347 matches
-
nu fundamentalist, ... ci potrivit unei Doamne care își alege mătăsurile,... croitorii,... mari artiști ai vestmintelor. Madona lui Simone Maris stă în fotoliu, (nu pe tron), întoarsă spre dreapta, puțin surprinsă, rușinată, parcă, - zicem noi - de anunțul abea făcut de îngerul îngenuncheat, cu o ramură de măslin în mâna stângă, lângă vaza de pe podea plină de crini albi, deschiși, doar câțiva sunt închiși, neîmbobociți. Mâna dreaptă a fecioarei strânge pudică sub bărbie gulerul pelerinei, mantiei albastre ce acoperă rochia de un purpuriu
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
cât marea! În copilărie, Mureșul a înecat satul, să nu mai fie! Poimâine se va schimba vremea, spun vecinii în fiecare zi! Nu ne vom mai trezi, ne-am smintit de atâta nadir și zenit. A rămas doar o lumânare îngenuncheată, lunecând peste zare. Sfârșitul ne smulge din ochi ultimele priviri! Ceasul aduce prea multe știri. Cine mai știe cât din vreme o să mai fie? Rugăciune Vin mereu aici la Azuga, arborii trec tot călări sub fereastră, coboară din pădurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Mă înfioră cuvintele nespuse și brațele obosite de pază, la porțile cerului de altădată, într-o lume uitată.. Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și alte destine vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vremea romane despre grădinile misterioase ale castelelor medievale. Bunica ageră la minte plângea, doar Tata mare umblat prin lume avea în colțul ochilor altare strivite în lumea aceasta cu treptele trecătoare. Frumosul chip al tatălui meu veghea sever un destin îngenuncheat. Au trecut de la unul la altul un pahar, dar eu n-am băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea, de mică înțelegea suferința; fără mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Marina asta... Nici măcar nu și-o mai amintea. Dar i se părea că s-a culcat și el cu ea, că i-a fost amantă ani în șir, că a părăsit-o scârbit, lăsând-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată, și că de atunci îl sună zilnic să se împace. Dădu pe gât ce mai rămăsese pe fundul halbei și râgâi zgomotos și plin de sine. Trebuie că trecuseră ceva ore, își simțea capul monstruos și greu ca o garofiță
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Didier. Le știu. Artista nu prea calcă pe aici. Sora ei, în schimb, venea cam o dată sau la două luni. Odată pe an se spovedea. Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani la cutia milei și, la plecare, îmi întindea un acatist ciudat. De fiecare dată același acatist, cu un singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am avut parte de atmosfera creată și întreținută de el într-o epocă prea puțin propice cărții și culturii în genere. Când în țara, sălbatic ciuntită de dictaturile fascistă și comunistă, când Franța și alte state europene erau înfrânte și îngenuncheate, iar la 22 iunie 1941 postul de Radio a anunțat și toate ziarele noastre au publicat ordinul de începere a războiului din Răsărit - cu tot ce a urmat și consecințele pe care le cunoaștem - pe zidurile Bucureștiului tronau afișe mari
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
monstru insensibil, ca pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al fiarelor sălbatice. Cu siguranță, această lume ar fi vrut ca, pentru această „ticăloșie” a lui, el să ajungă, pentru vecie, sclavul îngenuncheat al conștiinței sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând, Bull analiza sursa senzației de greață. Nu băuse mai mult de cinci sau șase pahare la bar; în mod sigur, fuseseră prea puține ca să i se facă rău. Apoi realitatea se furișase în mintea sa, deschizând o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
