3,410 matches
-
Goga (unde, după cum a arătat Mircea Popa, I. D. Bălan a rămas cu documentarea la nivelul anilor "70 și nu a preluat nimic din completările bibliografice ulterioare) și ediția Rebreanu (de un amatorism jenant în tot aparatul de istorie literară datorat îngrijitorilor ediției). Dar, rămânând la o apreciere de ansamblu, trebuie să spun că aceste ediții realizează un fel de bilanț general, în funcție de care se vor putea stabili direcțiile de studiu filologic al clasicilor și al modernilor, pentru a acoperi golurile și
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
fundamentale" rămân de referință, un reper (cel mai adesea pozitiv, dar uneori și negativ, derutant) pentru progresul editării științifice a clasicilor noștri. Necesitatea de a se raporta la stadiul anterior al cercetărilor rămâne un deziderat de onestitate căruia nu întotdeauna îngrijitorii edițiilor îi răspund cum se cuvine. Ar fi minunat să vedem aduse în colecția "Opere fundamentale" și repetate aici în condiții cvasibibliofile edițiile Alecsandri, Ion Ghica, Anton Pann, Bolintineanu, care sunt deja încheiate și nu au nevoie decât de retușuri
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
și gloria i-au însoțit productul, primând ordinul ideal. Cuvântul lui circulă în libertate, lipsit de diletantism stimabil, de platitudini". Ce fel de ediție poate ieși cu un asemenea mod de a gândi? Una de un diletantism jenant! Cine sunt îngrijitorii acestei noi ediții Rebreanu? Ilderim Rebreanu e fiul lui Tiberiu Rebreanu, cel mai mic dintre frații lui Liviu. E moștenitorul drepturilor de autor, cu veleități de istoric literar în volumul Minciuna și impostura (2000), demn de luat în seamă pentru
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
fără să aibă nici o competență dovedită. Aici ar mai fi mult de lucru. A treia, apărută miraculos tot în 2001, e ediția Bacovia, una confuză pe mari porțiuni, dovedind absența spiritului critic, marea vulnerabilitate ce poate duce la dezastru pe îngrijitorul operei unui clasic (despre această ediție m-am pronunțat într-o cronică anterioară). A patra e ediția Nichita Stănescu, apărută în cinci volume (I-III, 2002; IV-V, 2003), pentru care mult mai îndreptățit ar fi fost Al. Condeescu, cel
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
neobrăzată sunt, de bună seamă, pe lângă cei deja menționați, directorii ne-școliți cum se cuvine ai editurilor, unii conducători de instituții culturale, și ei tot atât de nepricepuți, ca și directorii de edituri, în istoria limbii literare românești, și înșiși cărțarii, adică îngrijitorii de ediții cu bună pregătire profesională, dar care nu-și exprimă în prefețele lor, alături de "normele de transcriere" a textelor pregătite pentru tipar, ori în presa literară, cu acuitate, și observațiile critice despre valoarea sau nonvaloarea edițiilor anterioare ale textelor
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
târcoale culturale ultimelor reeditări ale vechilor reeditări, cu subtilitate ori făr� de - după condeiul și capacitățile enciclopedice ale fiecăruia -, dar fără nici măcar o singură aluzie la valoarea ori nonvaloarea textologică a paginilor comentate sau la priceperea ori nepriceperea profesională a îngrijitorilor de ediții. Din cauzele acestei indiferențe, caracteristice majorității cronicarilor, menționez, deocamdată, doar câteva: opiniile identice sau similare celei a lui E. Lovinescu, citată mai sus; insuficienta cunoaștere a istoriei limbii române scrise, adică literare, sau poate chiar necunoașterea acestei istorii
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
despre scriitori, de ediții de opere complete, "savante", cu variante și note redactate după normele criticii de texte; de asemenea - ca să simplific -, refuzul cronicarilor de a se angaja în verificarea, fie și numai parțială, prin sondaj, a travaliului efectuat de îngrijitorul de ediție, verificare întotdeauna complicată, fastidioasă, în comparație cu excursul întotdeauna plăcut pentru că nu este constrâns de rigori "științifice", în jurul unor impresii de lectură și unor confluențe de idei. Ceterum censeo... Edițiile de opere complete ale scriitorilor noștri "clasici", cu variante și
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
tipărit o nouă ediție a jurnalului lui Camil Petrescu, Note zilnice, prefață, text stabilit, note, cronologie și indice de nume de Florica Ichim. S-ar putea spune că e a doua ediție a jurnalului camilpetrescian, deși prima restituire aparținuse altui îngrijitor de text, Mircea Zaciu, și fusese realizată cu tot aparatul critic necesar în 1975, la Editura Cartea Românească. E cel puțin ciudat că Florica Ichim nu menționează nicăieri existența acestei prime ediții, la care s-ar fi putut raporta deschis
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
