1,767 matches
-
de cînd coloana îi provoacă dureri. "Dar rinichii de cînd vă dor, doamnă?" Doamna e în pragul colapsului. Bolnavă de inimă, cu coloana ferfeniță și cu necazuri acasă, telespectatoarea află că rinichii ei sînt praf și că sîngele i se îngroașă tot mai mult. Din telefon se aude un scîncet surd și un oftat de ființă resemnată. "Vă rog să lăsați numărul dumneavoastră de telefon și să vedem ce putem face" și legătura se întrerupe. Bineînțeles că mare lucru nu se
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
nesimțite amușinând un trup obosit. altădată îmi cântau cuvintele-n gură îmi purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau de steaua numită Alcor. Acum spre firul ierbii mă-nclin ușor și-mi văd umbra spaimei îngroșându-se acum și copacii cresc mai încet Iar pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung mi-i dat să admir ce nu va mai fi pentru mine niciodată și este. Afară deschisă-i palid
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
apropierea ta. sunteți cam de aceeași greutate. îl poți vedea, auzi, pipăi. apoi, însă, el, care e energie pură, se înalță puțin, iar ochii tăi, care nu se mai uită în sus, îl pierd din vedere. auzul tău, care se îngroașă, nu-l mai poate auzi. la cinci ani, ești deja fiul părinților tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai ușor decât ochiul, îl păstrează totuși, dar nu pentru mult timp, pentru că
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai ușor decât ochiul, îl păstrează totuși, dar nu pentru mult timp, pentru că la zece l-ai uitat, la doisprezece toate simțurile ți s-au îngroșat, la treisprezece s-au mutat în pântece, iar la paisprezece sub buric. acum ești pe de-a-ntregul al părinților tăi, te tulburi și râvnești la ce râvnesc și ei, urăști ce urăsc ei și, în curând, nimic nu te mai
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
mustăcioara gâsca s-a așezat cu labele la coada ochilor ei și n-o să-și mai ia vreodată zborul de-acolo se pipăie i-a crescut gușa a mai pus pe șolduri iaca și pe fund picioarele i s-au îngroșat și ele sau poate doar i s-au umflat îi vine să râdă ce drac' își face atâtea griji niciodată n-a fost altfel decât mică și grasă o gospodină care nu uită să guste câte puțin din tot ce
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
de la sfârșitul raportului, am îndesat în ziua aceea o grămadă de șopârle vii, de critică și de protest și de cereri - le-am citit pe toate, trăgând cu ochiul ba spre faraon, ba spre fiica faraonului, și la sfârșit am îngroșat laudele josnice. Un pic așa, pentru orice eventualitate. S-a terminat ședința, Zoia s-a sculat și a ieșit printre primii, nu ne-a facut nimeni cunoștință, nu ni s-au încrucișat pașii, dar eu îmi amintesc de acea zi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Emil Brumaru Erau și curcubeiele prea lungi, Nu le dădeam de capăt niciodată! Ne-mpiedecam de fluturi de poiată, De rîmele clocind sub buturugi. Strigam cuvinte fără de-nțeles În aerul cald îngroșat de pulberi Din care încercau să-mi deie ghes Îngeri cîntînd sfîșietor din tuburi Despre plecarea lor și-a mea, tiptil, Împreunați, cu mîinile-n aripe, Și clătinînd, eu capul, dînșii nimbul, Printre miresme, raze și risipe De păpădii ce le
Erau și curcubeiele prea lungi… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7616_a_8941]
-
în acele momente încordate. Ultima partitură aparținea magicienilor, poate de aceea se lăsau atât de mult așteptați. Iar, între timp, unii mai găseau tăria să se lanseze în supoziții. Încă nu cunoșteau decizia lui Negrescu. Se hotărâse și el să îngroașe rândul medievalilor sau prefera îndeletnicirea de custode al cetății. Se înrola în oastea lui Stănchescu sau era pregătit să evadeze. Nu era singur în această situație. Nici Ursula și nici Drumezea nu optaseră încă. Trăseseră de timp, ocoliseră subiectul, și
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
dacă ai în față o confesiune sinceră sau un produs de ficțiune, ambalat în haina autenticității, pentru ca șocul să fie total? Problema sincerității în scrisul Angelei Marinescu îmbracă două aspecte. Pe de o parte, la nivelul expresiei, scriitoarea obișnuiește să îngroașe liniile, implică ceea ce s-ar putea numi adoptarea unei atitudini. Pe de altă parte, în mod firesc, fantezia lucrează, în același sens, și la nivelul imaginarului poetic, astfel încît, în pofida aspectului de comunicare directă, nefardată, ar fi greșit ca toate
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
