56 matches
-
Rămase chircit în întuneric mult, mult timp. în cele din urmă văzu lumina din hol strălucind prin cadrul ușii. Apăru o figură voluminoasă, mormăi ceva și aprinse lumina. Era Provost Dodd. Lanark se ridică în picioare, simțindu-se stînjenit și îngrețoșat. — Gloopy, zise el. A dispărut. Gloopy a dispărut! Lordul Provost își roti privirea prin încăpere de parcă Lanark n-ar fi fost acolo și bombăni: Nu-i mare pagubă, aș zice. Lanark era convins că fiecare pas în acea încăpere ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
odaia lui de la mahala, lătrat și chiar mușcat de o târlă de câini, căzut prin băltoace... Dimineața, după coșmaruri cu statui care vorbeau sau care-l strângeau, troznindu-i oasele cu brațe de piatră, și după ce-și aminti și mai îngrețoșat că-i pupase de mai multe ori mâna lui nea Zambilă în tavernă, de față cu toată lumea, se bărbieri în oglinjoara ciobită și o porni spre noua slujbă. Îi dădură de la Sfat tot ce-i trebuia și urmaseră zile și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el decât tocmai acela care fusese silit să-l omoare. Darie aruncă arma și în patru labe se apropie de cel căzut. Mâinile lui întâlnesc o umezeală vâscoasă. Din rana deschisă, sângele curge cu putere ca dintr-o cișmea stricată. Îngrețoșat, își retrage mâinile fără să le privească. Iese grăbit, fuga se transformă într-o goană disperată prin labirintul străzilor pustii. E în viață dar, Dumnezeule, ce sinistru succes! Trece pe lângă cei căzuți fără alegere din unitățile care se înfruntaseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește precum un baros nările lui von Streinitz. Îngrețoșat, acesta întoarce discret capul, răsuflarea îngreunată căutând aerul mai puțin viciat al holului. Fir-ar să fie! Rezistent ticălosul. Dar i-am venit de hac. Interesant câte poate să facă un fir electric pus acolo unde trebuie. Acum am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fără să aprind lumina, și "citesc" cu ochii închiși ziarul. Literele peste care-mi trec degetele îmi apar în minte ca luminate de o mica lanternă de buzunar. În acea noapte am visat că mergeam pe cărare, în mijlocul pădurii, din ce în ce mai îngrețoșată și mai amețită. Priveam în pământ, și amestecul acela de lăstari, omizi, frunze moarte, ciuperci ude - îmi tremura în fața ochilor. Pădurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ți-o puteai imagina. Un lătrat de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe un soi de sport popular, la concurență cu judo sau cu sumo. Mărturisesc sincer că extractul din plante al copilăriei mele, celebra tisane preparată de bunica, precum și ceaiul negru englezesc, pe care, ajuns în Anglia, aveam să-l consum îngrețoșat, într-un amestec revoltător de lapte și zahăr, mă lasă indiferent. Să nu vă închipuiți nici măcar o clipă că m-am îndrăgostit, spontan și neașteptat, de ceaiul verde din Extremul-Orient. Nici vorbă... M-a cucerit însă altceva: fina filosofie a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fură oul mai înainte ca găina să-l facă. ♣ Bani negri pentru zile albe. Tăiem pădurile pentru că fac prea multă umbră, dar și bani. Am recitit un poem de Eminescu: denigratorii pot muri liniștiți. * Am recitit o pagină din Iorga: îngrețoșații de poporul român pot elimina în continuare pe gură. * Hoții cu ifose de intelectuali ne dau în continuare lecții de cinste, democrație și civilizație. * Regimul comunist cade greu la stomacurile celor ce s-au suprasaturat cu bunurile lui. * Doar foștii
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lua apă Într-o căniță și se stropea. Sarongul ud, lipit de piele, Îi scotea În evidență burta umflată de sarcină. Adam și-a Întors privirea de la ea. Pe ponton, câteva panouri șubrede, Încropite din scânduri sparte, ofereau oarecare intimitate. Îngrețoșat, Adam a priceput că e silit să se ușureze aproape la vedere, pe când la câțiva pași era o femeie. N-avea Însă de ales. S-a urcat pe ponton, Întrebându-se dacă nu avea să se prăbușească odată cu el, și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cărnii ce vrea să se înmulțească. Cît aș dori, Doctore, să nu te mai doară! Să faci, cumva, ca lacrima limpede să se adune tihnit în sicriul sufletului meu, acumulată lent de ploi stelare. Eu sînt cuprins de înserare, nedumerit. Îngrețoșat. Nu mă mai regăsesc în niciuna din propriile imagini iar trupul din pat îmi pare un manechin. E o emoție apăsătoare căci știu că va veni noaptea și după ea, o altfel de zi. V. tînăr tresar și vederea sinelui
