64 matches
-
cu care rezolva tot felul de probleme care circulau în mediile științifice. De multe ori, însă, ne-o spune principalul său biograf serios, nu de tip popularizare, si anume Michael Mahoney, demonstrațiile lui erau incomplete. Fermat era un fel de îngălat, dacă termenul nu e prea dur, într-ale matematicii. Se apucă de mii de probleme, intuia soluții spectaculoase, care îl satisfăceau suficient cît să nu se mai ostenească a le duce pînă la capăt. Nu e de mirare că își
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
curînd, în registrul comic. Camera ascunsă e metoda prin care oamenii erau păcăliți - e drept, nu umiliți. La Ciao Darwin ideea de om a fost oarecum pusă la îndoială. Să fii frumoasă și proastă rămîne demn. Să fii un hipopotam îngălat, știrb și strîmb, hm, asta nu mai e de colea, e de curtea miracolelor. Nu altfel a fost paranghelionul aceleiași Antene 1. Pe scenă se foiau diferite exemplare humanoide pline de viață brută, autarhici, autosuficienți și ingenui ca niște organisme
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
uz personal, dar în nici un caz publicării în volum. La următorul volum, autorul va trebui să taie la sînge din text, să renunțe la generalități atunci cînd vorbește despre sine și să nu mai recurgă cu nici un preț la perorații îngălate. Și atunci, poate, va fi mai bine. Altminteri în silozurile pieței de carte de care vorbeam înainte va mai încăpea încă un volum omorît din fașă.
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
mi-am dat seama că peninsularii nu au nicio șansă la un succes cât de cât notabil, deoarece Italia importă, nu produce jucători. După retragerea unor genii precum Totti sau Del Piero, tot ce-au putut oferi a fost jocul îngălat, lipsit de orizont în care și cei câțiva jucători buni (Pirlo, De Rossi, Cannavaro) păreau propriile lor parodii. Când echipa care câștigă de trei ani la rând campionatul italian, Inter Milano, e alcătuită exclusiv sau aproape exclusiv din jucători străini
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
jumătate și rareori vreun alt iz reușea să-și impună supremația. Doar un nas fin ca al ei putea depista, în momentele de grație, concurența agresivă a mirosului de pensionari îndopați cu medicamente. Sau de murături împuțite, cărate cu pași îngălați, pe holul interminabil, până la lift" (p. 5). Pe cât de interesantă, pe atât de eficientă este tehnica narativă utilizată de Dan Lungu la scrierea acestui roman. După reguli cinematografice autorul alternează introspecția cu perspectiva largă, obiectivă, din exterior. Capitolele romanului reprezintă
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
Lungu, scena fecundării oii de lemn ca satiră a sexualității ș.a.), Aventurile unui gentleman bolșeviceste un eșec patetic și pe alocuri o catastrofă, ingeniozitatea fiind compromisă de excesul prostuluigust. Mai întîi, un prost-gust stilistic, vădind un talent greșit investit: metafore îngălate, glumițe ieftine, vulgarități gratuite, fițe ostentative năclăiesc frazele ca o mîzgă, inclusiv replicile personajelor: „Trăim în cea mai creativă țară din lume, unde pînă și turnătorii sunt niște demiurgi! Asta-i situația, șterge-m-aș undeva cu notele lor informative
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
mari greutăți și a oferit „audițiuni clasice de mare orchestră”, trezind „la un public prea primitiv, interes intelectual înalt”10. Totuși, orchestra lui Wachmann, alcătuită „din elemente de strânsură, fără unitate și tradiție de interpretare, fără spirit artistic, cu repetiții îngălate”, nu a oferit decât „producție mediocră, marfă ieftină de artă”11. Peters însă i se pare lui Caragiale „un artist în toată puterea cuvântului”, dovedind „pricepere și gust”; deși avea o orchestră mică, a ajuns la rezultate remarcabile prin valoarea
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
