296 matches
-
au mărit și ei viteza. * - Mă omule, se aude alarma aia de vreo cinci minute într‑una... M‑a trezit și pe mine. Nu te uiți să vezi ce se‑ntâmplă? l‑a întrebat femeia pe Viorel, după ce l‑a înghiontit până s‑a trezit. - Poate au spart hoții vreo mașină, că de mașină este, a răspuns el și a dat să se întoarcă pe partea cealaltă. - Și cine vrei să ți‑i prindă, bărbate, țăranii de rând sau țiganii? Viorel
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_23_.html [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
Într-o pădure-ntunecată, Vulpea trăia, cam leșinată. Atât de foame îi era, Că doar din visuri se-nfrupta. Dormea, tânjind la iepurași, La rațe mari de pe imaș, La gâște multe, îngrășate, Și la găini împestrițate. Când foamea tare-o înghionti, Pe loc din visuri se trezi, Porni agale pe cărare, Sperând să-i iasă hrana-n cale. Ea nu se duse mult, așa: În tufe, ceva se mișca. Se-apropie încet, șireată, Pe iepure îl prinse-ndată. Iar iepurașul cel
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1485513863.html [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
N-ajunseseră la colonadele ce anunțau cu pompă edilistică accesul în grădină, căci atenția le fu viclean atrasă de o mulțime eterogenă. Reprezentanți ai ambelor sexe din diferite categorii sociale, mulți pezevenghi, chiar și aurolaci, toți cu fețe hlizite, se-nghionteau spre ceva care le stârnea curiozitatea. Buluceala crescută abundent acționa în afara instinctului de apărare și-și spațializase depășitul volum dincolo de trotuarul devenit strâmt, invadând prima bandă a carosabilului. Un infernal țiuit de claxoane grăbite încerca s-avertizeze pe infractori. Dar
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1464501738.html [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
rugat pe conașu' să se scoale. "Ridicați-vă, boier dumneavoastră că prostu stă la fereastră, se uită-n camera noastră". Atât i-a trebuit lui Bâzdoagă, care-și trăsese în jurul feții un fular, ca să nu fie recunoscut, că l-a înghiontit pe Năică, zicându-i: - Pușca, Năică! Bagă-i în frică. Năică ținea pușca în mână ca pe o coadă de mătură, iar mâna dreaptă, care trebuia să țină tocul armei lipit de umăr, i se bâțâia ca la un paralitic
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ix_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1360225403.html [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
și autoritară atunci când era cazul, altfel nu ar fi făcut față „armatei de prunci” lăsată în grijă de tatăl lor. Nu trebui să zică de două ori, că năzdrăvanii, lihniți de foame, intrară în fugă și se înghesuiră în jurul mesei, înghiontindu-se, de când se apucară de mâncat, până la ultimele resturi de mămăligă cu fasole din strachină. Masa se termină, ca de obicei, în chiote și hârjoneli, dar nu înainte ca mama să-și toarne încă un pahar de pălincă (al câtelea
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1492772757.html [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
ea se poate exprima matematic așa: la japonezi politețea este invers proporțională cu vârsta și cu tăria sexul cetățeanului. În principiu, din partea unui bărbat în vârstă te poți aștepta să zică sau să facă orice. Să te bombăne, să te înghiontească fără motiv, să eructeze, să flatuleze, se se zgâiască la tine ca la maimuțe. Am uitat: prezența unui străin acționează de foarte multe ori ca factor declanșator pentru pierderea manierelor unui japonez. Așteptam odată ordonat să vină shinkansenul (trenul de
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio by https://republica.ro/ce-face-un-japonez-cand-ii-curge-nasul-in-public-cum-am-inteles-politetea-pe-ruta-tokio-bucuresti [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