le deseneze cu ajutorul unui bețigaș pe nisipul de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu blîndețe. Era cu adevărat un spectacol insolit și oarecum Înduioșător, dacă n-ar fi fost vorba despre o ființă atît de profund respingătoare, Îngenuncheată acolo ore Întregi, făcînd bețișoare sau conturînd litere grosolane, pe care le repeta cu voce tare, ca un școlar concentrat asupra explicațiilor lui Dominique Lassa. Acesta, convins că răpitorul său era cu adevărat În stare să-și țină făgăduiala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pui în saci, să-l torni în butoaie, poți face orice, nu va protesta pentru că nu mai are nimic de apărat. Cunoștea bine lucrul ăsta încă de la școala de gradați. La început fusese un infern. Era buimăcit, indignat, umilit, furios, îngenuncheat, toate la un loc, iar realitatea era limpede, nu putea face nimic în apărarea sa, pentru păstrarea cît de cît a ceea ce era numai el, Radul Popianu. Primul ordin pe care l-a primit de cum a intrat acolo a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum de reușise să se îndrăgostească de o femeie care fusese a altuia. Încercase, din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor ce-l dominau, dărâmându-i reduta de convingeri pe care și-o clădise. În final, obsedat de ochii ei, îngenuncheat și amețit, stârnit de o dorință dementă, pusese mâna pe telefon și-i poruncise, pe un ton aprig, să vină la întâlnire. Ea acceptase pe nerăsuflate, fără a cere nici o lămurire suplimentară, cu o voce plină de promisiuni. Au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În mașină, și nu acolo, afară, În oraș. Mașina și-a continuat drumul până la șosea și a intrat În fluxul lent al circulației. Prin ferestrele fumurii au constatat că În stradă erau și mai mulți soldați. Câțiva Înconjuraseră un om Îngenuncheat, cu mâinile pe cap, asemenea bătrânului Îngrijitor. Un soldat i-a scos din buzunarul cămășii un pachet de țigări, le-a Împărțit celor din jur, apoi i-a tras o palmă, o lovitură zdravănă care l-a aruncat În față
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
începutul secolului, care se ridicau pline de praf și tăcute în rânduri ordonate după un sistem care nu se mai folosea. — Uite. — Ce e? Am pus cușca lui Ian jos și m-am apropiat de locul în care Scout stătea îngenuncheată. Îmi întinse ceea ce găsise, un colț rupt dintr-un ziar, cu jumătate dintr-o parte acoperită cu litere șerpuitoare, scrise cu pixul. Un fel de formulă. — Ne apropiem, spuse. — E a lui Fidorous? — Mda, e caligrafia lui. M-am holbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi și mai grav de condițiile în care se afla România. La încheierea celui de-al doilea război mondial, România se găsea într-o situație disperată: ciuntită și împărțită între sau de către mai marii zilei și secătuită de război, izolată, îngenuncheată, umilită și în regim de ocupație, trebuia să se mențină, totuși, pe linia de plutire și ea a reușit, cu toate acestea, să supraviețuiască împrejurărilor vitrege, urmându-și destinul. Pe baza târgului mișelesc încheiat prin pactul Ribbentrop Molotov, a avut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în brațele Germaniei hitleriste și angajată în conflictul militar total; partajul rușinos de la Yalta a dus mai departe aceste evoluții nefaste, iar prin Tratatul de pace (Paris, 1947), s-a consfințit soarta care îi fusese hărăzită. Redusă ca teritoriu și îngenuncheată, România se afla sub controlul Moscovei și în totală izolare; știm în ce a constat sprijinul occidental; avuția națională era distrusă de război, iar ceea ce mai rămăsese se scurgea implacabil spre Răsărit, ca despăgubiri de război România aflându-se sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
nu se împlinește, a visului pentru femeia visată, a orei oprite la 2354, ora lui Chagall, a telefonului supărat că nu este apelat, toate aveau fluxul lor muzical, firește, în funcție de vârstă, culoare și funcție; conglomerat frumos de simțuri diferite și îngenuncheate aceluiași ideal. De a fi important. De a fi știut, de a exista. Dorință despre care, desigur, nimeni nu știa că va fi luată de cineva în seamă. Dar Mioara văzu nevăzutul pentru că era îmbrăcată în rochie de mireasă, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de cîte ori bătrînul Weisz mă lăsa s-o fac. Țin minte cîteva imagini: niște bărbați Îmbrăcați În haine lungi, de un roșu Întunecat, stînd În picioare aproape de ușa ce dădea În altă odaie. În mijlocul ei, un mănunchi de copii Îngenuncheați care parcă se rugau, parcă studiau ceva. CÎnd l-am Întrebat pe Zoli ce pîndesc oamenii aceia, mi-a spus, cu fantezia lui neînfricată, că vor să-i omoare pe copii. Scena era dominată de roșu, de violet și de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
