318 matches
-
un păcat îmi spunea că suntem și ne iubim la marginea unei păduri. Umbra ei ne ascundea dragostea sub frunzele înverzite de bucuria ce o simțeau pentru noi. Își fremătau coroanele într-un zâmbet înțelegător și exaltau fiecare susupin al îngemănărilor noastre . Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți însoțeai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1464035249.html [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Pe când în compactul volum de sonete, „FIIND 365+1 Iconosonete” (Edit. „Semne”, București, 2013), pare că avem 365 + 1 de reflexii ale versului barbian: „Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire”, ca îngemănarea Ideii în tiparul perfect al Sonetului, „Evangheliile”, (în ordinea stabilită de autor - „a Inimii”, „a Cerului”, „a Tăcerii”, „a Apocalipsei”), în aceeași editură - „Semne”, luate ca un întreg (altfel nu este posibil), constituie un Corpus liric de o profundă concentrare
THEODOR RĂPAN ŞI POEZIA „EVANGHELIILOR” SALE de IOAN MAZILU CRÂNGAŞU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ioan_mazilu_crangasu_theod_ioan_mazilu_crangasu_1392612351.html [Corola-blog/BlogPost/347311_a_348640]
-
care toba răsună atacă timpanele obosite. o aud umbră, de câte ori îmi aștern pe perna principiilor bătăile mai repezi, mai stinse, iar mai repezi, iar mai stinse și doare doare umbră geamănă. până acum îți spuneam umbră și atât. am adăugat îngemănarea. până la urmă din același uter am ieșit doar că eu sunt din carne și sânge și oase și alte prostii necesare mișcării iar tu, din încercări. arătăm oare la fel? nu te văd. încerc să mi te închipui ca o
UMBRĂ GEAMĂNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Umbra_geamana_anne_marie_bejliu_1384338033.html [Corola-blog/BlogPost/363172_a_364501]
-
mișcării iar tu, din încercări. arătăm oare la fel? nu te văd. încerc să mi te închipui ca o piramidă crescândă, mereu crescândă. când și când scazi - îmbătrânire sau înzidire? umbră, tu cum mă vezi și mai ales, cum vezi îngemănarea asta dintre noi? tare mult aș vrea să-ți aud glasul, să-ți aud ecoul, să nu-mi mai intri tiptil sau brusc în memoria inimii și de acolo să sari mereu ca un trup elastic pe sufletul meu, într-
UMBRĂ GEAMĂNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Umbra_geamana_anne_marie_bejliu_1384338033.html [Corola-blog/BlogPost/363172_a_364501]
-
Și-am să-ți răspund cu-al inimii ecou. Să ne-ntâlnim în seara fără clipe, Închiși în dorul clipelor din noi, Lăsând tăcerea-n jur ca să ne țipe, Ne pese doar că suntem amândoi. Precum Brâncuși cu-a lui îngemănare Ce ține piatra strânsă pentru veci, Noi să simțim a brațelor prinsoare, Fiori nestinși ai degetelor reci. Și ca-ntr-un scris din datina străveche Cuprins în zicători și rugăciuni, Tu să rămâi la sufletu-mi pereche, Eu umărul pe
MĂ CHEAMĂ IAR CU-A GÂNDULUI CHEMARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ma_cheama_iar_cu_a_gandului_chemare_.html [Corola-blog/BlogPost/356124_a_357453]
-
singur glas, puternic:„Adevărat a înviat!”, se regăseau, își zămbeau, se îmbrățișau pentru o nouă reîntâlnire. Apoi mergeau cu pas ușor, cu palma înaintea lumânării aprinse, cu grija aducerii acelei Lumini în casa bunicii. Liniștea avea o aromă de dulce îngemănare. Scârțâitul treptelor, petrecerea culoarului lung, apoi holul cu masa neagra, masivă, impunătoare, cu atâtea bunătăți pregătite cu multă delicatețe și răbdare. O atrăgeau gogoșelele cu cremă de vanilie, nelipsite la aceste ocazii, care pozau de pe bufet, deliciul nopții binecuvântate. Știa
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1462218115.html [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