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe ai mei: cum o pățisem sau cum mă salvasem. După ce-am ieșit din spital, mama mi-a zis „Nu știai ce faci, scumpule. Erai în stare de șoc”. Și a învățat să gătească ouă răscoapte. Toți oamenii ăia îngrețoșați sau cei cărora le-a părut rău de mine... Am nevoie de ăia ca de dinți în cur. Oamenii îmi spun mereu că sunt prea slab. La mesele festive, oamenii tac și se îmbufnează că nu mănânc din friptura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unde au fost chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a mai rămas decât o movilă de praf roșu. De pe coasta Bârgăului, mamelonul semăna cu un mormânt îngrețoșat ce-și scuipa hoitul. Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile. În ziua a șaptea, bătrânul și-a așezat capul pe un nor pufos și a început să viseze. Schitul s-a topit ca o lumânare de ceară curată. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la salonul de masaj, Charlie mi-a dat întâlnire la bar. În sfârșit, și-a dat seama că, după o sinucidere ratată, o fată n-are nevoie de morală, ci de șampanie. Mă simțisem destul de îngrozitor cu o zi înainte - îngrețoșată, slăbită și tristă - dar acum îmi mai revenisem. Aveam o nevoie disperată de ceva care să-mi distragă gândul de la ceea ce făcusem. Vreau să spun, eram jenată până peste poate. Totuși, când am coborât la bar, Charlie nici măcar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
băltoace de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia aia a crescut în el de la început și nici nu și-a dat seama! ― A fost folosit ca incubator, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. Sunt gustoase? întrebă altul. — Mai bune decât paiele, răspunse omul și mai culese una. Dintr-o dată, arătând îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai le mâncase. — Generalul Goto! anunță pe neașteptate cineva și toți luară poziția drepți. Goto Motokuni, principalul vasal al clanului Bessho, venea către soldați dinspre fortul întunecat. — Ceva de raportat? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mănânc și beau, mă cac și dorm, fut și bat - și asta-i tot. E ceea ce se cheamă supraviețuire. Nu-i destul. Am luat prânzul cu Butch. Am mâncat și am băut de-am spart. Stăteam chiar în fața ei, fioros, îngrețoșat, tăcut, oferindu-i partea cea mai puțin seducătoare a mea. Părul rărit? Da. Spaima provocată de dinți - activă. Groaza pe care mi-o provoacă inima: incandescentă. Nu plutea nimic în aer. I-am răsturnat un coniac în poală. Am înjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca Într-un buncher. Ce ne-am fi făcut noi fără slănină pe vremea migrațiunilor? Ca să nu mai vorbesc de comunism. Mă Întreb și eu, zise Flavius-Tiberius zâmbind. Cu aceeași slănină, și tranziția poate dura o veșnicie, Își zise el Îngrețoșat că lucrurile s-ar petrece aievea. Puteți să-mi spuneți măcar Încotro a luat-o? Întrebă omulețul resemnat. Într-acolo, zise Flavius-Tiberius, arătând spre Steaua Polară. Așa sus? Omulețul părea plăcut surprins. Am știut eu că e un animal special. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le telegrafiase, conform promisiunii, duminică pentru a le relata desfășurarea premierei și vor fi tras concluzia care se impunea. „Chiar și acum este o grea Încercare pentru mine să vă scriu despre ea,“ mărturisi el de la Începutul scrisorii, „obosit, lovit, Îngrețoșat, dezgustat cum sunt de tortura crudă a unei premiere care, după imensa muncă de pregătire și insuportabila tensiune a așteptării, s-a prăbușit În doar câteva clipe crude. În două cuvinte...