154 matches
-
potolea și o lua din nou de la cap. Lamele murdare pe margini ale ventilatorului din tavan se Învârteau leneș, abia dacă stârnea aerul. Acum vreo câțiva ani, a continuat el, un savant american a dat peste un străvechi loc de Îngropăciune pe o insulă de pe la periferia insulelor Molucce. Nu-mi amintesc pe care dintre ele, dar asta nici nu prea contează. Era doar una dintre cele douăzeci de mii de insule care formează Republica Indoneziană modernă. Numele ei nu joacă nici un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
întreabă ce vezi. Cu glasul plin de durere, îi spui că nu ai mai văzut nimic, ci doar ți s-a părut așa, ai avut o vedenie... Și apoi jalea te răpune, iar vorbele tale sunt ca un plâns de îngropăciune. Lumina dispare imediat, iar sufletul îți este iar umbrit de norii așteptării și dorului sfâșietor. Parcă te văd că într-un târziu, neridicând de jos a ta privire, cum îți este obiceiul, atunci când îți este greu să mărturisești cuiva ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al morții. Garabet Ibrăileanu considera că: Mai am un singur dor este Miorița lui Eminescu, având în vedere faptul că aflați într-o situație similară, în fața morții posibile, poetul și ciobanul mioritic lasă cu limbă de moarte ca locul de îngropăciune să fie în sânul naturii mamă. De asemenea, ultima parte a strofei a treia a poeziei Vara de George Coșbuc conține atitudinea poetului în fața vieții și a morții, moartea fiind înțeleasă conform concepției tradiționale a poporului român, ca și în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare cu soarta și cu lumea. Tot zbuciumul vieții, toată suferința care-i întunecase și-i apăsase ultimii ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu Profesorul de naturale. Localnicii nu dădeau prea mulți bani pe nici unul. Primul umbla numai cu cărți grecești, celălalt vâra broaște și șerpi în formol. Prindea fluturi. Nu aveau familie, casă, locuiau la pensiune; când le-ar fi venit vremea, îngropăciunea ar fi căzut în grija Primăriei. „Povestea asta cu orologiul a înnebunit toate babele din târg, chiar și pe mulți oameni cu minte!” i-a zis Filozofului Profesorul. „Nu m-a zăpăcit, dar m-a pus pe gânduri...” a mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să pară a fi implicată în cumplitul asasinat... (Ea avea să participe cernită toată la ceremonia de înmormântare). Mortului îi rămăseseră însă semnele strânsorii degetelor lui Orlof în jurul gâtului, vizibile, deși copios pudrate, după cum avea să observe un martor la îngropăciune. Cel de-al doilea asasinat fiind al țarului Nicolae al doilea, împușcat în Siberia împreună cu întreaga familie regală... Este Rusia de totdeauna, fără proces încă... Lăsând la o parte brutalitățile și celelalte fărădelegi ale epocii -milioanele de țărani morți - ale
Ecaterina a doua cea Mare a Rusiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6781_a_8106]
-
Tomescu nu voia să uite. Nici măcar când dormea... în cinematograful lui am văzut filme mute în care nu se vorbea, dar se cânta tot timpul, fără vreo legătură cu ce se petrecea pe ecran, doar tonul muzicii devenea mai de îngropăciune ori mai de viață, vesel, după împrejurări... Mai scria și dedesubt câte ceva; dar parcă nu românește, - nu înțelegeam ce. înțelegeam când scria: Eroul plânge părăsit... Și altele, de acest fel. Odată au răsunat niște împușcături, publicul a crezut că se
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
în 2003, când fata sa de 16 ani a fugit din fața altarului pentru a scăpa de o căsătorie arânjată. Presa străină îl descrie drept un militant pentru drepturile comunității rome care a pledat pentru educarea copiilor acestei minorități. Înaintea ca îngropăciunea de la Sibiu să aibă loc, fii lui Florin Cioabă au fost ”încoronați”. Băiatul cel mare, Dorin, a primit titulatura de ”rege internațional al romilor”, în timp ce mezinul, Daniel”, a devenit ”rege romilor din România”. Nu întreaga comunitate a romilor se vrea
Cioabă, ”King of The Gypsies”, ține prima pagină din Daily Mail by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/74898_a_76223]
-
vede o fanfară pe care o va pune în toate compozițiile sale (străină de țesătura sonoră a compoziției). La moartea sa, convoiul mortuar al lui Mahler se întâlnește întâmplător cu o fanfară care executa același Lied, de jale, ca de îngropăciune, tema compozitorului, aleasă. Personajul se îndrăgostește în străinătate de o fată de 14 ani, suedeză, pe care o cheamă Pilar -, mai dezvoltată ca intelect și trupește, cum sunt fetele din Occident, emancipate. Un fel de „Moarte la Veneția" -, ca replică
Start from Scratch by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6311_a_7636]
-
