913 matches
-
Petrescu nu aduc ploaia. Nici atît, înseninarea. Doar plăcerea de-a te pierde pe drumuri ca și cum, în care te afunzi fără să răzbați, tot dînd în alte cărări. Un canon occidental, care nu are nevoie de elegie, lasă, din vechile, îngroșate, întărite vine, să plece căi vii. Constatarea evidentă că toate motivele sînt tutelate de cîteva cărți, sau sînt de găsit în cărțile mari, duce, așa cum o formulează Radu Petrescu, mai repede la victorie decît la ratare. Loc al prieteniilor sans
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
-lea, în întreaga Europă, cu puțin până după cel de Al Doilea Război Mondial, a păstrat cumva diferențierea indicată mai sus. După aceea, corect spus, după căderea Zidului Berlinului, la noi, după acel chinuit Decembrie 89, invazia des pletitului modernism, îngroșat și susținut așa, aproape diabolic, și de cel venit, în valuri, dinspre Ocean, s-a instalat dezordonat, incisiv, adesea violent în cercuri literare diferite. Din păcate, până și unii creatori mai în vârstă și-au transferat asemenea modă nefastă în
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
nr. 178/2004 (prevederile acestei din urmă legi au fost prezentate la vremea respectivă în săptămânalul nostru). Lista de care aminteam a fost recent publicată în „M. O.“ nr. 1 139/2. 12. 2004 și conține trei părți (cu caractere îngroșate au fost evidențiate instituțiile de credit ce activează în zona noastră de interes, având sucursale, filiale, agenții sau birouri, respectiv casa centrală autorizată ce deține agenții în zonă alături de cooperative de credit afiliate la rețea). Astfel, partea I cuprinde băncile
Agenda2004-51-04-general4 () [Corola-journal/Journalistic/283179_a_284508]
-
nu poate scăpa. Pe Vancea, personajul din Secretul scării lui Iacov, sfârșitul îl surprinde pe "coridoarele puterii", în zilele lui decembrie 1989. Vancea este, la rându-i, un inițiat, descifrând în tainele cabalei fugă "Președintelui", desi aici tusele sunt mult îngroșate, iar parodia evidență (aș spune în detrimentul poveștii). La fel, Revoltă piticilor de grădină păgubește prin analogii mult prea clare, ceea ce nu înseamnă că povestirea nu e foarte bine scrisă. De fapt, întregul material al Cărții cuceririlor pare sacrificat în această
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
la Mariana Marin, senzualitatea crispării la Angela Marinescu. Și pentru că oamenii reacționează la stimuli vizuali, cineva, editura sau autorul, a considerat că lectorul nu se poate descurca singur în text, astfel încât aceste cuvințele-cheie și multe altele sunt scrise cu caractere îngroșate. Inutil de precizat că a i se oferi celui ce răsfoiește un volum termenii considerați importanți de o instanță exterioară e neproductiv și pentru carte și pentru cititor. La fel de discutabile sunt scurtele ieșiri împotriva, de exemplu, condiției de cvasi-disidentă a
Un poet despre poeți by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16909_a_18234]
-
cu mereu alte culori/ în părul electrizat de spaimă// două globuri de carne/ albindu-se în fața ochilor noștri" (adevărul este o cîrtiță albă). Efectele unui asemenea mod de-a fi sînt multiple. Mai întîi apare consemnarea minuțios-detașată a fenomenelor mărunte, îngroșată uneori cu trăsături fantaste (singurătatea acută e predispusă a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii ca atare, ci unui tablou. Astfel autorul se desprinde - izbăvitor - de concret, nu și-l asumă decît în chip simbolic: "dar dacă
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
grădina/ cu care ți-ai împropietărit copilăria..." Adrian Alui Gheorghe - Îngerul căzut, Editura Timpul, Colecția Euridice, Iași, 2001, Postfață Vasile Spiridon, 110 p., f.p. În cartea Marianei Codruț, dragostea-ură, durerea, duioșia și vehemența se nasc dintr-o realitate cu tușe îngroșate: "patria-gură-de-rai unde/ frumos de mori cîntă gușa/ mică a mierlei - parcă pe noi/ nu ne vrea veșnic tineri/ și ferice: ne vrea veștejiți/ de frică negri de grija/ auroralei zile de mîine". Prin disputa Prostului satului național cu îngerul ideologic
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
patriotic, carnavalul perorațiilor despre Europa, despre țară și strămoși, sunt expresii ale crizei de creștere pe care o traversa societatea românească. Caragiale le-a veștejit în registru comic și tragi-comic, în vreme ce Eminescu în cel tragic. Tușa discursului său este cert îngroșată, nedreaptă adesea, dar niciodată simplificatoare, iar mărturia sa este cea mai complexă, profundă și tulburătoare din câte s-au rostit vreodată despre ființa românească în cumpăna vremii. La fel ca și C. Rădulescu-Motru peste ani, Eminescu nu a respins direcția
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
