2,826 matches
-
-te iubirii înviată, Așterne-i masa și primește-o-n prag, se-ntoarce după-o lungă noapte - Ființa ta-i! - în care doruri zac, având destinul fructelor necoapte, Ascult-o: ți-a trimis-o vreun sfânt, în rugă pentru ea îngenunchease, de azi ridică-te de la pământ și-nmugurește-n zodii luminoase, Re-nvață în adâncuri să privești, și mersul peste urme regăsite, salvată dintre lanțuri și din clești, vei ține-n mâini iar fructele oprite...
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
Să vîneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte. în timpul vînătorii, domnița e înspăimîntată de mulțimea jertfelor și tremură de mila lor: Pe cînd lăcrimează, iată că, deodată, Din desiș, în față-i, un cerb se arată. ș...ț Vine și-ngenunche l-ale ei picioare, Grație imploră, ca să nu-l omoare. Dar și al ei mire, iată-l că sosește, Arma-n sus ridică și ochind țintește. ș...ț " Nu! strigă domnița; nu da, dragul meu! Pe-acest cerb, sărmanul, vreau
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
ca un șarpe cu zece capete unduitoare și caline, care îl așteaptă pe Sf. Gheorghe să le reteze dintr-o singură lovitură de sabie. O femeie care tocmai s-a întors de la biserică și s-a și apucat de treabă, îngenunchind pe podelele terfelite de milioane de perii. A avut o dimineață intensă, sub ceața unei zile de aprilie. N-are rost să ne grăbim: Nici nu știa că este ceață când a pășit pe covorașul din fața patului. Fereastra albise și
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați bățoși și cu țâfna pusă, nenumărații tataie care mișună pe toate coridoarele clădirilor impozante, în birouri capitonate, îngenunchind fetele surâzătoare și indiferente, care se mișcă și ele nestingherite de la un tataie la altul. Cico, născut și el dintr-un tată foarte egoist și din sângele unui bunic insurgent, are amândouă emisferele cerebrale capsate pe toți bărbații din lume
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
ostatici/ la întîmplare, întărîtate, «puse în slujba unei taine//mari», Dezbrăcate să/ celebreze, la mormîntul copilăriei lor, la gura peșterii, «sărbătoarea/ trandafirilor care ascund ieșirea/ genitală pe lumea/ cealaltă» - iaca! Speriate de țipătul continuu, de alaltăieri, al/ unei cucuvele...// Femei îngenuncheate la cules, nu/ departe de o grămadă de bărbați împietriți, pe care își fierb mămăliga” ( Te învăluie un miros de arsură, fără să ardă ceva). Peste tot plutește un sacrilegiu vesel, precum cel analizat de M. Bahtin, în legătură cu Rabelais, probă
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
cu prețul vieții a fruntariilor țării (vă amintiți belicoasele declarații gen „Am îmbrăcat cămașa morții” și alte aiureli macabre ale țuțerului barbian?) nu e capabil să-și apere propria revistă. Mai mult decât orice alt argument, faptul că Vadim e îngenuncheat ca un ageamiu în propria-i casă e similar loviturii de grație dată unui balon umplut cu gazele fetide ale comunismului și securismului ceaușeștian. Imaginați-vă că soarta unei întregi țări ar atârna de promptitudinea sau de semnătura unui Haplea
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
ce înseamnă persecuția politică directă, condiționările de tot felul, umilințele, lecțiile primite de la niște neicanimeni, cabinete închise, nepromovări pentru că nu aderă. Asist neputincioasă la spectacolul grandios al oportunismului și al oportuniștilor, al mediocrității absolute, al ticăloșiei. Imaginația mi-a fost îngenuncheată. Ca și tranziția, la noi totul este original. O aroganță sufocantă, insuportabilă, manifestată tot mai acut, mi-a transformat acești ultimi ani într-un coșmar. Înainte, apele erau mai clare, conținutul lor, mai cunoscut. Înainte, orice formă de rezistență însemna
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
un infern în care nu mai trebuie coborît. O etapă monstruoasa a omenirii care nu trebuie să se mai repete. Vorbe, teorii. Se repetă, însă, în zeci de replici, oribile, detestabile, oriunde întorci capul. Mii și mii de oameni sînt îngenuncheați și tîrîți în disperare, în umilință, în moarte. DE CE? Am văzut, așadar, spectacolul Roșe la Teatrul Act. Un one-woman-show susținut de o actriță mare, specială, cu un destin artistic interesant, dar nu pe masura forței, vulnerabilității și preciziei interpretative: Rodica