colb și copacii cu crengile lovite de trăsnet. Nici nu mai conta direcția, nu mai conta nimic nici măcar prăpastia dintre sistolă și diastolă cea care dădea fiori răsăritului fiecărei zile. Zorilor împurpurați de un sânge tot mai gros tot mai îngălat de noroaiele veacului li se adăugau răsuflarea sacadată a amurgului orele ambigue ale pertractărilor. Și puntea fisurată a nopții. Scurtul popas între două bătăi ale inimii. 4 Zile ce te fac să visezi. O tristețe mândră aproape trufașă schimba ritmurile
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
atîția dezmoșteniți sălbăticiți și periculoși pe lîngă ea. Albanezii ăia mai ales, pletoși ca niște sălbatici, care umblau numai cu cuțitele la ei, la vedere, mai ceva decît kosovarii care le țineau ascunse. Mariana le umblase cu foarfecele prin pletele îngălate; cînd întrebase proprietara cine știe să tundă, se oferi numaidecît, deși nu mai tunsese pe nimeni niciodată, dar n-avea încotro, îi trebuiau bani... După cîte și mai cîte umilințe, după violul kosovarilor, asta i-ar mai fi lipsit: violată
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
pas cu pas, a elementelor care îl umanizează. Pe el, aparițiile și povestea lui. Uneori simți că doar ție ți se confesează și fata de măritat, și guraliva pețitoare, și cei cinci pretendenți, aferați, importanți, ridicoli, slabi, și slugile aiurite, îngălate și nepăsătoare. Că ești, ca în “Sonata Kreutzer”, un martor pasiv, călător în trenul poveștilor, bucuriilor și tristeților unor personaje aproape necunoscute, tulburate însă de întîmplări și situații ce nu-ți mai rămîn străine. Am revăzut spectacolul de două ori
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
ajungi pe culmi. Deci ... „...vedeți azi, ici și colo, oameni bătrâni ca Nestor, care de abia mai au înfățișare de oameni: bâlbâiți, nerozi, știrbi, cărunți, pleșuvi (și surzi, nota mea) sau, ca să-i zugrăvesc mai bine cu vorbele lui Aristofan: «îngălați, gârboviți, pustiiți, zbârciți, pleșuvi, fără dinți și neputincioși». Și totuși se bucură de viață atât de mult...” Vorbește, cum știm, Prostia, acum despre „acei care se așteaptă la o faimă nemuritoare de pe urma faptului că scot cărți. Toți scriitorii de felul
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
descoperă, chiar, ca un sentimental. În definitiv, intenția e de un convenționalism temperat. Salvarea ei vine tocmai din contrastul stilistic. Dacă n-ar fi sunat a boncăluit, dacă n-ar fi avut o anume vioiciune animalică, ar fi fost, intelectual, îngălată, iar literar, nulă. Apropo de asta, unii comentatori mai subiectivi ai romanului au incriminat abuzul de cuvinte sau sintagme ireverențioase. Se poate discuta, desigur, dacă nivelul de expresivitate al acestora chiar e cel scontat și dacă nu cumva uneori densitatea
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
pentru mine: știam să „povestesc” (mai știu și astăzi) muzica pe claviatura albă-neagră); numai că fără cea mai bună digitație, interpretarea suferă și ea. Recurgi, atunci, la subterfugii: acorduri expediate, exces impardonabil de pedală, rezultatul fiind, se înțelege, o execuție îngălată. Când m-am apucat de poezii, am scris odată un rondel, unul naiv și cabotin, dedicat pianului pe care-l neglijasem. Rondelul începea așa: „Te regăsesc, amic iubit!” Bunică-mea, dând peste poezia lăsată cu dinadinsul pe clavir, a scris
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
Saadik venea întruna să ne umple paharele, arătându-ne de la cine venea tratația: moșnegi curăței care se înclinau, la masa lor, cu mâna pe inimă. Se pornise un pic de vânt; armeanca se așezase ștergându-și lacrimile cu o palmă îngălată. Saki Bar era tot numai suspine de plăcere, bărbi îngrijite, turbane noi și picioare răcorite. Dacă nu ar fi fost mirosul, aș fi putut să uit ziua aceea. Însă cu tot săpunul, dușul, cămașa curată, puțeam a gunoi. La fiecare
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
