293 matches
-
dar știu că așa este. Nu le-am putut ține isonul. Toate glumele alea nu reușeau decât să mă deprime și mai mult. Nu consideram că țipetele și râsetele lui Lauren și Tinsley se potriveau cu Împrejurările. Tinsley m-a Înghiontit, dar, când mi-a văzut expresia Întunecată, plină de tristețe, păru să intre În pământ de rușine. — Doamne, scuze. Suntem groaznice, spuse ea, rușinată. Chiar atunci veni chelnerița, aducând trei pahare cu șampanie, salata și hamburgerii În miniatură. Lauren și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gură și fii mai respectuos! îi porunci cu un ton neobișnuit de aspru. Dar e adevărat... Eu... — Liniște!... Vocea tunătoare și faima lui RoonuíRoonuí erau în măsură să impună respect unor oameni mult mai hotărâți că el. Vetéa Pitó îl înghionti pe Tapú, obligându-l să tacă. —Mușcă-ți limba, ca animalul asta e-n stare să te omoare, îl sfătui. E-ntr-o dispoziție cum nu se poate mai proastă. O neputința surda fu pe punctul de a-i umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fața și de mâinile ei palide, o dâră de sânge pare să se întindă la nesfârșit. Degetele i se relaxează, și cuțitul cade pe covor, și ea spune: — Acum, domnule Whittier, trebuie să-mi dați voie să mă duc acasă... Înghiontindu-l pe Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Ce ți-am zis? Uită-te. Face semn înspre vârful cosiței însângerate și spune: Acuma se vede cicatricea de la liftingul facial. Și Lady Zdreanță e moartă. Așa spune Sora Justițiară, verificând cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la mine. — Doar de data asta. — Da, spuse ea. Suntem sinceri până la capăt. Ziua ne aduse o altă înșiruire de tuneluri și puțuri de urcat, scări și mari spații cavernoase, pustii. L-am cărat pe Ian cu rândul, ne-am înghiontit, ne-am atins mâinile pe jumătate întâmplător pe jumătate intenționat într-un fel care până la urmă ne făcu să ne ținem de mână fals-nepăsători, mergând și discutând pe sub lumina încețoșată a becurilor slabe. Ne-am oprit să ne umplem ploștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să vezi. Mi-am sprijinit rucsacul de masă și m-am urcat pe marginea ei. — O nebunie. Ea îmi surprinse tonul vocii. — Te simți bine? Nu știu. Se așeză lângă mine pe masă, privindu-mă o secundă înainte să mă înghiontească ușor. Hai, spune-mi ce ai? M-am auzit scoțând un râs din acela surd, când din tine nu iese decât aerul. O expirație sub forma unui ha nearticulat. Nu cred că pot accepta ideea unei cupole de biserică făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu - nu avem cum să știu - turbulența început să scadă, încetinind, stabilizându-se, domolindu-se într-un ritm blând. Apa mă ținea, mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în jurul meu nu-i decît o mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde fugiți nemernicilor? Acum e momentul, jos Tiranul, treziți-vă blegilor, dar ei nimic, se dispersau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cușcă. Aa, deci te dai bătut, nu? Cu bățul, Portofel încearcă să ajungă la cîine. Scopul lui era să ațîțe animalul, ca să se convingă de faptul că nu-i nimeni acasă. De aceea, rupe un băț mai lung și îl înghiontește rău de tot pe paznic. Ham, ham, ham, se enervează cîinele, apucînd de băț cu furie. Așa, băiatu'. Acum chiar că ești un cîine bun. Portofel zărise pe prispa casei un ceaun mare, care părea să fie nou-nouț. Toată strategia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră, nu te spăimînta, uite
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ce-ai să mai faci, chiar dacă te vindeci ?!" Mă gândeam că într-o zi i s-o face milă unuia, să mă omoare și așa, pâine vedeam tot mai rar, bani nu-mi mai aruncaseră demult, care cum trecea mă înghiontea... se săturaseră să mă vadă... eram ca o piatră în drumul lor... de la o vreme nici nu mă mai uitam la apă... ce folos ?! Măcar țineam ochii închiși, să nu-i mai văd, poate că nu mă mai văd nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era câtă frunză și iarbă omenire pe drum, ca să nu mai spun că în curte n-aveai cum să intri. Da' eu venisem să-l văd. Și mai pe jos, mai printre picioarele celor mari, mai îmbrâncit de ici-colo, mai înghiontind eu pe unul și pe altul, da' ușurel, să nu se prindă, am văzut că nu mai am loc unde să merg. Ei, oi rămâne aici și stau până pleacă și-o să-l văd atunci. Dar când m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