de la Neamț († 1794), care avea o grijă deosebită și pentru cei bolnavi. „În Mănăstirea Neamț zidi spital pentru bolnavi și case de oaspeți. Starețul rânduia pe cei bătrâni și bolnavi la spital, încredințându-i fratelui Onosie, bolnicerul mănăstirii. El cerea îngrijitorilor să slujească bolnavilor ca lui Dumnezeu, să le dea de mâncare cât mai bună, pâine albă și vin, să-i spele săptămânal și să le mențină curățenie exemplară în bolniță. Starețul primea la spital și bărbați mireni care sufereau de
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
atât pe valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva, avea în obștea Sfântului Sava ascultarea de bibliotecar și de infirmier. Noaptea lua parte la biserică, se ruga la chilie și îngrijea marea bibliotecă a mănăstirii, iar ziua era infirmier și îngrijitor de bolnavi la bolnița din incintă. Cerceta pe călugării și sihaștrii bolnavi, le ducea mâncare, spăla rănile răniților de război aduși aici de pe front și alina pe toți cu dragoste, iar cu inima neîncetat se ruga și simțea pe Hristos
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
ambiției și de cruntele frământări ale amorului propriu, putem grăi oarecum senini și să ne-aducem aminte fără ca să tresărim și să ne învenineze reactualizarea trecutelor dureri, trecutelor umilințe, fostelor ocazii pierdute" (p. 71). Deci nu cred că Ioan Pintea, îngrijitorul ediției, să aibă dreptate atunci când afirmă, în scurta prezentare a cărții, că jurnalul ar fi "scris în anii de tinerețe, înainte cu mult timp de convertirea lui N. Steinhardt la ortodoxie și apariția Jurnalului fericirii" (p. 5). Poate că o
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
înaltă calificare, rămăsese pe drumuri, birourile din Casa Presei fuseseră evacuate ca urmare a neplății chiriei, de arhivă se alesese praful. Cele câteva ediții critice în lucru (unele dintre ele aflate în pragul încheierii) păreau a fi definitiv abandonate, puținii îngrijitori de ediție încă în activitate, în lipsa unei edituri calificate, care să le tipărească textele, erau dezorientați, neînțelegând o dată cu noi cum oficialitățile mai mult, sau mai puțin culturale ale țării putuseră să asiste impasibile la acest efectiv asasinat, în ciuda unor proteste
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
fiecare județ, aceasta ar însemna un tiraj asigurat de cca. 400 de exemplare, livrat la prețul de cost fără beneficii, care ar permite editurilor să onoreze mai bine decât până acum și munca migăloasă, dificilă, dar foarte prost plătită a îngrijitorilor de ediție. S-ar rezolva, totodată, și situația paradoxală ca ediții critice (ca și alte lucrări de sinteză complexe) să nu se mai difuzeze anevoie, în doi-trei ani de zile, din cauza fărămițării sistemului de difuzare, sau să zacă în depozitele
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
pentru realizarea lor - ci să ajungă la câteva săptămâni de la apariție în toată țara, acolo unde este nevoie de ele. - În aceste condiții materiale și financiare modeste, ce ediții critice pot continua? Desigur că trebuie să ținem cont și de îngrijitorii edițiilor, câți mai sunt sănătoși și activi... - Pentru cei care mai sunt interesați de soarta edițiilor critice avem totuși și câteva vești bune; anul acesta se va încheia, o dată cu apariția volumului 23 (Varia), ediția critică completă Liviu Rebreanu, inaugurată în
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
îndemână constatarea că edițiile critice din operele clasicilor și modernilor noștri înaintează foarte lent. Există explicații obiective, printre ele fiind prioritară aceea a dificultăților filologice și documentare de realizare a unei asemenea misiuni. Uneori, pur și simplu după decesul unui îngrijitor de ediție nu există un succesor, deci nu poate fi predată și preluată ștafeta unei munci intelectuale extrem de scrupuloase prin migală filologică și responsabilitate culturală. Dar există și explicații (să le zicem) conjuncturale. Între ele, lipsa unei finanțări adecvate și
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
vina cui ediția critică merge într-un ritm atât de lent sau chiar se întrerupe, fără putință de reurnire eficientă. Ar însemna (și ar trebui!) să facem investigații speciale, pentru a ne convinge când e vina editurii, când e vina îngrijitorului de ediție, când e vorba de un viciu de sistem (politic, cultural, administrativ) care descurajează prin ignorare și ignoranță. O altă problemă căreia i-ar trebui consacrată o analiză serioasă privește instituția (adică editura) care să se ocupe de edițiile
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