sânt muncitori cu brațele, niște amărâți în maieuri rupte, veșnic murdari de unsoare de strung. Când iau leafa e nenorocire: nici unul nu se-ntoarce înainte de miezul nopții, și-atunci lălăind și ținîndu-se de garduri. Femeile lor, care le au, sânt îngălate ca și ei, cu niște jegosi de copii pe care nu-i schimbă cu zilele și săptămânile. Dar acum bărbații sânt la slujbă, iar nevestele fie că sforăie prin odăile cu hârtie albastră în geamuri, fie că numără, la masă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nine și pe scumpul meu prieten, compozitorul Yu. Mao e un fan al creației sale și el ar trebui să lucreze într-un post mult mai important decât o face acum. Și ce dacă Yu e un artist și un îngălat, care se trezește adesea că și-a pus șosete diferite în picioare? Eu îl ador. Numeni nu înțelege mai bine ca Yu partea artistică din mine. E foarte bine că lui Yu îi displace politica. Și mie îmi displace. Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spune și le-ai învăța, până la urmă vor face tot cum le taie capul și se vor impune. Vor face legea cu votul lor, măcar că fac pe neajutoratele... Nici Rafael nu știa prea bine cum se votează. Bălmăjea o justificare îngălată, cum că Ceaușescu a murit lăsându-ne destul de neajutorați în privința asta, a votului, cum e adică s-alegem dintre mai mulți, adică s-alegem și pe altcineva în afară de el... Bineînțeles că nici mort nu ne-ar fi învățat asta. Dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
leandru uitat de toată lumea și aproape uscat, urcam până sus, la mansardă, Și ciocăneam la câte o ușă verde, care părea împăienjenită de așteptare. Nu-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fusese prietenă cu nevasta lui. Până în ziua de azi, când a trecut de șaptezeci de ani, unchiul Lazăr și-a păstrat obiceiurile, ceea ce pare să-l țină în putere... La tanti nașa iarăși nu prea mergeam, căci era o femeie îngălată, în casa ei, copleșită de copii mici, anul și cârlanul, mirosea mereu a murdar, a stătut. Eu tot trăgeam să mergem totuși pe-acolo (stătea în Ferentari, undeva pe o uliță de țigani, întortocheată și gălăgioasă, cu o biserică galbenă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deloc să meargă pe aleile tot mai inundate de apă. Astfel că, la un moment dat, s-a stropit îngrozitor pe pantalon și, cu aceeași batistă, s-a aplecat să și-l șteargă, ca un copil crescut de o doică îngălată. Și, poate ca să oprească într-un fel plimbarea care nu-i convenea, mi-a spus, cu un zâmbet ce i-l cunosc și nu i-l agreez defel : — Știți mănăstirea Pasărea, stimată și distinsă doamnă ? Știți odăile de musafiri de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dă la bun Început, deși nu-mi dau talente cu mania dă buchiseală. Se poa să fi văzut În rotogravure că biata Pumita, sor-mea, se logodise cu Rica Sangiácomo, care numele lui de familie ie groaznic. Poa că pare Îngălat, da ierau o pereche fără cusur: Pumita, bestial dă gagioală, c-un cachet Ruiz Villalba și ochi ca a lu Norma Shearer, care acu ne-a părăsit, cum a zis și Mario, și rămân decât ai mei. Pă bune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cap. Ie tare plicticos, la fel ca realitatea. Pun pariu că don Commendatore ie de părerea mea. Domnul Commendatore a șovăit; Mariana a intervenit pe loc: — Și aia numa pencă eu am vrut să mergem. Și te-ai bocit ca Îngălata, fără să iei seama la rimmel. — Ie adevărat, a zis Ricardo. Și io te-am văzut lăcrămând. Pormă dai În boală și iei picăturili alea de soilit care le ții În scrin. — Mare năzdrâmbă mai iești, a observat Mariana. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la atelierul pictorului, în speranța că acolo va da peste nenorocitul de fecior care îndrăznise să ignore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei. Ba mai au și nerușinarea să mi-o latre în gura mare ori de câte ori ies cu parfumata la plimbare. Nu scapă nici o ocazie ca să-mi amintească asta cu cele mai vulgare lătrături. Cu totul lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte pentru ea ca să poată trăi frumos din venit. Milioane de doamne corupte, vedea Sammler, aveau averi din care să trăiască. Creaturi neghioabe sau, mai rău, care aruncau cu averea țării. Gruner n-ar fi suportat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]