88 matches
-
speră la un nou început când știi ... Citește mai mult “Ierți, dar nu uiți” - astea sunt cuvintele amare pe care ni le spunem după fiecare trânta pe care o luăm, convinși că neuitarea înseamnă maturitate și că dacă aruncăm la îngrămădeala în traista toate relele care ni s-au făcut și le purtăm cu noi la fiecare pas în lume, atunci nimeni nu are cum să ne mai atingă vreodată. Asta ne-o spunem, convinși că nu am pus nimic la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
început să toarne peste grătarul lui Taty riscând o catastrofă umanitară dacă Taty nu muta grătarul sub pomul acela care nu avea nici un chip. Nevoind să le plouă, oile s -au băgat și ele sub pom și a ieșit o îngrămădeală acolo pe care doar faptul că aripile reușiseră să se prăjească, a mai slăbit o un pic.. Trecând prin cotețul găinilor, Taty a dus aripile și le a pus pe masă. Acum urma să coacem porumbul meu. Când au văzut
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
că fusesem auziți, după care , gospodinele ieșeau la porți și împărțeau ,,colindețe".Ce mai, Raiul pe pământ! Atât cât a fost. Căci,ca un făcut, cu tot instructajul, eram mai mult pe jos, ori că alunecam eu, ori că la îngrămădeală, fiind cea mai mică eram și mai ușor de dărâmat.Săracul Tănase , cel care mă avea,, pe inventar, ”de multe ori rămânea fără bunătăți, fiind prea ocupat să mă adune de pe jos. Dar asta nu era nimic pe lângă ce avea
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
hieroglife. Când am traversat Sena, cerul a început să pălească. De câtva timp, mergeam cu pași de somnambul. Febra veselă de convalescență dispăruse. Aveam senzația că înot în umbra încă groasă a caselor. Amețeala curba perspectivele, le înfășura în jurul meu. Îngrămădeala clădirilor de-a lungul cheiurilor și pe insulă acea aerul unui gigantic decor de cinema în întunericul proiectoarelor stinse. Nu mai reușeam să-mi aduc aminte de ce părăsisem cimitirul. Pe pasarela de lemn, m-am întors de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ținutul bucolic al Vrancei. Meri înfloriți primăvara, gutui amare de toamnă, mirosul de mărar sau ceapă din grădină, culesul strugurilor în vii - chiar acesta a fost paradisul multor adolescenți, în vecinătatea căruia edificiile cetății socialiste se înălțau glorios, după legile îngrămădelii și ale pungășiei de stat. Foarte inspirat, Ioan Stanomir își introduce câteva subcapitole prin citate din directivele Partidului. Cutezătorii erau îndemnați să emuleze în proiectele tehno-științei socialiste, păstorită public de Alexandru Mironov. Orele de informare politică instigau la reacții de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un cap mare, chel și lucios, ne-am îndreptat către ușa dinspre grădină, pentru ca să ne poată striga, când aveam să trecem pe lângă el... O scenă neașteptată a întrerupt brusc acest joc atât de bine pus la punct. S-a făcut îngrămădeală. Vorbea un om pe care nu-l puteam vedea pe deasupra capetelor, vorbea ca un șarlatan care-și laudă marfa, într-o germană sacadată, care te ducea cu gândul la limba vorbită de militarii nemți în filmele comice despre război. Ne-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
detașamentul lui se ascundeau într-o viroagă, cu puștile azvârlite pe jos, fără nici un cartuș. Aerul cald, impregnat de aroma florilor, devenea deja mai dens din pricina efluviilor înțepătoare ce veneau dinspre sat... Mai târziu, chipul acela de copil, întrezărit în mijlocul îngrămădelii dintr-un vagon. Ochii care nu pricepeau, din fericire, încă nimic, ce reflectau o lume dinn care moartea era încă absentă. Trenul se puse în mișcare. Împreună cu alți soldați, Pavel ocupa o poziție lângă gară, trăgând nădejde să țină piept