propriei lui vibrații intime, pe care le transmitea auditorilor: „Rostind poezia, Grigore Vieru vibra dinspre toată istoria pe care o ducea cu sine, cu toate dezamăgirile, împlinirile, neîmplinirile și promisiunile ei. Față de Transilvania avea un sentiment aparte, care venea din îngemănarea suferinței: „Aici se păstrează în toate / Urmele lui Dumnezeu, / Aici fratele pururi e frate / La ușor și la greu...// Aici e familia sfântă, / Neuitați cei din mormânt, / Aici de iubire se cântă / Și totu-i legământ.// Transilvania, Transilvania, / Vatră caldă
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE by http://confluente.ro/Cartea_in_care_ma_oglindesc_album_memorial_cel_care_se_apropie_in_memoriam_grigore_vieru_insemnari_si_eseuri_recen.html [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
sufletului fiecăruia este Cuvântul. Grăit sau scris. El este măsura ordinei și rătăcirii, a nimicirii și egoismului, față în față cu generozitatea și altruismul, iubirii și urii din fiecare. E atâta loc în noi, unul (unii) pentru altul (alții), încât îngemănarea gândului limpede s-ar putea face doar(și) înjurându-ne !? *** Ca într-o aritmetică a peiorativului de cea mai joasă speță machiavelică, noul servilism față de Putere, care face pe zi ce trece prozeliți, este exprimat în formulări în adins (și
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 by http://confluente.ro/Decorticari_de_limbaj_iii_.html [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
a cernut cu partea deasă Și din nisip doar aur am luat. Tu știi c-au înflorit toți teii Și văd în ei luminile cerești, Că ridicați în rang toți fariseii Urcă semeț în ierarhiile lumești..., Tu știi că sunt îngemănare De lacrimă și bucurie..., Că frunza verde uneori mă doare... , Eu am plecat spre toamna cea târzie...! Tu știi că-ți sunt pământ și îmi ești apă.., Că setea doar cu greu mi-o potolești, Că spinul trandafirul înțeapă... Și
TU ŞTII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Camelia_cristea_1404486462.html [Corola-blog/BlogPost/349164_a_350493]
-
Costică GRUESCU nu este un egoist, și a donat și altor muzee din țară, din prețioasele sale exponate. Astfel că există săli Gruescu la Timișoara, Caransebeș, Iași , București. Piesele ,,grele'' ale muzeului sunt în mod special;,,macla japoneză a cuarțului'' îngemănare a doua cristale japonez si brazilian, sub forma de cruce. Despre minunile de la Ocna de Fier se poate vorbi mult, și cel care ajunge în izolata localitate bănățeană, are fericita ocazie să vadă cele mai incitante exponate aduse la suprafață
GRĂDINARUL ,,FLORILOR DE MINĂ\ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Gradinarul_florilor_de_mina_.html [Corola-blog/BlogPost/361471_a_362800]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎNGEMĂNARE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu au putere sfintele cuvinte ca să exprime bucuria mea, când văd că ai rămas aceeași stea ce strălucește pe-al meu cer fierbinte. Înveșmântat în
ÎNGEMĂNARE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1452973540.html [Corola-blog/BlogPost/378448_a_379777]
-
care te poartă-n ea la împlinire doar mai ia aminte. De când te știu nu te-am simțit străină și prin același vad cu tine curg, căci ne-a ursit preabunul Demiurg o-ngemănare tandră și deplină. Anatol Covali Referință Bibliografică: Îngemănare / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNGEMĂNARE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1452973540.html [Corola-blog/BlogPost/378448_a_379777]
-
veșnicie” - ceea ce înseamnă înălțarea omului urmând tăcerea pașilor. Aidoma florarului care „risipește semințele”, Poetul „din nimic” adună „dimineți de cuvinte / pentru a le risipi / spre seară / prin fântânile vulcanice”. Doar el știe să aprindă luceferi „pe umerii nopții”, trecând „prin îngemănarea minții” toate „transparențele umbrelor neplecate” (Umbrele nopții). Aidoma unui iscusit magician, poetul știe să prefacă întunericul în lumină și să pornească „desculț cu stelele / să împletesc perfectul cu imperfectul”. Micul volum de versuri semnat Stejărel Ionescu, intitulat „Somnul îngerului” (Editura
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Rostirea_din_cuvant_geneza_i_cezarina_adamescu_1385028145.html [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