am mai auzit nimic. Ar fi fost neapărat necesar un ritm mai alert de apariție, cel puțin un volum pe an, dacă nu două, dar există riscul stupefiant de a avea un volum pe deceniu. Nu le fac un rechizitoriu îngrijitorilor ediției Sadoveanu, dar mă întreb ce se întâmplă, cum se explică acest blocaj. George Gană, un alt istoric literar de un excepțional profesionalism, a început ediția critică de Opere Lucian Blaga, în 1982, cu poezia, tipărită în două volume; a
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
celui dintâi tom în 1982. Operațiunea a continuat într-un ritm foarte bun până în 1989: câte un volum pe an, ba în 1988 chiar două, astfel că s-au adunat opt până în pragul schimbărilor politice decembriste. Deținătorii acestei performanțe sunt îngrijitorii ediției: Maria Simionescu și Alexandru George, performanță realizată, evident, și cu sprijinul Editurii Minerva, ale cărei merite trebuie să le pomenesc aici foarte des. Dar, după 1990, ediția s-a împotmolit și de atunci încoace abia a apărut volumul 9
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
de aparatul de istorie literară. Dar asta e o altă problemă � una derivată, dar la fel de importantă. Să mai semnalez trista suspendare a aparițiilor în succesiunea ediției critice de Opere Camil Petrescu (1-6, 1973-1984, cuprinzând numai poezia și romanele) prin moartea îngrijitorului ei, Liviu Călin. O speranță ar fi în preluarea acestei îndatoriri de continuare de către Florica Ichim, care a realizat în 2000 la Editura Gramar o bună ediție a teatrului camilpetrescian, iar în 2003, tot acolo, o nouă ediție a Notelor
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
din Ardealul oprimat și își exprimă clar opțiunea pentru poezia politică, a cărei istorie este relatată pe scurt în patru foiletoane din vara lui 1907). După exigențele de astăzi, l-am fi vrut pe Ilarie Chendi un editorialist mai implicat. Îngrijitorii ediției dezmint în note (p. 302-304) o atare presupunere, legată de relaxarea ideologică a publicistului, arătând că ecouri ale răscoalei se înregistrează la rubrica „Notițe și informațiuni” din revista „Viața literară și artistică”. Din ceea ce are legătură cu literatura, mi
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
Constantin Păunescu”. No comment! Ori „aferim, boierule”!? Cum, însă, relansarea unui corpus național nu presupune doar bani, ci și competență, Mugur Vasiliu — managerul ideii, să-i spun așa, cu un termen care mi se pare mai propriu decât acela de „îngrijitor al ediției” — trebuie să se fi aflat înaintea unei mari probleme: Proverbele... lui Zanne nu se aflau pe masa de lucru a nici unuia dintre dragii dar bătrânii editori români de texte de specialitate. Ediția anastatică s-a impus, astfel, ca
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
vedere, Arieșan este mult mai corect. footnote>. O regulă elementară de editare, neamintită, din păcate, în Notă asupra ediției (p. 7), este aceea de a pune între paranteze pătrate sau de altă formă toate adăugirile și intervențiile traducătorului sau ale îngrijitorului ediției, pentru a le deosebi de informațiile autorului; or, în ediția de față, acest principiu nu este respectat consecvent, fapt care nu face decât să altereze textul original. Iată paragrafele cu înlocuirile și adaosurile traducătorului: 5, 2 - p. 51: Valerian
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
157, 159), Severianus (p. 159) (la Indice, p. 236, apare ca Severian) ș.a. -, altele în variantă românească - Domițian (p. 49), Valerian (p. 51, 53), Aurelian (p. 53), Dioclețian (passim), Maximian (passim), Constantin (passim). Toate aceste inconsecvențe arată că cei doi îngrijitori ai volumului nu s-au ghidat după reguli ferme în realizarea lui, căci, altfel, ele ar fi figurat în Notă asupra ediției, cum este firesc. Poate lipsa de experiență în editarea unui text să-și fi spus cuvântul<footnote Deși
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ediția Ankoratus a lui Epiphanios. footnote>. Acest fapt este de monstrat și de alte aspecte - de exemplu, de Indicele de referințe biblice (p. 233) și cel de nume proprii (p. 235-237). Autorul lor (nu se știe care dintre cei doi îngrijitori este, pentru că nu se precizează pe pagina de titlu, nici în Notă asupra ediției) a indicat pagina din textul românesc; or, conform normelor de editare a izvoarelor istorice antice, fiind vorba de o singură scriere în ediție bilingvă, materiile din
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
și-ar fi sfârșit domnia în 260; cele mai recente interpretări istoriografice indică drept dată a capturării lui Valerianus și, deci, a încetării principatului său luna iunie a anului 260. La p. 13 (Tabel cronologic) și 172 (nota 34) ( Note), îngrijitorul ediției scrie despre o „persecuție a creștinilor” din anul 249, dar Traianus Decius a emis edictul anticreștin nu mai devreme de mijlocul lui martie 250. La p. 28, nota 3 (Studiu introductiv), este pomenit un împărat pe nume „Commodian”, care
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]