mai spectaculoasă: pentru el schimbarea n-a însemnat doar o mișcare mai mult sau mai puțin alertă pe același palier estetico-formal, ci, pur și simplu, ieșire din cadru, reconstrucție prin fugă, negație și uitare. Evident, această imagine, de multe ori îngroșată voit din necesități de demonstrație, nu face decît să simplifice pînă la schematizare un fenomen a cărui evoluție este infinit mai complexă și, în esență, rebelă față de orice retorică. Așa cum tipologiile sexuale din demonstrațiile lui Weininger sînt doar categorii abstracte
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
un sultan al versului, Nicolae Magnificul, ține de prima categorie, a ,,plăcerilor" și ,,ornamentelor", a ,,puterilor" ilimitate ale imaginarului care sfidează realul. Suprarealismului la care aderă în chip lejer i se adaugă o propensiune, am zice, orientală, a visului opulent, îngroșat precum o drojdie a fantasmelor lăuntrice, menit însă nu atît a propune o alternativă dramatică la existență, cît a o curăța de conformisme, a o restitui suflului său din adîncuri, autenticității sale mirifice. Feeria Magnificului e purificatoare. Înnoirea limbajului poetic
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
fără rezonanța istorică și jocurile textuale din O sută de ani de zile la Porțile Orientului. Pentru că obiectul predilect al romancierului Petru Cimpoeșu rămîne mereu realitatea, deși nu realism în sensul tradițional al cuvîntului ne oferă acest roman cu tușe îngroșate și parodie metafizică. Blocul cu opt etaje de pe strada Oilor (fostă Euler) din municipiul Bacău poartă în pîntecele lui o lume atinsă de un milenarism mic, care nu duce nici la tragic și nici măcar la grav, ci la o agitație
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
pic de ei." Se pare că Simion liftnicul a avut o bună intuiție. Sportul și mai ales fotbalul par să fie ultimul catalizator al interesului public de la noi. Tot acest roman e un spectacol cu marionete în care barocul gesturilor îngroșate și comicul exagerat se altoiesc pe un realism de fond, pe toate micile realități de bîlci ale acestui deceniu colorat. Nu trebuie neglijat însă că autorul surprinde și o dimensiune delicată, lilială a unora dintre aceste realități. Dincolo de atitudinea preponderent
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
aresteze pe preotul acuzat de port ilegal de armă. Tata! Revolverul a fost strecurat de ei într-un sertar, în cele câteva minute cât părintele, manipulat printr-o minciună grosolană, a fost scos din casă. Nicio lacrimă, niciun accent mai îngroșat. Evenimentul relatat în nuditatea lui este de o expresivitate maximă și va marca pe ani viața celei care, din acel moment, este stigmatizată ca „fiică de deținut politic”. „Vezi cum te porți, că ți-am pregătit ceva important.” Sunt cuvintele
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
în funcție de modă sau de cererile pieței. Autor:Mihaela Budescu Când te gândești la Microsoft în minte îți poate veni imaginea miliardarului Bill Gates, a unui PC sau a logo-ului companiei, care este reprezentat de numele firmei scris cu caractere îngroșate și italice. Însă, la începutul anilor '70, creatorii companiei s-au gândit la un logo diferit, în stil groovy, ținând cont de faptul că în acea perioadă literele mari și ritmurile disco erau la modă. Pentru a-l face și
LOGO: trecut şi prezent. Cum şi-au schimbat simbolurile marile companii - FOTO () [Corola-journal/Journalistic/22432_a_23757]
-
de sezon: A fost odată ca niciodată o femeie. Am putea (pentru o lejeră tușa de poveste populară) să îi spunem cucoana, din cauza celor câteva zeci de fire de păr alb de la tâmple, aluniței de pe obrazul drept și taliei ușor îngroșate. Am mai putea notă că a noastră cucoana avea un nas impresionant și ceva riduri, însă asta nu are aboslut nicio legătură cu povestea noastră. Cucoana, ca toate cucoanele - matură, echilibrată, rezonabil de rațională. Într-o zi, pe când își făcea
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
vorbitor, cu o campanie energică, plină de imaginație, gata să debiteze și sculat din somn texte și formule pline de seducție, poate să nu fie nimic altceva decât fantoșa unui grup de interese financiare abil mascate. După cum maturul cu fălci îngroșate, descins la întâlnirile cu alegătorii dintr-un "jeep" de vis, care se lăfăie în vile cu zeci de camere și schimbă amantele cu viteza cu care șmecherii fac "alba-neagra" în piețe nu e altceva decât un "oligarh" ale cărui învârteli
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
unui părinte trist și însingurat, decis să se înscrie în Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP). Penibilul prezenței într-un juriu, mai mult formal decât operativ, e bifat și el într-o scenă de revoltă egotică, marcată prin tușe îngroșate. Obligat să ridice numai plăcuța cu nota 10, personajul Petru Cimpoeșu împarte, violent, șeptari, numai atât cât să strice, fără s-o știe, aranjamentele unui obscur concurs muzical antedecembrist (Cântecele tinereții). Victimă a unor glume epistolare făcute de colegii de
