198 matches
-
Podul Verde, Poieni, Porcărești, Soliste (Săliște) , Șaga, Toloaca, Vadul Vlădichii, Vadul Andrieș, Vadul Ciocoiului, Vadul Horodnicului, Vadul Rădăuțiului, Făgețel, Fântânele, La Stuh, Znamen, Priloage, Scrunteie (Scruntari). La fel si dealurile (Dealul Burlei, Scorpan), Văile (Carpenis, Piciorul Robanului), pădurile (Carpenis, Calnovat, îngrăditura, În Pietriș) sau râpile (Cărpiniș, În Porcovăț, Zneamăn, Gârla Fântâniței). Unele denumiri au dispărut astăzi sau nu mai sunt pe teritoriul actual al acestui sat: La Fântână Putreda, Poiana Grozăi, Poiana Trifului (numită în 1768 - „Unghiul lui Trif”), dar toate
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
și după două zile va fi consumat. Băutură numită „saroi” este una din alimentația de bază a masailor. Colibele (enk’ang) masailor sunt construite din bălegarul uscat al vitelor. Vitele, caprele și oile sunt ținute noaptea într-un țârc cu îngrăditura spinoasă. Dânsul masailor este reprezentat prin sărituri, tinerii masai (morani), demonstrează puterea lor prin înălțimea saltului. Uciderea unui leu de un tânăr masai cu sulița pentru a primi o femeie și de a intra în rândul bărbaților, aparține trecutului. Totuși
Masai () [Corola-website/Science/314194_a_315523]
-
și prețul nu să ști, cel mare din anul 1906 de 90 kgr procurat din ofertele benevole a credincioșilor cu 300 coroane. Înaintea bisericii o restignire veche, mai jos cătră drum altă restignire în stat bun fără fond de susținere. Îngrăditura în jurul bisericei lipsește, cimiterul e și inmorm. Spălat de ape și uzat de trecerea timpului, interiorul a fost odată pictat în întregime, probabil încă din secolul 18. Dar nu numai atât, așa după cum se ținea obiceiul în satele sălăjene, chiar
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
se încadrează din punct de vedere tipologic între satele răsfirate. Gospodăriile au o organizare liniară. Cu construcții înșirate în lungul curții începând cu casa, care este amplasată înspre ulița și încheiând cu grajdul lângă care sunt depozitate furajelele, într-o îngrăditura aparte, înspre marginea grădinii de legume. Între cele două construcții principale se află cotețele pentru animale mai mici și alte anexe. Gardurile din fața gospodăriilor s-au diferențiat în timp datorită materialelor folosite și al tehnicilor de construcție. În general în jurul
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
în formă de roată care închid găurile ploatănului (plitei) de la sobă (sunt trei: mare, mijlocie, mică); clotcan= cuptorul de la: -cazanul (căldarea) de făcut țuică, -căldarea de făcut liptari, -de sub leasa de uscat prune; coteț= denumire generică pentru o clădire, îngrăditură, împrejmuire acoperită care servește ca adăpost pentru oi și capre în general, dar și pentru alte animale mici caz în care primește alte denumiri astfel pentru: -găini= comarnic,- porci= cocină; ceapță= acoperemânt de formă ovală pentru cap, confecționată din material
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
peretele sudic al turnului clopotniță a fost amplasată o pisanie în limba slavonă cu stema Moldovei și cu următorul text: ""Din mila lui Dumnezeu Io Miron Barnovschi Movilă Voievod, Domnul Țării Moldovei, a făcut portalul acesta cu cinci pârguri și îngrăditura de zid în jurul sfintei mănăstiri Dragomirna unde este hramul Pogorârii Sfântului Duh, întru pomenirea mea și a părinților mei, cu binecuvântarea arhiepiscopului chir Anastasie Crimca, mitropolit al Sucevei, anul 7135 august 30"" (1627). Zidurile de incintă sunt construite din piatră
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
grup de oameni, un războinic urca în fugă o pantă înverzită. — Ridicați perdeaua. Într-un loc, soldații defrișau buruienile cu coasele; alții desfășurau perdele și le legau de crengile brazilor și ale duzilor din apropiere. În câteva momente, înălțară o îngrăditură perdeluită care avea să servească drept sediu temporar al lui Yoshimoto. — Phii! Ce arșiță! spuse un om. — Se spune că rareori arde așa de tare! Oamenii se ștergeau de nădușeală. — Ascultați, sunt leoarcă de sudoare. Până și pielea și metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