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
palpabil și contemplativ al contactului cu divinul, mediul limbajului liric. Astfel Dumnezeu e aproximat în icoanele ce-I transcriu chipul, ca și în icoanele firii în care Sfînta Treime crește copleșitor-vegetal: "E o biserică pardosită cu mari cărți pe care îngenunchi. Și din chivoturi căptușite cu satin scot psaltire și alăute evreești. Iar îngerii coboară din cer icoane ale împărăției. Doamne, mîngîie-mă aproape. Din icoane dau muguri și frunze și răsar Trei Dumnezei care merg împreună" (Psalmul 36). Extazul eului poetic
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
totuși, chipul reflectat de pînză să fie altfel decît cel dintr-o oglindă. Istoria autoportretului din antologia de la Editura Phaidon începe în jurul lui 2350, în vechiul Egipt, cu un autoportret al lui Ni-Ankh-Ptah: artistul s-a prezentat într-un basorelief, îngenuncheat într-o barcă, din profil, dar cu un ochi privit din față, alungit, ca în toate portretele egiptene. Se încheie în 1997 cu Maurizio Cattelan, un sculptor italian născut în 1960, care și-a prins, pe un uriaș panou de
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
plante strivite" - a moarte cu iz jilav de buruieni trîntite la pămînt. A reavăn, a sfîrșit. Dai, peste tot în țesătura cu ochiuri rare, dacă poți merge cu degetul pe contur, de curba aplecată a corpurilor căzînd frumos. O femeie îngenuncheată într-o catedrală, despre care n-o să spună nimic nici una din monografiile orașului, un trunchi de platan picînd de-a curmezișul șoselei după ce l-au tăiat, un arbore pierzîndu-și fructele. O viață care-și scutură, cu amînări de veche curtezană
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
proeminent, într-un fel de Genică Boerică, într-un personaj interlop de cea mai joasă speță, este o distanță incomansurabilă care poate fi măsurată doar prin sfidarea căreia îi este supusă acum întreaga societate românească. Încercarea stalinistă de a-l îngenunchea pe cel cercetat, antepronunțarea, presiunea psihică și privarea de libertate, fie și pentru o clipă, declarațiile maraton pe zeci de pagini, înscenarea unor ceremonialuri juridice nocturne, al căror impact psihic este special calculat cu scopul de a destructura rezistența fizică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
nemișcat și mut, cu brațele atârnând, cu privirea furișă, ea luă inițiativa și, fără ca el să-i fi cerut ceva, își desfăcu nasturii din partea de sus a corsajului. Acest gest îndrăzneț îl tulbură atât de mult încât avu chef să îngenuncheze în fața ei pentru a-i exprima recunoștința. Dar, în loc să continue să se dezbrace, ea schimbă tactica și, apropiindu-se de el, se apucă să-i scoată hainele, cu îndemânare. Unde învățase ea cea mai bună metodă de a dezbrăca un
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
Brusc ne-alini ardoarea cu Harul tău pe față. Tu, Fecioară,-n înțeles Cel mai pur, tu Mamă, Noi regină te-am ales, Zeilor de-o seamă. Nori mici în preajmă I se adună: Sînt penitentele, O tandră ceată, Și-ngenunchează Sorbind eter, Iertare cer. Celei intangibile, Ție-ți vin, Mărită, Lesne accesibile, Prinsele-n ispită. Greu, în slăbiciunea lor, Se menesc salvării; Cui să rupă-i fu ușor Lanțul desfătării? Pasu-alunecînd nu-l simți Pe-un teren oglindă? Glas, ochi
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
o clipă poate să fie Plină de spaimă frumoasă, Clipă de sărut pietrificat Pe invizibil. 11 decembrie 2006 * De printre flăcări cine cheamă sfâșiat De chiar lumina țipătului său? Așa e lovit cel ce învață Cuvintele divine pe de rost. îngenuncheat vestește în sine Tot ceea ce se roagă Peste durere, peste bucurie. E ca un meteorit pe care focul a scris O vindecare neînțeleasă, Semne căzând din cer Din lume în lume Pentru a crea un pământ fără abis Ce însumă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
pe cine, ce importă? Sufletu-mi gri nu mai suportă Amurgul, bilă grea de pluș Rostogolită-acuș-acuș, Copila mea -, n ultima bortî. Astfel și întrucît sînt trist, Între clavicule îndurî Sîrutul cald și chiar pe gurî, Oh, locuri unde însuși Crist, Îngenuncheat pios în zgură, Te-ar binecuvînta la fix, Copila mea, cracă de mură !