de sensibilitate comune. Scena pe care evoluează poeziile sale au decoruri naturale și mai puțin inventate. Mediul natural se interferează pragmatic în creații, devenind benefic printre noile tendințe poluante în ceea ce privește limbajul sofistificat. Acea simplitate binefăcătoare curge prin duetul om-izvor, flori-suflet. Îngemănarea pajiștii albastre cu ființa umană este o asociere inevitabilă. Viitorul acestei cât se poate de magnifică poetă, îl văd sub un cer mereu senin și înstelat. Desigur că noi nu putem fi nemuritori, însă creațiile acestei poete deosebite, pot rămâne
LIRISMUL FEMININ ÎN POEZIILE DOAMNEI ANETA GEORGESCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lirismul_feminin_in_poeziile_doamnei_aneta_georgescu.html [Corola-blog/BlogPost/361449_a_362778]
-
mea de foc va fi popasul... Mă-ntorc în munții veșnici, plin de ger, Femeia mea, drumeț în constelații, Mă-nvăluie-ntr-o aripă de cer. Mandatul meu a expirat, prieteni!... Amorul cald, peren, strict pământean, E-o amintire-ntr-un oraș... Departe... Îngemănare-a sacrului profan. Sufletul meu, pragmatic rug de stele, Vă va conduce drumul spre zenit, Când veți sosi-ntr-o vizită târzie, Spre a rămâne-acolo-n infinit. Mandatul meu?... N-a expirat, prieteni! Când?... O să vă comunic negreșit! S-
MANDATUL MEU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1486886885.html [Corola-blog/BlogPost/370548_a_371877]
-
mai lesne în dorința noastră de exprimare a paralelului dintre două linii, ca și o concluzie umană. Adică omul se întrevede în necesarul celuilalt, precum două linii perfecte, care nu degustă decât un infinit singular. Folosești linia universală, într-o îngemănare atât de distonantă cu linia umană încât toate legile absurdului sunt încălcate barbar. Pe scurt linia, din considerente umane, a devenit un paralelism al pre -destinatului. Omul avansează ideea, că perechea lui este linia care vine în lateral cu el
JURNALUL SINGURATICULUI-PARALELISMUL PRE-DESTINATULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_singuraticului_paralelismul_pre_destinatului.html [Corola-blog/BlogPost/352159_a_353488]
-
NARCISA: Este un mit legat de voievodul Vlad Țepeș pe care noi românii îl stimăm. PRINȚIȘOR: Acel mit este de fapt o realitate! Narcisa se holbează la el și se retrage din brațele sale. NARCISA: Ești un cercetător care cauți îngemănarea dintre legendă și realitate, dintre mit și istorie? PRINȚIȘOR: Eu însumi sunt rodul acelei realități. NARCISA: Fi mai explicit! PRINȚIȘOR:(o privește în ochi) Ești pregătită să afli un mare adevăr? Tânăra îi zâmbește, îl cuprinde în brațe și-l
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_v_sce_ion_nalbitoru_1391849040.html [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
Iubim femeia, sau îi suntem recunoscători, sau amândouă! Femeilor, de când e lumea le-au fost închinată o sărbătoare. Primăverile cândva erau numai ale lor și ale poeților, albe cât cuprinzi. Din ele iarna răpea mereu zile... acele zile croite din îngemănarea anotimpului care pleca și anotimpului care venea... ivit din timp, din zare în zare cu palme albe de zăpadă împrăștiate pe câmpii, cu ghiocei albi, cu broderii de stele albe, cu lumini albe, cu berze albe... toate, albe ca doctorițele
FUEGO, LACRIMĂ DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_fuego_lacri_aurel_v_zgheran_1363920717.html [Corola-blog/BlogPost/349051_a_350380]
-
pustiuri aride de înțelegere. Să dai sclipiri de înțelegere din profunzimi întunecate de idei metafizice, în care zac comori de nestemate ale gândirii filosofice- aceasta-i arta poetică pe care o practică Traian Vasilcău, atunci când ne oferă în psalmii săi îngemănarea Poeziei cu Credința! Și cred că în asta constă valoarea poetică a psalmilor din volumul „Sfeșnic în rugăciune”. Am încercat să culeg într-un buchet metaforele-simbol, cu care poetul îmbracă ideile metafizice și am strâns snopi, chiar stoguri, cu astfel