bine textul lui Perrault, sau îl avea poate chiar în fața ochilor, fiindcă nu doar firul poveștii e păstrat cu fidelitate ci și majoritatea detaliilor, un neastîmpăr l-a făcut să adauge și cîte ceva de la sine, sporind, pe alocuri miraculosul, îngroșînd uneori ironia. Versiunea anonimă în proză a circulat mai mult decît originalul în versuri și o vreme s-a crezut că ea aparține lui Perrault. Exigentul Flaubert, admirator al povestitorului din secolul al XVII-lea, citează încîntat, în corespondența sa
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
deget într-adevăr/ îmi place varza murată/ da da deocamdată/ ce să comunicați Europei?/ că într-o zi voi trece cu trotineta/ sub arcurile ei de triumf/ cam asta e tot și/ a bientôt” (Interviu [III]). E o poză romantică, îngroșată pe direcția prozaică, „demistificatoare”, susținută de o vervă „realistă”. Actantul liric se dorlotează în postura a ceea ce n-a fost să fie, bonom într-o autodenigrae integrată universului său moral-plastic, voit derizoriu. Prin pedalarea pe aparențele minimalizatoare, ține a se
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
există problema acută a târgurilor, a așezărilor industrial-agrare ivite precum ciupercile între anii ’50 - ’70. Dacă la țară mai crești o găină, mai culegi o ștevie, dacă la oraș o mai dai pe munca la negru, iar când situația se îngroașă, virezi pe cerșit ori furtișag, în localitățile rur-urbane tragedia e deplină. Nici să vrei, și nu găsești nimic de furat. Știu orășele de treizeci-patruzeci de mii de locuitori în care singurele venituri sigure le au pensionarii și cei vreo optzeci-nouăzeci
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
de păcate politice capitale? Înainte de a-i acuza pe acești oameni de oportunism tardiv, să ne amintim că imediat după ce a preluat puterea, partidul lui Adrian Năstase nu s-a mulțumit să deschidă poarta tuturor celor care voiau să-i îngroașe rîndurile. PSD a făcut și presiuni pentru a-și spori rîndurile. Primari care au fost aleși din partea partidelor de opoziție s-au văzut strînși cu ușa fondurilor să i se alăture lui Adrian Năstase. Nu acceptau adio fonduri pentru urbea
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
bărbie, în jos, prin două fire de salivă, gulerul și umerii hainei sunt cu ochiuri de pete de grăsime și mătreață" (p. 78). Răzbunarea se hrănește dintr-o furie neagră, în febra căreia pamfletarul repetă la nesfârșit adjective menite să îngroașe ridicolul adversarului: "voluminos, dolofan, cărunt, naiv, sedentar, umflat" etc. Analizând portretul nedrept și inadecvat făcut de critic lui Aurel Vlaicu, Camil Petrescu numește foarte bine tehnica portretelor din Memorii: "ferocitate candidă" (p. 80). Dar miza și frumusețea polemicii (dacă polemică
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
la joacă, la lecții,/ la naiba,/ să te aștepți la orice" (Copilul nevorbit). Rezultatul favorabil al antipedagogiei! Dar suferințele nu duc aci la o inflamare protestatară, la o postură insurgentă, resorbindu-se într-un fond moral compensat. Departe de-a îngroșa rîndurile rebelilor sub flamura poeziei, Constanța Buzea se orientează către limanul unei atitudini limpezitoare de suflet, către un echilibru care, fără a exclude în mod factice-moralizator Răul, izbutește a-l ține în cumpănă. Oneroasa materie mundană, e proiectată pe ecranul
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
pînă-n călcîie", în care se poate mișca în voie, ca și-n putina "pusă în cerdacul de dindos", în care se cufundă ceasuri întregi, savurînd plăcerile pe care le generează apa. Avem însă motive a crede că teluricul Creangă își îngroșa intenționat, într-o manieră ușor exhibiționistă, cu aere de "măscărici", atari apucături, pentru a transpune într-o cheie lejer-agreabilă dramatismul unui impact lăuntric încorporat. Altminteri spus, pentru a se despovăra, ca personaj el însuși, de tensiunile operei ce-i depășeau
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
trei ștampile, cinci vize și șapte iscălituri" în care numele lui Karl May este înlocuit (eroare? ignoranță? exces de zel?) cu acela al lui Karl Marx. Și nu oricum, ci, nota bene, între niște autori de literatură științifico-fantastică. Gluma se îngroașă în subtext. Dar ar fi nedrept să îi plasăm pe cei doi doar în lumina rece a reflectorului politic. Ei simt cu toată ființa că "hîrtia duce în ispită" și scriu dintr-o imensă plăcere a vorbei izbăvitoare de orice
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
