811 matches
-
dintr-a doua, copiii nu mă mai beșteleau Andibandicacarandi, Chiști sau Pișpi, ci mă strigau Penelopa lui Gigel, deși mi-ar fi plăcut mai mult să-mi spună Diana. Uneori însă mă întorceam acasă praf de deznădejde, cu pâinea nemâncată. Îngăimam în poiana verde veselie multă cu băieți și suferința parcă-mi era luată cu mâna. Ca să nu vadă bunica, dădeam ujina pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
sau convertiți. Pentru musulmani, Moise nu e decît un egiptean apostat care și-a îndemnat rudele la crimă („Fiecare să omoare pe fratele său, pe prietenul său și pe muma sa”- Exodul, 32, 37), pentru creștini Mohamed e un analfabet îngăimînd aberații infantile, iar pentru evrei Pavel e primul antisemit care și-a trădat neamul, în vreme ce Paștele creștin e o parodie blasfemică a Pesah-ului iudaic. Așa se face că „provocarea monoteistă este din nou reflectată, mai devreme sau mai tîrziu, de către
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
fi distins conturul impecabil care ar fi trebuit urmat, o scenă goală, pe care Dan Sociu smucește din culise, ca un păpușar smintit, niște versuri ce se fâstâcesc și gesticulează asemenea unui elev scos la tablă, si care par a îngaimă câte ceva în limba română. Încă de la începutul volumului, desi totuși cu ceva mai multă precauție aici, se văd urmele de bocanci ale traducătorului, în echivalările superficiale din primul poem ale lui quite (însemnând „destul de”, „oarecum”) prin „foarte”, echivalări care ar
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
vinovăție. Bătrâna înțelese. Oftă încet, privind spre candela aprinsă deasupra patului în care dormiseră cei doi. Vor distruge satul, biserica, dar pe Dumnezeu, dragul meu, niciodată! El, da, îi va nimici în flăcările Iadului... așa să le spui, Gheorghe, mamă, îngăimă bătrâna, apoi ieși, lăsând ușa deschisă. Începuse să ningă. Nu observaseră decât copiii, care alergau printre fulgii mari, cu mâinile întinse... Capitolul 4 Tovarășul Tălparu își începu ultima zi a anului cu o vizită de lucru, cum glumi Petrache. La
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
părul vâlvoi, pătrunse în casă. Se aruncă în brațele mamei lui Gheorghe Tălparu, plângând ca un copil. În rest, parcă nimeni nu exista pentru el. Nu mă scoate din casă, nu am făcut nimic, vor să mă omoare! reuși să îngaime ditamai bărbatul. Înlemni Gheorghe, la fel și cele trei femei. Se șterse la ochi, de parcă ar fi văzut o nălucă. În fața lui, la doi pași, primarul comunei, prietenul lui din copilărie, Dumbrăveanu, se târa în genunchi. Oftă neputincios Gheorghe, își
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o țigară, apoi se îndreptă spre cei doi copii, pe care-i observase probabil încă din ușa vagonului. Se opri în fața acestora, lăsă valizele jos și-și întinse brațele spre ei. Băiatul îngână un ,,sărut-mâna” și-i întinse timid mâna, îngăimând încet: Mama nu a venit, a spus că vei merge la hotel... cu greu a lăsat-o și pe ea... Fetița nu se mai putu stăpâni, izbucni în plâns și se aruncă în brațele bărbatului. Merseră câteva sute de metri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
unde-i noră-ta? A dormit acasă as-noapte? S-a trezit, sau încă lenevește în pat? Că așa sunt doamnele astea cu pielea fină, lenevesc pănă la zece-n pat, să-și întrețină tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-a fost și ea la bal! Poate-o fi fost! șopti în doi peri bătrâna, și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să-i asculți... reuși să îngaime, gîtuită de emoție, lupoaica. Tu mă cunoști, Hana, atîta cît să știi că nu există lup în pădurea asta care să mă sperie pe mine, răspunse calm puiandrul. Nu m-a alungat nimeni, n-a trebuit s-o facă. E
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nevesti-ti și nu mai încurca lumea degeaba! Intră în brigada artistică înainte de a ți se schimba vocea! Că este și acolo nevoie de prezentatori! Hai, șterge-o! A căscat gura ca un pește pe uscat, dar n-a putut să îngaime nimic. Iar eu am șters cu buretele acest incident, hotărât ca data viitoare să plec în excursie prin O.N.T. (Oficiul Național de Turism). Este mult mai comod decât prin A.C.R.! Iar ăștia care o fac pe deștepții nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