“ Dar, ca de obicei, avea să aibă nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu mi-l dili. - N-o să-mi zici că l-ai geandi și p-ăla bisericescu... Îl geandești și p-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Plin de milă pentru pasăre și călător.): N-are zile, domnule. Dacă n-are zile, ce vreți să-i mai faceți? Mai bine i-ați rupe gâtul, să nu se mai chinuiască... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind pasărea, cumva întristat și îngrețoșat.): Poftim... Rupe-i-l tu... (i-o întinde.) HAMALUL (O ia și-o aruncă în grămadă.): Sunt scârboase. La început mi-era și mie milă de ele. Dar sunt scârboase, vă spun eu... Din cauză că sunt moarte și că sunt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
special televiziunea de stat, folosesc deja cuvântul ca și cum ar fi vorba de o obscenitate dintre cele mai josnice. Când ne apare scris sau doar îl vedeau, nu se observă atât de mult, dar dacă îl auzim pronunțat, cu acea încrețire îngrețoșată a buzelor și acel țâțâit de dispreț, trebuie să fii dotat cu armura morală a unui cavaler al mesei rotunde ca să nu fugi imediat, cu ștreangul de gât și cămașa de penitență, lovindu-te cu pumnii în piept și renegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai sărăcăcioase, economia suferă tot felul de lipsuri, așa cum se cuvine într‑o zonă defavorizată economic. Se aud glasuri de păsări care te avertizează să nu faci vreun accident, iar la orizont apar căprioare care însă dispar din nou imediat, îngrețoșate, în natura lor de baștină, fiindcă mașinile răspândesc gaze de eșapament - asta amenință să devină un pericol dacă mașinile se vor înmulți în continuare. Deocamdată, în zilele noastre, n‑are toată lumea mașină. Păcat că trebuie să suportăm prezența lor, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
piure, alături de, cel mai probabil, o supă de găină și un cremeș. Am oprit o vreme În Piața Mică, un loc de joacă ruinat de lângă un stadion muncitoresc, cu câteva balansoare ruginite și iarba uscată plină de rahați de câine. Îngrețoșat, am ascultat o vreme toaca gospodinelor care băteau feliile de carne, am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de două-trei fumuri. Încălecând din nou, m-am hotărât să ajung la marginea orașului. Trebuia să fac un ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ci și ceea ce desenase. Rechemarea puținelor amintiri, o anume căldură sau nostalgie, a durerii, poate, a suferinței, a epuizării fizice, s-au păstrat doar în primele din acest set de desene, oarecum cuminți. S-a întors repede, s-a răsucit, îngrețoșată, în sine însăși. Alintarea călduță în care, simțea, începuse să lunece, să se îmblânzească, să se complacă o otrăvea ! Un venin subțire și puternic, coclind. S-a trezit, brusc, țeapănă. A înțeles, dintr-odată, ceea ce fusese poate tot timpul banal
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
m-aș fi pierdut în Berceni și aș fi ratat prima tranșă de câștiguri de la Caritas. Printre două tomberoane zăresc, cam la trei sute de metri, blocul cu tencuială verde, mișcătoare. Deasupra lui clănțănesc crăcile ronțăite ale mestecenilor. Acolo stă Sabina, îngrețoșată, umplută cu slănină și asediată de omizi. C XVIII Neputând să adoarmă, Cosmin se răsucește în pat. Ce fix a avut și Leo ăsta cu Adelina! Cum nu-i convenea ceva, imediat fugea la Adelina. Cred că a înșelat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca să-l prefacă în femeie? Nero îl adora, am auzit cu urechile mele ce cuvinte dulci îi șoptea... Ba chiar îi spunea Poppaea. Acum, că Nero a murit, Sporus va ajunge în patul lui Galba? - îi aruncă paharnicului o privire îngrețoșată. Sau în patul lui Vitellius, care, între două soții, continuă să fie nebun după sclavul ăla... Cum îl cheamă... Asiaticus? Mai lipsește să-l aleagă tribun sau membru al ordinului cavalerilor... — Galba nu-i desfrânat ca Vitellius! izbucni paharnicul. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]