Tamaretă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9938_a_11263]
-
personal expresivitatea teologică a semnului dumnezeiesc de la 2 ianuarie; fenomenul a fost extrem de explicit, zice, a reprodus pe cer aureola care tivește icoana Pantocratorului pe tavanul bisericii noastre, a reprodus-o exact! E semn că trebuie să ne cucernicim, să îngenunchem sub sfânta icoană din naos, în așteptarea minunii ce va urma. ?i continuă: din când în când totul în jurul nostru se umple de sens transcendent, așa-zisele coincidențe se metamorfozează în miracole, ca acesta al Sfântului Silvestru, pline de potențial
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
grădini,/ Spre mare iubire se nalță natura/ Cu ierburi și arbori schimbați În lumini ... Ce caldă blândețe, ce miere cerească/ E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit/ Se năruie brațul ce vru să lovească/ Toporul Îi cade cu zgomot ignit ... Zdrobit Îngenunche și cere "Iertare,/ Iertare, iertare", cu glas sugrumat,/ Bătrâna-l priveste cu adâncă mirare/ Iar glasul ei cântă "Christos a Înviat !" Alt mare poet interbelic, Radu Gyr, În poezia "Săptămâna Patimilor" afirmă : "Dă-ne iubirea Ta ! Dă-ne putere/ Din
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
cel Mare și Iancu de Hunedoara, a lui Neagoe Basarab, Mihai Viteazul și Matei Basarab, a lui Petru Rareș, Dimitrie Cantemir, Vasile Lupu și Constantin Brâncoveanu. În zorii acestui pârdalnic și prădalnic mileniu al treilea, când lumea întreagă pare a îngenunchea în fața dictatorilor Noii Ordini Mondiale și ai New Age, când, în România lui EMINESCU, BRÂNCUȘI, ENESCU, tânăra generație este lăsată fără busolă, fără repere (morale, civice, culturale), fără o scară a valorilor și fără istorie, fără rectitudine și demnitate națională
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
credem că schimbarea unui guvern cu un altul sau a unui președinte cu un altul, rezolvă ceva! Ci credem că schimbarea tuturor în relația cu legea schimba totul! Îi vrem pe toți, absolut pe toți, în genunchi în fața legii! Noi îngenunchem în fața ei în fiecare seară, chiar și atunci când urlați că încălcam legea făcând demonstrații fără autorizație! Ne-ați numit nihiliști, manipulați, dezinformați, gloata! Ne-ați numit sute când eram mii, ne-ați numit mii, când eram zeci de mii! În timp ce
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
nimic de făcut. Și atîtea revoluții pentru un mai bun destin. "Umanitarismul" care ne părea mediocru și acum, în luminile crepusculare actuale, se arată a fi fost ridicul și sublim; utopie și sublim. Totul, totul de prisos. Brațele recad. Omul îngenunchează. Cerul se-ntunecă. Omul coboară în noapte. Păcălit. De ce au fost cele ce au fost? Răutăcioasă farsă... Mă restrîng, mă ghemuiesc. Merg în țară. ...Abia aștept s-o revăd pe R. La plecarea mea din "La Chapelle-Anthenaise", spre Paris, în
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
de dînsul pe pămînt Mă gîndeam să-ți mîngîi trupul sfînt Sînii cu sfială să ți-i cer Coapselor închise să mă-nchin Să le-ating uimit ce albe sînt Doar cu floarea grea a unui crin Să le-mbrățișez îngenunchind Și apoi ca fluturii să pier Luat de dup-amiază și de vînt Aveai părul lung pînă la cer Spînzurînd de dînsul pe pămînt...
Aveai părul lung pînă la cer by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12324_a_13649]
-
prin uitare, iar apa vie - dacă și ea există - șterge uitarea morții ca pe un somn greu. O imagine a apei vii apare în Izvoarele, piesă din aceeași epocă a debutului: Izvoarele au un limbaj strict. / Ele ne silesc să-ngenunchem / spre-a ne răpi setea. / Înzestrate cu ea vorbesc ori tac. // Și nu cunoaștem altă nemurire. Putem vedea aici o artă poetică; dar dacă e vorba de un elan religios? Ori de o laică, nietzscheană, scrutare a realului în aspectele
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
plural, izvoarele, proiectându-ne într-o lume de surse vii, pretutindeni posibile. Limbajul strict care le este atribuit în poem ni se adresează nouă, ființelor omenești. Actul de a ne potoli setea este unul de autoritate: Ele ne silesc să-ngenunchem, ca și de luare în stăpânire, vecină cu raptul : pentru a ne răpi setea. Gesturile naturale ale omului sunt splendid redate prin îngenuncherea, la care el e silit de autoritarii suzerani curgând la picioarele noastre, și prin inspirata răpire a
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
până-n chindie rul ciorap/palinodie pupă naos din omphalos o înconjur cu versete încă nins al sânilor vârf cu dor răznit prin nori îl înmied cu odelete pe subt pleoape la agape trec mâțanii neagră salba ritmuri din magia albă îngenunchi precum ascentul și trag giulgiul/ ger sonetul. Care? protopsalt cândva duhul mi l-a mai salva când eretic mă împiedic de alt trup de bolti legat. Toate clopotele bat și mireasma planșa suie an foetet tot mai incet anima uxores
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]