bună dimineața“. Hm..., căzu el pe gânduri. — Bună dimineața - reluă vocea, ceva mai convinsă că face ce trebuie -, sunt eu, Gigi, nu mă recunoști? Gigi Pătrunjel se scărpină în creștet. Adică era el însuși la telefon? Cu voce de femeie? Îngăimă o propoziție complicată de genul că dacă ar fi ceva mai precisă cu siguranță ar recunoaște-o, dar acum abia ce se trezise și el dimineața este așa..., cum să-i explice, foarte confuz. Îi pare rău, dar... — Vai, Gigi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de a fi dezamăgită. Și dezamăgită a fost, pentru că Vasile a condus-o până acasă În cea mai cumplită dintre muțenii. — Ești un tip foarte interesant, i-a spus Înainte să intre În bloc. Într-adevăr ești o doamnă, a Îngăimat Vasile și a sărutat-o pe obraz. Apoi a plecat. În noapte, pașii lui se iuțeau, până când a luat-o la fugă, de frică, poate, de frica Întunericului și a Îndrăznelii de a o fi sărutat, pe care Însă nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
privit cu scârbă. Ceilalți doar au zâmbit, știau că zâmbetul aduce un compliment mai discret, mai elegant, mai potrivit cu statura culturală a tovarășului Rogoz, care pândea orice reacție, orice gest. — Vă mulțumesc, tovarășul Rogoz, sper să nu vă dezamăgesc, a Îngăimat și Vasile, iar Tronaru l-a privit cu ochii cât cepele și a pufăit cu stupefacție. — Hai, dom’le, citește odată, lasă dracului mulțumirile. — Dom’ Tronaru, lasă omul să citească ! Păi te apuci și-l Înjuri!? i-a strigat Costan
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe chipul țărănoiului ăla ajuns judecător de oameni În numele absurdului... zâmbet care ți se Înfige În inimă precum acul unei seringi pline de amărăciunea pustiului. Zâmbetul care te dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara? a mai apucat să Îngaime și s-a făcut livid la față, iar perlele spălăcite ale ochilor i s-au Întunecat și i-au alunecat ușor, ca două boabe de strugure, În cupa ascunsă a pleoapelor, și au rămas să Îi privească pe ceilalți doar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sudoare și să se tragă de brăcinar cu mitocanii? Asta spera, asta Îi dorea În taină dobitocul ăsta de Costel? Mai vedem noi, dom’ Costel. — Care noi, Costele? Vezi-ți de lungul nasului, haida-de! — Să trăiți, Îmi cer scuze, a Îngăimat nefericitul - și i-a pupat mâna privindu-l În ochi ca un câine vinovat. În casă era liniște, așa cum Îi plăcea lui, iar Lucian stătea cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii - și tonul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
rostit În șoaptă, cu obidă. Am ajuns să sun toți maiștrii, toți idioții. Ce să vorbesc eu cu Căreală ăsta, că nu Înțelege nimic... A ridicat totuși receptorul și a format numărul În silă, și, până să apuce Căreală să Îngaime ceva, Rogoz, doar el era Dumnezeu acum, l a luat tare: — Căreală, Rogoz la telefon. — Să trăiți, tovarășul căpitan. Păi, e vacanță, tovarășul căpitan... — Ce căpitan, imbecilule!? Sunt tovarășul Rogoz, se cretar cu problemele de cultură pe județ, nu mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că ea e unicul supraviețuitor al unui naufragiu cumplit. Simte că el e barca salvatoare, care o leagănă ușor. Și pe oceanul ăsta e caniculă și soarele e la zenit, iar supravie țui torul nu mai are nici măcar puterea să îngaime cuvân tul apă. Sophia zace acum cu buzele lipite de ceafa lui și în mintea ei goală de orice gând se plimbă cuvintele rezistă, tată. Ca un screen saver cu litere în trei dimensiuni. Sophia plutește în copilăria ei uitată
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
face alb și ninge lin, în timp ce sufletul i se zbate în piept ca să iasă afară și se ciocnește de gratiile coastelor. Și vocea omului din lună conține o normalitate anor mală atunci când spune iarăși ce mai faci. Nebuna reușește să îngaime bine. Silabele îi cad singure din gură. Una după alta. Bi și ne. Fără ca ea să-și fi mișcat buzele. Și trece un minut. Sau poate două ore. Omul din lună îi spune lucruri pe care nebuna nu le mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și apelează numărul nebunei. Nebuna răspunde imediat. La ce etaj ai zis, întreabă omul, împingând cu degetele în abțibildul lipit de ușa de sticlă. Pe abțibild scrie push. La unu, spune nebuna, sugrumată de emoție. Apoi înghite în sec și îngaimă ai venit. Ești aici. Iar omul mormăie da. Deschide ușa că urc acuma. Simte cum privirile curi oase ale celor patru microbiști îl scanează de sus până jos. Și-a acoperit urechea stângă cu mâna care ține celularul. Știe că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