NĂDEJDEA LUI NĂPASTĂ - PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAȚIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cum venise vara, gândul plecării îl tot înghiontea. În sat îi ziceau Năpastă. Asta i se trăgea de la morțile alor săi. Toată partea bărbătească a neamului se stingea cu puțin înainte de a împlini patruzeci de ani... Îl căinaseră vecinii: A căzut năpasta pe capul neamului ăstuia! Ce năpastă
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1444544241.html [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
fără chei... Le pierduse, desigur, urîtă treabă și tocmai acum. Își frîngea mîinile deznădăjduit. Nu mai avea mult pînă să plîngă, iar Ierusalim îl liniștea, lasă, lasă, hai să le căutăm, ți-or fi căzut din buzunar cînd te-ai înghiontit cu pușlamalele alea. Trecură strada înapoi. Robert și Claudiu dispăruseră de lîngă BMW-ul botos, de culoarea cernelei. Ce mașină dată dracului are marchizu' ăsta, șușoteau ascunși în întuneric după altă mașină, zece metri mai încolo, de unde-i vedeau pe
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
Și în clipa când stau față în față cu acești doi monștri sublimi ai culturii universale, mă gândesc la onor conducătorii noștri iubiți, care se iau la întrecere în țățisme, (mai teribile decât cele ale lui Suetoniu), se jignesc, se înghiontesc, se îmbrâncesc fără scrupule, ca să-și ia unul altuia locul. Câtă diferența! Că de la cer la pământ. Dacă politicienii ar avea cât de cât umor, sau o scânteie de spirit măcar, poate că i-am ierta mai ușor, pentru bâlbele
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Umor_cu_plesu_si_liiceanu_tableta_cezarina_adamescu_1351590356.html [Corola-blog/BlogPost/358077_a_359406]
-
din fericire, mini-accesul meu de plâns n-a fost urmat de vreun cutremur emoțional (poate fiindcă îngerii flamanzi sunt mai prudenți cu cei slabi de înger, poate fiindcă am băut un șpriț imediat după?). Cu toate astea, m-a tot înghiontit curiozitatea să aflu ce efect are arta asupra noastră, a animalelor care umplem galeriile, muzeele și nu ne mai săturăm să scriem despre ele. Am pornit în căutarea unui răspuns și am început cu creierul. Pictura bagă neuronii „în priză
Un creier la muzeul de artă by https://republica.ro/un-creier-la-muzeul-de-arta [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
mai fi mâine? Același ger, aceeași zi searbădă... Bineînțeles că am fost trezit din somn! Din cel mai dulce, când ziua se întinde peste sat ca o apă intrată pe sub ușă! Eram îngropat adânc sub plapumă când cineva m-a înghiontit, rostind șoptit dar cu o voce groasă, profundă: - Dormi, nepoate? Era nenea Ionel, unchiul, mai exact, venit în vizită din satul vecin, Frățilești! - Nenea Ionele, ce-i cu matale, bre? Mă trezești cu noaptea-n cap? Nu ți-a fost
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1410376736.html [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
au mărit și ei viteza. - Mă, omule, se aude alarma aia, de vreo cinci minute, într-una... M-a trezit și pe mine. Nu te uiți să vezi ce se-ntâmplă? l-a întrebat femeia pe Viorel, după ce l-a înghiontit până s-a trezit. - Poate au spart hoții vreo mașină..., că de mașină este, a răspuns el, și a dat să se întoarcă pe partea cealaltă. - Și cine vrei să ți-i prindă, bărbate, țăranii de rând sau țiganii? Viorel
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1438210687.html [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