articulează protestul energic al lui Nicolae Florescu. Verva d-sale propune o imagine de crude constatări în tonalitate interogativă, în chiar inima prezentului: Cine nu-și aduce aminte de modul în care Marin Sorescu, pe cale de a deveni ministeriabil, se înghiontea cu Nicolae Breban cu un deceniu și ceva în urmă ca să obțină poziția avantajoasă, cît mai în față, spre a fi televizat lîngă cotul stîng al lui Ion Iliescu? Cine a uitat cum și-a lansat în sala de consiliu
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
descins în curtea unde un arhitect și-a aruncat de-a valma frânturi din capricioasele sale visuri nefinisate. Singure acoperișul scânteietor al moscheii și suplul ei minaret dau un aer de bună rânduială, de seninătate, agresivelor blocuri turn ce se-nghiontesc să-și facă loc. Soarele zilei târzii dăruiește priveliștii o lumină aurie, uimită. În orașul acesta trăiesc de când mă știu, iar serile, când se mai domolește vipia, stau aici la aer, îmi spuse ea. Am fost martora multor întorsături ale
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
ori în timpul summit-ului G20 de la Cannes, în timp ce ei discutau despre cum să împiedice Italia să devină următoarea victimă a crizei din zona euro, comentează Mail on Sunday în ediția electronică. Berlusconi, în vârstă de 75 de ani, a fost înghiontit de două ori de oficiali, pentru a fi trezit din somn, relatează Mail on Sunday în ediția electronică. El a ațipit în timp ce Barack Obama, David Cameron, Angela Merkel și Nicolas Sarkozy, între alții, îl îndemnau să facă mai mult pentru
Cum a adormit Berlusconi în timp ce se vorbea despre salvarea Italiei () [Corola-journal/Journalistic/59293_a_60618]
-
în timpul discuțiilor. I-a alarmat foarte tare pe oficialii săi. Au fost nevoiți să îl trezească cu un ghiont. Ceilalți oficiali nu au avut cum să nu observe", a declarat un diplomat care a participat la discuții. În timp ce Berlusconi era înghiontit la Cannes, inamicii săi politici, tot mai numeroși, discutau despre înlăturarea sa de la putere, iar mii de persoane au participat sâmbătă la un miting împotriva Guvernului său, la Roma. De asemenea, doi parlamentari au demisionat din grupul politic al lui
Cum a adormit Berlusconi în timp ce se vorbea despre salvarea Italiei () [Corola-journal/Journalistic/59293_a_60618]
-
la uscat, în miros de leșie, printre vocile vecinelor și câteva pisici ce trândăveau la soare. Urmam o școală rudimentară, care funcționa într-un mezanin din apropiere: pe băncile ei, concepute pentru doi, stăteam câte patru copii, certându- ne și înghiontindu-ne ca să spunem pe de rost și cât ne țineau bojocii Cântecul piratului și tabla înmulțirii. Acolo am învățat cititul și scrisul, cele patru operații și numele râurilor ce brăzdau harta gălbuie de pe perete. La doisprezece ani, mi-am încheiat
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
sînt amenințați. Mi-am auzit numele, de data asta clar, în megafoane. Și lama. Revenit, luciul ei m-a acoperit din nou de sudoare. Printr-un brînci, fugarul mi-a ordonat să răspund. Să iau legătura cu ei. M-a înghiontit cîțiva pași în față. Cîrligele grumazului mi-au scîrțîit rezervat. Stătea în umbră, cu pistolul întins. N-ar fi fost nevoie. Dirijat de el, am zvîcnit din pădure înspre lumină, în plin cîmp. M-am zgîriat în lanul de ierburi
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
fiecare sfert de secol, dar era genul de reflecție care n-avea nici o valoare. În ceea ce îl privea, el o „făcuse” pe Christine într-o seară de septembrie, brutal, în camera lui de student întârziat, la câteva ore după ce se-nghiontise cu moartea pe un culoar al clinicii universitare unde se afla în control. Chiar în fața cabinetului de consultații, pe-un pat cu rotile zăcea un necunoscut, abandonat parcă de-un infirmier flușturatic, și chipul lui acoperit de-o barbă galbenă
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
grijă acest aliment... Ei, așa da, am exclamat aproape în același timp și, privind încrezători la domnia sa, și constatând a nu-știu-cât-a oară că avem cel mai vesel președinte din câți au fost vreodată, preț de un reportaj tv cu parlamentari înghiontindu-se să voteze majorarea pensiilor cu 0,001 la sută (glumesc!), am lăsat platoul pustiu! Dacă e să murim, apoi să murim cu toții...