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
pentru citit, unor jocuri erotice de toată frumusețea și senzualitatea de care am fost în stare amândoi, trăind prin toți porii farmecul și fiorii unei minunate nopți de mai, finalizând spre dimineață, într-o descătușare fizică sublimă, dar și o îngemănare sufletească fără precedent. Cum zorii zilei se reflectau în ferestre, am adormit îmbrățișați până aproape de prânz. Când s-a trezit, Miruna nu a dorit decât să facă un duș și să servească o cafea tare, după care am dus-o
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445446540.html [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
lucioasă, ca fața unei uriașe sinii de aur...” (Alex. Odobescu - Pseudokinegheticos, capitolul XI) Dacă acționăm împotriva firii, natura își pierde din feeria sa și-atunci se dezlănțuie. Răzvrătindu-se, natura pare-a se-nfrăți cu ființa umană, ca-ntr-o îngemănare întru suferință. Câtă dreptate are Dimitrie Cantemir în a sa Istorie ieroglifică: „Clătească-se cerul, tremure pământul, aerul trăsnet, norii plesnet, potop de holbură, întuneric de negură vântul să aducă...” (Partea a opta) Dar să ne apropiem de viziunea scriitorului
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA by http://uzp.org.ro/omagiu-scriitorului-mircea-ionescu-la-75-de-ani-de-la-nasterea-sa/ [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
mi-e salba și veșmântul. Suntem ca un copac cu două ramuri, Noi înflorim mereu în primăvară, Cu flori trimitem rugăciunea-n ceruri, Când ploi mărunte, visul ni-l doboară. Noi suntem o poveste de iubire, Suntem un suflet, o îngemănare, Tu ești cuvânt, credință, alinare, În clipa-mi de tristețe, lumânare. La început n-ai fost decât...un zâmbet, Pe-un chip frumos și tainic adorat, Acum ești liniștea ce mă-nconjoară, Îngerul meu, cu chip adevărat. Referință Bibliografică: POVESTEA
POVESTEA NOASTRĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1474723907.html [Corola-blog/BlogPost/373890_a_375219]
-
din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să nevisăm într-o trezie frântă De răsăritul impregnat cu ceață, Când neodihna cearcănelor zvântă Cleștarele'nridate'n dimineață. Siliciile'n clepsidre'și pierd răbdarea, Noi nemurim cu buzele'ncleștate. Hrănită cu nesaț, îngemănarea, Ne poartă lin înspre eternitate. Acolo,'n panteonul nemuririi, Și'n pulberea stelară încrustată, Ne proclamăm arhangheli ai iubirii Cu mii de căi lactei încununată. *** Referință Bibliografică: Să nevisăm ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1853, Anul
SĂ NEVISĂM ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1453876234.html [Corola-blog/BlogPost/378045_a_379374]
-
în litere. Se frecă la ochi și se ciupi de lobul urechilor ca nu cumva să fie vreo vedenie. Dar nu era. Desluși pe suprafața iazului următoarele cuvinte care-l înspăimântară: „Zona duhurilor rele”. Se retrase buimăcit și nimeri între îngemănarea a doi stejari seculari. Era să zică „Pardon!” dar zâmbi de propria-i prostie. „Când strângi în brațe un stejar mare și falnic, acesta îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe. Deodată îl
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371091.html [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
să ne iubim la marginea unei păduri. Umbra ei ne poate ascunde dragostea sub frunzele înverzite de bucuria ce o simte alături de noi. Copacii își fremătă coroanele atunci într-un zâmbet înțelegător și ascund între ramurile lor fiecare susupin al îngemănărilor noastre . - Crezi în povești cu iubire, iubito? - Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iubește-mă tu, cât mai sunt un mănunchi de dileme pentru senzorii tăi răvășiți ! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți înfășurai toate păcatele
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1492099464.html [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]