prea înțelese mare lucru din ce vorbise prietenul său. Văzând așa, căpitanul începu să râdă și-l împinse în glumă pe Tutoi. Acesta fu luat prin surprindere și începu să-i țină isonul căpitanului. Pentru ei era amuzant să se înghiontească, se distrau de minune, dar pentru câini, nu. Poate n-ar fi fost o problemă dacă numai ar fi râs, dar înghiontirea celor doi îi deranjă pe câinii care se apropiaseră de Cățelușu', cel care începuse să latre primul. El
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1471382201.html [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
dintre ei, îi cunoștea prea bine. Se săturase de jignirile sau de nepăsarea lor, dar totuși, erau proștii lui, așa cum erau ei. Se prefăcu în continuare că nu-i vede cum fac doi pași spre el și cum Tutoi îl înghiontea cu cotul pe Pepsi să-și ceară scuze. Apropiindu-se de el, Pepsi îi spuse: - Căpitane! Bă căpitane, uite, scuză-mă, te rog. Greșii acum și-mi pare rău, pe cuvântu' meu! - Ooo, îți pare rău, ție întodeauna îți pare
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1471382201.html [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
cu un suspin și încuviință. Evident, se iscă o mică dispută între aceiași Babacul și Papa, care dintre ei să țină socoteala dezvăluirilor, care dintre ei să o ajute pe Miramoț în versificare, dacă va fi cazul... Patriarhul făcu ordine, înghiontindu-i și amintindu-le că, cel puțin la nivelul memoriei, era maestru în judo! Când fu vorba cine să înceapă, toți se codiră. Doc, dintr-o bucată, luă cuvântul: -Cea mai mare teamă mi-au provocat-o, întotdeauna, propriile mele
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
înveselească incredibil pe spectatori. La scenetele cu Jean Constantin și Oltița Chirilă, spectatorii erau un văzduh în furtună. Un actor măsliniu, neegal cu nimeni, de simpatic, își apuca poalele hainei și le smuncea, își dădea palme peste cap și o înghiontea pe parteneră, făcând-o de „tot râsul”în fața publicului. Pe când ea, blondă, frumoasă, delicată, ca un fir, cu un glas firav, ridicat treptat în timbrul revoltei feminine, apte să se preschimbe în uragan, îi restituia lui Jean Constantin câte o
OLTIŢA CHIRILĂ. SĂRIM ÎNTR-O EPOCĂ FĂRĂ ARTA SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Oltita_chirila_sarim_intr_aurel_v_zgheran_1389864112.html [Corola-blog/BlogPost/342097_a_343426]
-
nimic. Îl știam după vorbă că are 40-50 de ani, eu auzeam foarte bine atunci și ghiceam omu’ și ce înălțime are (e un orb în Tiraspol de simte și ce culoare are pielea feței). M-au bătut, m-au înghiontit, m-au pus arestat și s-au dus. Așa, pe la amiază, vine schimbul soldatului cela și mă ia pe mine, pe jos, vreo 15-20 km, s-o căutăm pe la ogoarele noastre pe mama. Am ajuns așa pe un deal. Iar
Dan Cristian Turturică by http://balabanesti.net/2012/10/06/dan-cristian-turturica-rusia-si-romanii/ [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
nu respiră singur, tot îți vine să-l ciobești. De parcă asta contează! În fond, când te situezi ochi în ochi cu eternitatea, te descalifici oricum din start. Ce s-o mai dai întoarsă atâta? Un fel de manie autodestructivă ne înghiontește. E-un război, cum spuneam. Și cuvintele nu respiră, ale naibii, decât când vor ele. Multe producții literare mediocre s-ar elimina de la sine, dacă ar pândi în fiecare dintre noi câte un Michelangelo vigilent, gata să lovească cu dalta
TAINA SCRISULUI (39) – EXPLICAŢIA EXPLICĂRII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_taina_sc_gabriela_calutiu_sonnenberg_1350988720.html [Corola-blog/BlogPost/346520_a_347849]
-
și oraș, început, hăt-hăt, în socialismul ceaușist! Mira încercă să-i bănuiască pe cei de la Liceul Baptist, dar în zadar! Erau identici cu cei de la Liceul de chimie ori cu cei de la cel Industrial. Astea erau școlile de pe traseu. Coborî înghiontită de un grup mixt de viitori slujitori ai credinței. Nici vestimentația, nici limbajul, nici lipsa unei purtări decente nu-i recomanda ca elevi, darămite ca ucenici într-ale teologiei! Deja familiarizată cu manifestările școlarilor postdecembriști, traversă, aducându-și aminte cum