Un studiu haralampyan: "Efectul gripei aviare asupra politicienilor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11220_a_12545]
-
apoi țipă în gura mare: - Nu se poate!... E film, dom-le, ăștia e de la cinematografie. O ceartă violentă izbucni pe loc. Unii, care erau contra, zbierau: Lăsați... s-auzim și noi... să dea sonoru mai tare... Corespondentul Agenției, înconjurat, înghiontit din toate părțile de mulțime, încerca să potolească vacarmul, strigând ca un veritabil bucureștean: - Frațiloooorrrr...!... Stați așa...!... Că dacă vreți,... poci să vă pui din nou la putere... și vă pui și congresu al treișpelea... ori al paișpelea... care vreți
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
poetului încă activ Dinescu, din 2 decembrie 1989, cînd destinul nostru politic era înspăimîntător de nesigur: “Totul e să nu murim. În decurs de 9 luni eu am fătat ca niciodată 20 de pisoiași albi sau cu rimă ceea ce mă înghiontește să sper că mai e ceva talent pe fundul borcanului. E bună și singurătatea, cu condiția să nu te acrești decît pe la subțiori. Ce să-ți mai spun, psihimu? Că te iubesc de-adevăratelea? Că sper că vor veni totuși
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
Simona Tache Faza amuzantă, cu copiii, la circ. Copiii - băieți, unul la vreo 3 anișori, altul la vreun an jumate. S-au bătut și s-au înghiontit pe tot parcursul spectacolului, până la momentul când un tigru a mârâit puțin la dresor, când s-au întrerupt și au devenit atenți. După care, tigrul n-a mai mârâit. Întrebare uimită de la puștiul de 3 ani către taică-său: - Nu
Îl mănâncă tigrul pe dresor sau nu-l mănâncă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19402_a_20727]
-
N-ajunseseră la colonadele ce anunțau cu pompă edilistică accesul în grădină, căci atenția le fu viclean atrasă de o mulțime eterogenă. Reprezentanți ai ambelor sexe din diferite categorii sociale, mulți pezevenghi, chiar și aurolaci, toți cu fețe hlizite, se-nghionteau spre ceva care le stârnea curiozitatea. Buluceala crescută abundent acționa în afara instinctului de apărare și-și spațializase depășitul volum dincolo de trotuarul devenit strâmt, invadând prima bandă a carosabilului. Un infernal țiuit de claxoane grăbite încerca s-avertizeze pe infractori. Dar
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
una la un telefon și râdea subțire, așa, cum ar necheza un mânz. Eu cred că-și vărsase parfumul în poală, din greșeală, că trăznea a parfum de mă usturau nările. Se așeză ea în spatele meu și începu să mă înghiontească cu sutienul pe șale. Ea vorbi în continuare la telefon și îi povesti cuiva despre niște afaceri, despre niste planuri de reorganizare finanțate de nu știu cine, despre sustenabili... nu știu cum, chestii de-astea, pe care le auzii, că mi le spuse lângă
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
Să-și mai aducă-aminte-acum, / Când este la sfârșit de drum.” Apoi, în pace au lăsat-o / Și a ei ladă-au descuiat-o. Valuri de pânză-au scos afară / Și-au început, ca într-o doară, Cu toate să se înghiontească / Și numa-n dodii să vorbească, Despre stârlici și năsălie / Despre toiag cu betelie, De poduri, de-o para pe care / Mortul în mâna sa o are, Despre găinile mutate / Care sunt peste groapă date Sau despre oaia cari și
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]