notare este îngăduita de lege. Articolul 82 Se vor putea notă fără însă ca opozabilitatea față de terțele persoane să atarne de această înscriere: 1. Sentința declarativa de faliment; 2. Sentința de admitere în principiu a concordatului preventiv; 3. Sentința de omologare a concordatului
DECRET-LEGE Nr. 115 din 27 aprilie 1938 *1) pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare *2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106079_a_107408]
-
care (pe tăcute, nu printr-un ucaz categoric) fusese interzisă, încât până la retipărirea unei noi ediții abia în 1981, a circulat clandestin, interpretările autorului fiind foarte prudent folosite de „oamenii de știință” și cadrele didactice „cu poziții” care se știau îngăduiți mai de sus. Eu nu făceam parte din această categorie, încercam să fiu un spirit liber, căutând pe cât posibil să mă eliberez de ceea ce mi-ar fi anulat plăcerea unei lecturi fără nici un folos practic pentru vreun public. Foarte curând
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
noilor cruciați e de paradă, răzmerița lor petrecîndu-se în matca curentului dominant, un curent în virtutea căruia tot ce e de stînga e aplaudat ca o epifanie a geniului omenesc. De aceea, a fi rebel de stînga, singura formă de curaj îngăduită astăzi în Franța, a devenit supremul conformism al intelectualilor locului: un conformism de pe urma căreia cultura franceză e la un pas de pierderea etosului care a făcut-o unică în urmă cu două secole. Michel Onfray n-are ascunzișuri în privința felului
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]