eu, pentru aceia dintre noi care nu fac nimic decât să dreagă drumurile și să care bagajele, ploaia poate fi mai rea decât un atac din partea dușmanului. Sper să nu fie decât o aversă ușoară. Vântul făcea să fluture încontinuu îngrăditura de perdele pe care tocmai o instalaseră. Ofițerul de serviciu privi în jur și le spuse oamenilor săi: — Ei bine, să ne sculăm. La noapte, Domnia Sa va sta la Odaka. Intenționat l-a făcut pe inamic să creadă că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu aveau cum să ascundă tropotul și praful stârnit de numeroșii cai. Sunetul copitelor pe pietre și rădăcini umplu curând văzduhul, iar armata principală a marelui Imagawa Yoshimoto acoperi curând movila verde Dengakuhazama și împrejurimile cu soldați, cai, stindarde și îngrădituri perdeluite. Yoshimoto transpira mai mult decât oricine. Se obișnuise cu viața ușoară și, trecând de patruzeci de ani, se îngrășase grotesc. Era limpede că acele manevre îl puneau la grea încercare. Purta peste trupul său corpolent, cu tors prelung, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
căzuse de pe cal. Interesându-se iarăși de lovitură, n-ar fi făcut decât să-l stânjenească și mai mult. Ceva se agita. Dintr-o dată, păru să se audă o năvală zgomotoasă de cai și oameni de la poalele colinei, venind spre îngrăditură. Yoshimoto se întoarse imediat spr eun servitor, întrebând neliniștit: — Ce e? Fără a-i aștepta ordinul de a merge să se uite, doi sau trei oameni se repeziră în afara perdelelor, lăsând să intre vântul. De astă dată, nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i așa? — Nu, stăpâne, e trecut deja de Ora Calului, răspunse un ajutor. Nici nu mă mir că mi-e foame. Pregătiți prânzul și vedeți ca trupele să mănânce și să se odihnească. Un aghiotant ieși să transmită ordinele. În îngrăditură, generalii, pajii și bucătarii mergeau care-ncotro, dar atmosfera era calmă. Din când în când, reprezentanți ai altarelor, templelor și satelor din vecinătate veneau să aducă sake și delicatese locale. Yoshimoto îi studie de la distanță și hotărî: — Îi vom răsplăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
singură culoare - alb-fumuriu în aversă. Când ploaia slăbi, cascade și torente noroioase inundau toate pantele și mlaștinile. Acolo e! răcni Tokichiro. Se întoarse și arătă pe lângă soldații săi, care își scuturau picăturile de apă de pe gene, spre tabăra clanului Imagawa. Îngrăditurile cu perdele ale inamicului păreau nenumărate, toate leoarcă de ploaie. În fața lor se afla mlaștina. Dincolo de ea, povârnișul colinei Dengakuhazama. Când priviră din nou, oamenii lui Tokichiro văzură coifurile și armurile aliaților lor năvălind deja. Își agitau spadele, lăncile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Își agitau spadele, lăncile și halebardele. Nobunaga spusese că erau mai avantajați dacă se deplasau fără greutăți și mulți dintre oameni își scoaseseră căștile și aruncaseră steagurile. Croindu-și drum printre copaci, alunecând pe pante cu iarbă, porniră imediat spre îngrăditurile inamicului. Când și când, pe cer explodau fulgere albastre-verzui, iar ploaia albă și vântul negru biciuiau lumea cufundată în întuneric. Tokichiro, strigând la oamenii săi, se repezi prin mlaștină și porni în susul colinei. Alunecau și cădeau, dar țineau pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
învălmășeală, ar fi mai potrivit să arătăm că mica unitate a lui Tokichiro era înghițită complet de vâltoarea bătăliei. Prin cartierul general al lui Yoshimoto răsunau râsete, în timp ce tunetele bubuiau. Chiar și când vântul se înteți, pietrele care țineau perdelele îngrăditurii rămaseră la locul lor. — Așa se va risipi arșița! glumeau oamenii, continuând să bea. Însă erau în campanie și plănuiau ca până seara să ajungă la Odaka, așa că nimeni nu întrecea măsura. Cam prin acele momente, se anunță că masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu orez și oale mari cu supă. În același timp, ploaia începu să cadă cu stropi zgomotoși, lovind oalele, vasele de orez, rogojinile de paie și armurile. Observând în sfârșit aspectul amenințător al cerului, începură să-și mute rogojinile. În îngrăditură se înălța un arbore de camfor uriaș, cu trunchiul atât de gros încât ar fi fost nevoie de trei oameni pentru a-l încercui cu brațele întinse. Yoshimoto trecu sub copac, la adăpost de ploaie. Ceilalți îl urmară grăbiți, aducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acoperământ. Unul dintre generali strigă după soldați, dar nu-i răspunse nimeni. Prin vaporii albiți ai ploii și vuietul copacilor, glasul său se pierdu în gol și nu se auzi nici un răspuns. Numai trosnetul sonor al focului de auzea din îngrăditura bucătăriei, de unde fumul se revărsa cu furie. — Chemați-l pe comandantul pedestrașilor! În vreme ce unul dintre generali alerga în ploaia torențială, din zona înconjurătoare se înălță un sunet ciudat. Era un geamăt ce părea să iasă chiar din pământ - ciocnirile violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spr Dengakuhazama, Nobunaga însuși mânuia o lance, înfruntându-i pe soldații lui Yoshimoto. Era foarte probabil ca ostașii doborâți de Nobunaga nici să nu fi avut habar cine fusese adversarul lor. Rănind grav câțiva oameni în timp ce înainta, Nobunaga galopa spre îngrăditura cu perdele. — Arborele de camfor! răcni el, când un om de-al său alergă pe-alături. Nu-l lăsați pe seniorul din Suruga să scape! Probabil e în îngrăditura de sub copacul de camfor! Nobunaga ghicise pe loc unde trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