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
la Postbărbați. Rizibilă, literalmente, în tentativele ei de fantasmare, cu o "lenjerie spirituală" ce fâlfâie la comandă, dar nu prea ademenitor, autoarea se dovedește ceva mai credibilă artistic în secțiunea aceasta de portrete urmuziene. Ele au o cruzime a notației îngroșate, fiind mai degrabă caricaturi negre decât fiziologii. Majoritatea sunt de un scabros bine construit, elaborat (și deloc politically correct); două-trei din o sută sunt chiar reușite, precum acest profil nr. 41, care începe astfel: El era un bărbat cu dinți
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
spune - experiențe. Sfiala respectuoasă ia locul obișnuitelor insurgențe juvenile. Hazul ultimului capitol e fără cusur. Subiectul nu are, decât prin teribilul ricoșeu al umorului, importanță. Stilul, pur și simplu, se dovedește mult mai grăitor. Recunoaștem, la tot pasul, decorurile, suficient îngroșate, ale prozei unor scriitori ca Mircea Cărtărescu, Ion Manolescu sau - mai ales - Petru Cimpoeșu. Iată numai câteva, selectate întâmplător, dar dispuse în ordine. Secta, pe jumătate mistică, pe jumătate teroristă, a știutorilor devine aici un grup, controlat, al celor înzestrați
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
acea frumusețe stranie pe care o descoperi pe măsură ce îl asculți mai mult, în diverse interpretări, desfășurate la oarece distanță. Când o abordăm trebuie să ne deschidem și să ne imaginăm cum ar fi cântat-o Enescu însuși: nimic lăutăresc, nimic îngroșat ci nobil, totul alcătuit din imagini fugitive, mai mult sau deloc conturate, asemenea întregii muzici pe care a scris-o și care se adresează imaginarului. Prima sugestie în acest sens ne-a dat-o mai demult interpretarea violonistului Jean Jacques
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
câmpii și pe dealuri,/ mă afund în ceața erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse/ rupte din trupul înfrigurat de puritate./ Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,/ se duc și îmi apar mai răscolitor în vis,/ în tristețea îngroșată ca vinul vechi în ochii deschiși,/ îndelung sângerându-mi în creier." (Îndelung). Recitind cu atenție aceste versuri, observ un paradox. Pesimismul istoric al poetului, amărăciunea lui că totul decade (explicit: "totul s-a degradat de la epoca de aur la epoca
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
situația actuală: perechile de sinonime aldin-bold și cursiv-italic. Mă voi opri deocamdată asupra primului caz, urmărind nu terminologia de specialitate propriu-zisă (unde distincțiile și nuanțele sunt numeroase), ci intrarea ei în uzul mai larg, reflectată în dicționarele generale. Literele vizibil îngroșate (evident, pentru specialiști există mai multe grade de grosime, dar uzul curent e standardizat) erau numite la noi, până acum vreo douăzeci de ani, mai ales aldine; mai rar, compacte (cf. DEX) și, ușor învechit, grase: "litere grase", caractere grase
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
cu pension,/ ziceau/ Oh! și se prăpădeau cu firea și criticii îl lăudau./ Mai ales Lucian boz" (pp. 142-143). Cine a citit volumașul lui Bogza va râde suplimentar. Absolut toate mărcile lirismului său programatic-șocant sunt prezente aici, în actualizări desigur îngroșate. Ironia sorții va face ca peste jumătate de veac, în anii '80, vechiul avangardist să ducă, ritualic, flori la statuia lui Eminescu din fața Ateneului; iar fostul său deconstructor parodic să scrie o carte întreagă, extrem de laudativă, despre el... Revenind la
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
însăși ivirea lor fusese vestită de alte semne premergătoare: jafuri, violuri, urgie și stricăciuni mișelnice printre cei care se socoteau împărații și stăpânii pământului și dobitoacelor, foame și boliști de toate felurile, întinse ca niște molime prin lumea măruntă și îngroșată a ticăloșilor; împreunări păcătoase, oi născând miei cu cap de șacal și câini lătrând cu voci de heruvim castrat; vrăjitori scheletici răsăriți în același cap de nebun, vaiete de profeți și strigăte din morminte, dealurile curgând din păduri cu păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
neavând garanția că acea persoană este aptă să facă față atribuțiilor postului respectiv. Și apoi, odată format, nu avea garanția că va rămâne în firma respectivă. Închise ziarul deziluzionată. Pagina culturală rămăsese deasupra. Un anunț încadrat într-un chenar negru, îngroșat, îi atrase atenția. Un concert caritabil începea într-o oră, destul de aproape de locuința ei. Doar două-trei stații de autobuz. Cheltuise din resursele financiare pe noua garderobă și nu dispunea de prea multe, dar își permitea să ofere din puținul ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]