smuls dintre noi, s-a schimbat mult. Cele trei femei străbunica Ulitia, bunica Ana și mătușa Olga au redevenit umbrele triste, apatice, absente, care fuseseră la aflarea executării celor șase bărbați ai familiei Cozmei. Le vedeam numai seara când așteptau, îngenuncheate, la ușa lui Gerhard căruia îi sărutau mâinile și îl implorau să îl aducă înapoi pe Vasili. În atmosfera asta de tristețe apăsătoare m-am apropiat mai mult de Gerhard. Am simțit, aproape palpabilă, slăbiciunea lui de bărbat care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
marele orgoliu nu i-a îngăduit să facă măcar și un mic gest de îndreptare, ori să accepte o astfel de posibilitate pentru viitor. Durerea lui cea mare era că faimoasa armie pospolită, neînfricată și nebiruită până acum, era total îngenuncheată și umilită de către nimeni... și, în plus, cititorii cei de zodii prevesteau evenimente nu dintre cele mai bune pe termen mediu și ceva mai îndepărtat. De-ar veni mai repede schimbul de cai de la starostiile mele din Polonia, măcar să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
într-o traistă ca o cutie de șah un ghemotoc alb, fără de viață. Părintele și-a revenit numaidecât, dar nu înainte de a-și reproșa tacit experiența mult prea riscantă la care a recurs. Privea totuși cu smerită înțelegere la mulțimea îngenuncheată, făcându-și semnul crucii și aplecându-se ritmic cu frunțile până la pământ, într-o revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de data asta la obștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al fiarelor sălbatice. Cu siguranță, această lume ar fi vrut ca, pentru această „ticăloșie” a lui, el să 104 Rareș Tiron ajungă, pentru vecie, sclavul îngenuncheat al conștiinței sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Florentina Boghian Vedeta care apare în fotografiile publicate de revista o înfățișează pe Mihaela Rădulescu. Într-una din poze, Mihaela este la căpătâiul unui sicriu învelit în tricolor și are ca explicație "Funerariile lui Jean Louis Calderon. La căpătâiul lui, îngenuncheata, este Mihaela Rădulescu, pe atunci o necunoscută". În cea de-a doua fotografie, Mihaela apare cu un pistol în mână și sub poză scrie: " În după amiază zilei de 22 decembrie, au fost distribuite civililor numeroase arme și mari cantități
Mihaela Rădulescu a luptat la Revoluţie cu arma în mână: "Aveam 20 de ani şi trăiam o aventură" () [Corola-journal/Journalistic/67713_a_69038]
-
ori să moară. În mod normal, cititorul se manifestă în toate zonele vieții, mândru până la aroganță de puterea lui, gata să facă prozeliți ori numai să-și măsoare puterea cu puterea celorlalți. Iar marea lui satisfacție este să-i vadă îngenuncheați, învinși fără replică, nevoiți să-i recunoască forța, care stă în principii împachetate în cele mai alese ambalaje. Ca inițiat în lumea ideilor aurite, cititorul își are bijuteriile aranjate în cutii, în sipete, în sertare numai de el știute, pe
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
reface temperatura Vienei, asimilîndu-i detaliile după calapodul propriei imaginații. Potrivit unei butade ce a făcut epocă după Primul Război Mondial, imperiul lui Franz Josef s-a sprijinit pe următoarea triadă: "armata mărșăluindă a militarilor, armata șezîndă a birocraților și armata îngenuncheată a clericilor." Pe scurt, militarii de carieră, administrația și biserica. Dar volumul nu se mărginește la înfățișarea celor trei instituții, ci merge mai adînc în spiritul locului. De la cafenelele și terasele Vienei, adevărate pepiniere din care se recoltau numele de
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]