adversarul lor. Rănind grav câțiva oameni în timp ce înainta, Nobunaga galopa spre îngrăditura cu perdele. — Arborele de camfor! răcni el, când un om de-al său alergă pe-alături. Nu-l lăsați pe seniorul din Suruga să scape! Probabil e în îngrăditura de sub copacul de camfor! Nobunaga ghicise pe loc unde trebuia să se afle Yoshimoto, numai privind topografia taberei. — Stăpâne! În confuzia bătăliei, Nobunaga fu cât pe ce să calce în picioare un soldat de-al său îngenuncheat în fața lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se frângeau, prăvălindu-se la pământ. Apa șiroia de pe ramuri, peste coiful lui Yoshimoto. — Stăpâne, pe-aici! Încoace! Patru sau cinci slujitori ai lui Yoshimoto formară un zid de protecție în jurul lui și începură să-l tragă grăbiți dintr-o îngrăditură în alta, încercând să evite un dezastru. — Seniorul din Suruga e aici? La o clipă după ce Yoshimoto plecase, un războinic Oda cu lancea ridicată se repezi la unul dintre generalii care rămăseseră pe loc. — Vino-ncoa', ți-arăt eu luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Astfel mustrați, câțiva luptători porniră cu pași împotmoliți pe cărarea noroioasă. După ce trecură de ascunzătoarea lui Jinnai, acesta ridică perdeaua udă, cu vârful lăncii, pentru a se asigura că omul era într-adevăr Yoshimoto. Yoshimoto nu se mai afla acolo. Îngrăditura era goală. Un castron mare de lemn, cu orez, se răsturnase, iar boabele albe zăceau împrăștiate în apa de ploaie. În rest, nu mai erau decât tăciunii câtorva lemne de foc fumegând. Jinnai își dădu seama că Yoshimoto plecase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se răsturnase, iar boabele albe zăceau împrăștiate în apa de ploaie. În rest, nu mai erau decât tăciunii câtorva lemne de foc fumegând. Jinnai își dădu seama că Yoshimoto plecase în grabă, cu doar câțiva oameni, așa că porni de la o îngrăditură la alta, căutându-l. Majoritatea perdelelor fuseseră rupte sau se prăbușiseră, pătate de sânge și călcate în picioare. Probabil Yoshimoto încerca să scape. Cu siguranță, n-avea să fugă pe jos. Iar dacă așa stăteau lucrurile, însemna că se grăbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sidef și chenar de lac înspicat cu auriu; căpăstrul alb cu purpuriu era prins de zăbala din argint. Trebuia să fie armăsarul unui general. Jinnai privi cum calul era dus într-un pâlc întunecos de brazi. În interiorul acestuia, perdelele unei îngrădituri aproape se prăbușiseră, dar partea rămasă în picioare flutura nebunește în vânt și ploaie. Jinnai sări înainte și ridică perdeaua. Îl văzu pe Yoshimoto. Un servitor tocmai îi spusese că era gata calul, iar Yoshimoto se pregătea să iasă. — Senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atât mai mult navigația plutelor de bușteni. Chiar și într-o noapte când râul se umflă peste grindul nisipos, oamenii își continuară lucrul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Oare norii de ploaie aveau să sosească înainte de a termina îngrăditura de pământ? Urma să învingă natura, sau omul? Ronin-ii trudeau de parcă ar fi uitat cum să mănânce sau să doarmă. Cei două mii care plecaseră din Hachisuka se înmulțiseră la cinci sau șase mii, până ajunseseră la destinație. Tokichiro nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hideyoshi, dar în învălmășeala bătăliei se separă de unitatea sa. Urmărind inamicii, ajunse în apropierea cartierului general al lui Nobunaga. „Cum?” se întrebă el, cu uimire. „Dușmanul a și ajuns aici?” Privind în jur, zări un samurai care venea din spatele îngrăditurii. Omul, a cărui armură nu era ca a unui soldat de rând, ridică perdeaua, privind pe furiș înăuntru. Kyusaku se aruncă asupra lui și-l apucă de picior, care era apărat de zale și armură. Războinicul putea fi unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
adevăratului foc - rădăcina răului - a cărui sursă se afla pe Muntele Hiei. Nobunaga punea din nou sub asediu muntele, cu o armată numeroasă. Pe chip i se citea o nouă îndârjire și vorbea destul de tare pentru a fi auzit din îngrăditura cu perdele a cartierului său general tocmai până la cazărmi, aproape ca și cum i s-ar fi adresat inamicului. — Cum! Spuneți că nu veți folosi focul fiindcă flăcările s-ar putea întinde până la mânăstiri? Dar, la urma urmei, ce e războiul? Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]