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1450596731.html [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
lâna la dărac pentru ca atunci când s-o pune vremea, s-o aibă gata de tors. “Treburi fimeiești!”, își zise; și o lăsă într-ale ei. Numai că dracii de copii o țineau într-o șotie. Ba se gâdilau, ba se înghionteau așa că, la un moment dat, tata Nițu fu nevoit să-i apostrofeze: - Și măi stați locului odată! Sau le vrați dupe cap!? - Tataie, nu eu am început! sări Ionuț. Marius nu mă lasă-n pace! - Ba el! sări și Marius
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1459532380.html [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
Tataie, mergem la porumb? întrebă Ionuț printre chicoteli. - Ce e, mă, ce vrai? - Să scherbem, că mamaie... - Ce știe ea? Tot cu nasu-n vatră... De-acu’ să face porumbu’!? Or’ și-a bătut joc de voi!? Și nu vă mai înghiontiți că acu’ opresc căruța și vă las de veniți pe picioare! - Păi știm locu’!? se apără Marius. - De-aia vă e vouă!? Cine caută, găsăște! Târrr! Jos cu voi! Hai! opri tata Nițu căruța brusc. Jos, nu s-aude? - Nu
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1459532380.html [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
Prâslea familiei, alintat de toți, un drăcușor și jumătate. Câte îi treceau prin cap, toate le făcea. - Nici eu... strigă și Marius, apucându-se strâns cu brațele de loitră. - Măi, măi, măi... Da’ să nu dea dreacu’ să vă mai înghiontiți că nu știu ce fac! Zbânțuiților! Ce să făceț’ voi la?... dar nu își duse gândul până la capăt și o luă iar din loc strunind caii la pas. - Păi vez’ că mergem la porumb!? Știe mamaie ce vorbește!? sări Marius. Nu degeaba
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1459532380.html [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
el!... Stă cu curu’ pe cămașă! Așa să stai tu, cum stă și dada... Ea abia potrivește trebile sângură, pun’te, masă, ia-te, masă, și... - Și mai taci, fă! Te-ntrebă cineva de vorbă? Hm!? Marius și Ionuț se înghiontesc și râd pe înfundate, dar tata Nițu nu-i iartă nici pe ei: - Și ia’ vedeți că vă pocovesc și pe voi de vă merg peticele! Vă arde de joacă, ai!? Păi de-aia venirăm noi!? - Da’ di ce, tataie
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1459532380.html [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
îl aștepte pe omulețul mic, subțirel, cu trupul construit din două pătrate de zăpadă și având două crenguțe ca două antene în vârful capului, două ghinde în loc de ochi, un castravete înghețat în loc de nas și patru pietricele în loc de dinți. Ominus îl înghionti pe Omonis, atrăgându-i atenția asupra celor care urmau să se întâmple. Se apropie de micuțul om de zăpadă și începu să meargă alături și în pas cu el. - Mă cunoști, de bună seamă, Dar pe tine, cum te cheamă
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1481711567.html [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
uit să afirm asumarea, lăsând golul să-mi astupe flautul, din lemnul fiorilor gândului. sare și mercur în pletele de foc ale dragonului meu, cântă întoarceri, răsuciri în vulcanii nestinși, ascunși adânc în trupul neștiutor... și... mă ridic... genunchii înroșiți, înghiontiți de dorințele induse, roagă pământul să le aștearnă pentru o clipă groapa de frunze pitice... absente frunze, simple culori în umeda încăierare dintre mocirlă și pământul reavăn al bucuriei de a fi... ascult glasul genunchilor înroșiți. e doar un geamăt
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]