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în râs. — Tu vrei să nu mai scap în vecii vecilor de el? își mustră prietenul. Aruncă o privire către puhoiul de oameni ce continuă să se reverse pe ușă. — Trebuie să-i primesc pe toți, suspină nefericit. Distinge în îngrămădeală câțiva senatori și proconsuli. — Unii chiar mi-s prieteni și egali... — ăștia și-au salutat în zorii zilei propriii clienți, mârâie cu o strâmbătură Agrippa. Prudent, preferă să nu-și continue ideea cu voce tare. Din stăpâni s-au transformat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cel mai bine stația Yotsuya. Stația nu e acoperită, se vede terenul de golf al Universității Jyōchi (Universitatea Sofia). Te simți bine și respiri aer curat. Atunci metroul era foarte gol. Niciodată nu se întâmplă așa ceva. Pe la Yotsuya e mereu îngrămădeală și nu ai unde să stai jos. Poate la următoarele stații să prinzi un loc liber. Nu știu din ce cauză, în acea zi nu erau decât vreo zece călători. Toți stăteau jos. Mi-am dat seama că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de diluant ca mai înainte. Venea din față, dinspre mulțimea aceea de oameni. Apoi am mai auzit un anunț: Pentru că a fost răspândit un gaz otrăvitor, vă rugăm să părăsiți imediat stația!» Deoarece în partea din față era prea mare îngrămădeală, toți au început să alerge în spate, spre ieșirea dinspre Kabayachō. Încă mai mirosea a diluant. Dar vedeți ce e și cu nasul omului, te obișnuiești cu mirosul și, treptat, nu-l mai simți. Am vrut să ies prin spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar, după un an sau doi, ne-am obișnuit. Când mă urc în tren la Shiraoka, nu pot sta jos. La Ōmiya coboară mulți, dar urcă alții. Se umple la loc. La stațiile Urawa, Akabane, Oku e așa de mare îngrămădeala de zici că toți stau unii peste alții. Nu poți face nici o mișcare. Sunt oameni care stau în partea din spate a metroului și vor să coboare la Akabane, dar nu reușesc. Metroul ajunge la Ueno la 08.02, 08
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai departe. Nu puteam face altceva, decât să o luăm pe jos până la firmă. Ieșirea de la Kodemmachō se află în capătul peronului. Noi ajunseserăm până la al treilea vagon din spate. Acum trebuia să mergem în sens invers. Era destul de mare îngrămădeala în stație. În timp ce mergeam, am văzut o femeie care părea să aibă o criză de epilepsie. Era căzută lângă peretele din stație. Tremura din tot trupul, avea convulsii. Era întinsă cu fața în sus. O femeie tânără. Un bărbat tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne ținem. Timp de patruzeci și trei de minute stau în picioare. Nu e ușor. În fiecare stație mai urcă oameni. La Ōmiya, Urawa sau Akabane coboară mai mulți. Chiar și la Ueno mi-e greu să mă dau jos. Îngrămădeala cea mai mare e la scările din față, cei care vor să treacă la linia cealaltă vin în valuri și toată lumea împinge pe toată lumea. Până la bariera de la linia Hibiya fac cam șapte minute. (Metroul în care a fost domnul Hatsushima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
această scădere a mitropolitului față de menirea pe care o are prin ridicarea pe o asemenea treaptă a ierarhiei bisericești...Bietul bătrân își ia asupră-și păcatele altora. În cele din urmă se reculege și, cuprinzând într-o singură privire toată îngrămădeala de case și dughene, începe să-mi spună care și a cui au fost și sunt...Îl urmăresc cu atenție și încerc să rememorez zapisele și ispisoacele ce pecetluiesc stăpânirea lor. Când termină ce a avut de spus, îmi face
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case și biserici prizărite din care se ițeau, ici-colo, grădinițe mai mult sau mai puțin sălbăticite. Oamenii își măturau singuri curțile sau partea de drum din fața prăvăliilor, după care aruncau gunoiul în cele mai neașteptate locuri. Casele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl umplea de mândrie admirația pe care Laila o simțea pentru el, dar nu cunoștea acel răspuns. El era un imohag născut și crescut în singurătatea marilor spații pustii, și în mintea lui, oricât ar fi încercat, nu intra ideea îngrămădelii și a voitului spirit gregar ce părea că le place atât de mult bărbaților și femeilor din alte triburi. Gacel îi primea cu bucurie pe oaspeți și îi plăcea să se adune cu oamenii în jurul focului, să povestească istorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ești doar tu deprimat, o băutură te poate face să te simți mai bine. Dar cînd lucrurile stau rău și tu te simți bine, o băutură nu face decît să Îți limpezească imaginea. Acum, la Chicote era așa o ÎngrămĂdeală, că trebuia să-ți faci loc cu coatele ca să duci paharul la gură. Abia luasem o Înghițitură mare, cînd cineva mă-mpinse, așa că o parte din whisky-ul cu sifon mi se vărsă. M-am uitat furios În jur, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