computerului. Timp de două minute, face o serie de gesturi mecanice. Gesturi care i-au intrat pe sub piele și care i-au devenit rutină. Apasă un buton, scrie o parolă. Așteaptă cu ochii la monitor, în timp ce vocea soțului Sandrei Bullock îngaimă ceva în engleză. Aude vocea ca pe o muzică distantă. Clic clic clic clic. Mou se-ul apasă câteva anunțuri nedorite, apoi intră pe e-mail. Câteva mesaje așteaptă să fie citite. Rutină. Rutină. Rutină. Spam. Empty spam. Inbox. Ia să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Ia chipul care-l vrei, ia forma ce te-ar vrea: Obuz cu miezul de otravă, Ori ia castetu-n mâini, ca un bandit sadea, Ori maladia cea mai gravă. Ia haina unui basm de tine inventat, Povestea care toți o-ngaimă: Azurul unei șepci pe-o tidvă de soldat Și șeful casei alb de spaimă. Eu nu mai vreau nimic... În val, pe Enisei Polara stea lumina-și curmă Și ochii lui albaștri, lucind în ochii mei Îmi taie groaza de pe
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
de frustrare și teroare în acest western cerebral al unor psihologii abisale. Glasul lui Ford este tremurat, se îneacă, privirea sa nu se fixează pe nimic, nesigură, admirația sa, emoțiile sale au ceva repulsiv precum sentimentele necoapte ale adolescenților care îngaimă trei clișee, așa cum apar în romanul Pornografie al lui Witold Gombrowicz. Robert Ford nu are nimic care să-l consacre, acest nimic, însă, este trist și înșelător, de o densitate dureroasă în felul în care el întreține acest cult copilăresc
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
decît să-i dăm credit și să-l urmăm în încercarea de a concilia ireconciliabilul, și asta în ciuda presimțirii că între un iluminat bîiguind niște metafore pe care le poți interpreta oricum și o fizică în fața căreia nu mai poți îngăima în genere nimic, de vreme ce specialiștii ei au împins lucrurile dincolo de puterea noastră de înțelegere, așadar între un mistic iluminat și o știință nefiresc de dificilă nu prea poți să găsești cine știe ce analogii grăitoare. Și totuși Basarab Nicolescu asta face, arătînd
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
cu o femeie". În vasta operă a scriitorului, e recurentă degradarea fizică și psihică a femeii. Ne amintim de apariția cutremurătoare a mamei lui Tarabas, suferind atît din cauza soțului, cît și din cea a fiului: printre păsările din curte, bătrîna, "îngăimînd găinile, scotea sunete ascuțite, piuia, cotcodăcea. Șuvițe de păr gri-gălbui îi cădeau pe față, de sub bonetă. Mama însăși avea ceva dintr-o găină cotcodăcitoare. Arăta din cale afară de țicnită, o nebună bătrînă, îmbrăcată în negru și era evident că proastele
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
fără de care aș putea muri”, sunt dependentă de cafea și dacă s-ar putea repara mai repede, v-aș mulțumi! Fără a o privi direct, Rică avea mare respect pentru toți cei cu studii superioare și În fața lor devenea timid, Îngăimă: Sigur, sigur, am să mă grăbesc dar nu va fi gata Înainte de mâine pe la ora aceasta, pasta electroizolantă trebuie să se Întărească bine. Nu este nicio problemă, aștept! Săru’ mâna! La revedere! Rică Olaru nu a avut curajul să privească
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pământ...Amurgul o biruit și ultimul fir de lumină. Frăsâna, însă, tot nu avea curaj să-l cheme în casă. Târziu, când o terminat treburile, o îndrăznit să se apropie de el...Nenea Jănel ședea ca un lemn... „Jănele!” o îngăimat ea. „Hai în casă, să mănânci și să te culci, că s-o înnoptat de-a binelea.” N-o auzit nici un răspuns și nu o văzut nici o mișcare. „Poate o adormit” s-o gândit Frăsâna. O întins mâna cu teamă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]