culturi și civilizații. Volumul are o structură ternară: Orient, apoi Occident și Orient, Occident, fiecare parte compunîndu-se din trei povestiri gradate ca proporții și complexitate. După ce o întreagă tradiție britanică a construit imaginea Orientului, Salman Rushdie actualizează această mitologie culturală: îngroașă contururile, accentuează exotismul, o îmbogățește cu personaje noi, și proiectează viziunea orientală asupra Angliei. Ceea ce te cucerește este chiar imposibilitatea de a separa cele două lumi care se întîlnesc în ființa scriitorului. Într-una din ultimele pagini, chiar își exprimă
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
rezulta dintr-o simplă eroare de orientare sau de situare. Chiar dacă undeva o eroare, una de concepție, ar exista - și chiar dacă sunt înclinat să cred că ea există (urmează abia a se cerceta) - această eroare n-ar face decât să îngroașe contururile problemei care și-a căutat răspunsul, ajutându-ne astfel să deslușim mai limpede impulsurile ce o activează. Căci nu despre o orientare și nici despre o situare e vorba, ci despre încercarea de a sili niște contradicții ascunse să
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
sînt mult mai grave decît cel din Evenimentul că Monica Macovei ar fi întrecut măsura cu paharul. Dar fiindcă tot ne învîrtim în jurul acestui subiect, care e vina celor de la Evenimentul zilei cu articolul lor, "Noroc doamnă ministru !" ? Ei au îngroșat o eventuală știre, că Monica Macovei a stat pînă tîrziu la o întîlnire cu reprezentanții Baroului, într-un restaurant de pe litoral. De aici încolo știrea devine tendențioasă: Monica Macovei ar fi băut prea mult și ar fi spart pahare, chipurile
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
integrați, să vă înscrieți în curentul confesiv-memorialistic atât de puternic, atât de larg după 1989. Deși materie biografică aveați. Ați fost deținut politic, ați cunoscut bine lumea culturală și literară românească din ultimii 50-60 de ani, și totuși nu ați îngroșat rândurile autorilor de literatură confesivă și memorialistică. Provine, oare, acest comportament atipic dintr-o reticență față de confesiuni, ori există altă explicație? Adrian Marino: Domnule Iorgulescu, în primul rând eu nu sunt chiar așa de rezistent la ideea de confesiune, fiindcă
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
să se așeze. Pentru astfel de indivizi, nu are importanță că drapelul respectiv flutură peste un morman în descompunere, peste munți de cadavre sau peste o mare acidă. Important e să le meargă lor bine, să se îmbuibe și să îngroașe teșchereaua. Sunt uluit că Iliescu nu și-a pus, măcar teoretic, problema efectului devastator pe care-l are asupra societății românești. Cum naiba de i-o fi ieșind totul pe dos, cum de tot ce ating mâinile lui se transformă
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
Gheorghe Grigurcu Medicină și literatură: Dante, Rabelais, Schiller, Cehov, Bulgakov, Céline. Medicină și literatură: V. Voiculescu, Victor Papilian, Alexandru Lungu, Emil Brumaru, Augustin Buzura. Alături o puzderie de diletanți care uneori se înscriu pe o linie onorabilă, alteori îngroașă trupa veleitarilor, a celor ce, cu un termen purtînd deja o conotație clinică, se numesc grafomani. Ce relație s-ar putea stabili între cele două domenii ale abordării ființei umane, într-un caz pornind de la alcătuirea sa trupească, în celălalt
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
refugiații. mucegai la încheietura brațelor în semi obscure îmbrățișări ale trupurilor/ conversație/ câteva ore pe zi psihotrope florile de pe mine mă ajută să te trezesc Cursuri line am fost chemat să împart lucrurile bune și lucrurile rele sentimentele sub aripile îngroșate de păsări sub oamenii mari m-am așezat pe canapele fără amprente imposibile am vorbit celor din jur la nesfârșit rugându-i să mă prindă de brațe să rupă încheieturile moi să mă lase să fiu copil înăuntrul casei înapoi
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
candel fac din frumusețe și urâțenie niște muște supte între labele unui păianjen cum își mențin obiectele conturul când imaginarul le redesenează după ultimul stil inclusiv cel acvatic venit de la psihicul central din sfera neagră unde se întâlnesc și se îngroașă cele mai năpraznice visuri oare ce-nseamnă să fii străin și nefericit sau zglobiu și răcoros ca bufonul unei prostituate japoneze cu chip de făină dulce limitele obiectelor pluteau cojite și franjurate la gură adevărul era speriat de scopurile în
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]