abține să nu remarc, cu scopul precis de a-l contrazice. Și, oricum, nu sunt departe de adevăr. —O, eu sunt înnebunit după chestia asta. Pot pipăi și înghesui o grămadă de puicuțe! N-am decât să dau vina pe îngrămădeală! Spre surprinderea mea, Liam mă apucă de șolduri și începe să se miște lasciv în jurul meu. Să fi fost altul în locul lui, i-aș fi aruncat în față băutura pe care o țineam în mână. Dar, când vine vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trebuie sămi servesc colocatara, pe drăgăstoasa doamnă Fufi, care nu e mai mare ca mine decât cu vreo doi-trei ani și e văduvă de ceva timp. Un client mai grăbit decât mine se repede să ia un televizor, dar în îngrămădeală îl scapă jos și praful s-a ales. Vin angajații raionului de electrocasnice și cel vinovat de producerea pagubei dă vina pe mine. Protestez și demonstrez că nu am nicio vină și sunt lăsat în pace. Cu toată viteza, smulg
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
își trecu palmele peste sâni, peste șolduri, își mângâie privind în gol părul lung, care-i cădea în bucle pe umeri. Se îndreptă spre marea sobă de teracotă și scoase de după ea bidonașul pregătit din vreme. Stropi bine toată acea îngrămădeală de mobile și țoale și apoi, întorcînd capul ca să nu inhaleze vaporii lichidului galben-brun, își turnă și pe rochie. "Asta-i tot", strigă. "Tot, tot!" Îi venea să verse și chiar vomă într-un colț de odaie. Dar reuși să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici nu mi-l mai amintesc, mi-amintesc mușamaua roșie, tăiată cu cuțitul, ici și colo, lemnele stivuite în jurul bufetului, găleata de zoaie trasă decent într-un colț și acoperită. în rest, rafturi, cărbuni, îngrămădeală. Atunci ? Era mai slab mirosul ? Eram eu altul ? — Haidi-atunci să vezi ce frumos îmi crește florile ! Haidi, să-mi vezi și zmeura... P-ormă, mergem să stai în curte, pe bancă, sub pom... Io merg seara, m-așed pe bancă, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e altceva, e îngrozitor. Și toți înoată atât de bine! Și tu înoți foarte bine. Nu, nu... îmi pare rău. Și acum ce vrei, să plecăm sau să rămânem? Hattie se înspăimântase de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de toate formele și dimensiunile, dezbrăcate (unele dintre ele goale pușcă), care făceau duș, se foiau și pălăvrăgeau între ele. Locul era atât de ticsit, de animat și de zgomotos - și-apoi nu-ți puteai păstra cabina, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
INSEE, în care "instalația sanitară" se reduce așadar, în cel mai bun caz, la chiuveta din bucătărie. Însă nu toate locuințele au bucătărie, iar 65 000 nu au nici chiuvetă, nici lavabou. Lipsa de confort se traduce de asemenea prin îngrămădeala din micile locuințe. În 1954 nu se calcula încă indicele de suprapopulare, sau de subpopulare. La această dată, Parisul număra 375 000 de locuințe cu o cameră, dintre care 168 000 (45 %) erau locuite de două persoane sau mai multe
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
nu era așa: mergea la școală pe jos. Se oprea să-și cumpere o felie de pizza de la brutăria din strada Esquilino, apoi suna la interfonul colegei sale de bancă Sharon și mergeau Împreună până În clasă. Acum era constrânsă la Îngrămădeala asta de rugby În fiecare dimineață. Responsabila acestui dezastru, nepăsătoare la toate zgâlțâielile și la toate pișcăturile, nepăsătoare În fața provocării lansate de Marilyn Manson, continua să-și miște buzele - Îi vorbea. Valentina nu putea să o audă din cauza lui Marilyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
propuse să urce pînă la lampa farului ca să verifice În ce stare era. Urcînd interminabila scară În formă de melc, Marie Îi povesti ce se Întîmplase. Înarmată cu o puternică lanternă pe care i-o dăduse Ryan, constată perplexă că Îngrămădeala cablurilor electrice ruginite, mîncate de sare și acoperite de praf era pur și simplu de nefolosit. Puse chiar mîna pe enorma lentilă de sticlă și verifică singură că era rece. O neliniște surdă, care Începea să-i devină familiară, ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]