Micu, ci altui cărturar ardelean (blăjean) ce urmează să fie identificat. Reproducerea în această ediție se face după un manuscris păstrat în Biblioteca Filiala Cluj a Academiei Române; este un orator religios, ilustrând predica funebră prin acele Propovedanii sau predice la îngropăciunea oamenilor morți; este autor de poezie religioasă traducând un celebru imn religios din literatura medievală, Stabat mater de Iacopone da Todi sau compunând după modelul bocetelor populare „cântări jalnice” închinate Sfintei Fecioare. Este unul dintre primii istorici literari, consemnând într-
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
drepturilor de autor ale lui Nichifor Crainic. 1. Dumitru Gherghinescu-Vania (1900-1971) poet și jurnalist. A colaborat, intens, la revista Gândirea (1921-1944). 2. Ovidiu Creangă, prozator și gazetar, specialist în științe juridice. A publicat în revista Gândirea o nuvelă - Cheltuielile de îngropăciune, 6, nr. 2, martie 1926, p. 64-67. 3. Domnița Gherghinescu-Vania (1909-1969), traducătoare, memorialistă și epistolieră. 4. Horia Teculescu (1897-1942), istoric literar și folclorist. Nichifor Crainic i-a recenzat, elogios, cartea Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate. (Doine și strigături
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
alte femei care iubesc femeile. Zona va fi inaugurată duminică, 6 aprilie, scrie cotidianul Berliner Zeitung, citat de Slate.fr. Terenul de 80 de metri pătrați, care se află în cimitirul luteran Georgen din Germania, va fi destinat locurilor de îngropăciune a aproximativ 80 de femei. Mulți oameni privesc cu ochi buni această inițiativă și spun că locul va fi unul "romantic și frumos". FOTO: Slate
Cimitir pentru lesbiene. Unde se află by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/38022_a_39347]
-
în sistemul de ventilație al mașinii. Chiar și obiectele cele mai banale intră, la Florin Lăzărescu în asemenea coregrafii duale. De un real interes mi se pare scena în care Valeria (copil pe atunci) ține să oficieze adevărate ceremonialuri de îngropăciune tuturor ființelor care-i mor în preajmă, de la animăluțele lovite în stradă până la broaște sau insecte. În contrapartidă, nici Evghenie nu se arată străin de asemenea preocupări: el îneca și apoi, printr-un procedeu ingenios de deshidratare, „învia” muște, spre
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
Vagonul de care pomeniți nu era chiar părăsit. Până nu de mult fusese folosit de preotul Vasile Burduja drept biserică, unde se adună satul duminică la Sf. Liturghie, apoi a fost donat celor doi călugări. țiganca, este un loc de îngropăciune a mii de ostași români aruncați de-a valma în 1941, în timpul războiului de apărare al Basarabiei. Aici am cules oase de pe câmp cum culegi ciupercile, gropile fiind făcute în grabă, la suprafață, iar cimitirul ridicat pe un dâmb, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
urmarea lui Hristos), de Thomas de Kempis, carte, care prin numărul traducerilor în foarte multe limbi, stă în vecinătatea Bibliei. Scrierile religioase ale lui Samuil Micu însumează și o operă pe care o putem socoti originală: Propovedanie sau învățături la îngropăciunea oamenilor morți, tipărită la Blaj în 1784, în care se manifestă calitățile scriitoricești despre care vorbea N. Iorga: "Ceva dintr-un cronicar trăiește încă în acest istoric dintâi; ...îi place a sta de vorbă și a-și spovedi sufletul (v.
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
nici unul nu părea să depășească o linie imaginară aflată În dreptul peretelui din fund. Acolo, despărțite doar printr-o fâșie de spațiu gol, parcă Într-o alegorie a râului ce marchează hotarul cu Împărăția morților, se găseau băncile cadavrelor În așteptarea Îngropăciunii. Vii și morți laolaltă, se gândi Dante, ca În rotirile unui dans macabru. Poate că era un lucru bun faptul că acel spectacol Înfiorător era ascuns de vederea oneștilor cetățeni. Poate că vechii persani aveau dreptate: exista, Într-adevăr, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vedea doar două limbi de flăcări mișcate de vânt, În apropierea capetelor care se mistuiau. Corabia dispăruse În talazuri. În lumina crepusculară, doar vârful catargului carbonizat se mai zărea peste creasta valurilor: o piatră de mormânt unduitoare, ce indica locul Îngropăciunii marine. Abia atunci Dante Își dădu seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele ascunse În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele din mica așezare. Pesemne urmăriseră cu atenție toată drama, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plin de speranță. Așa e obiceiul, fiind atât de bătrân, trebuie să aibă în ce să se sprijine pe lumea cealaltă. Nu pot să bag mâna în foc, dar eu așa le-am spus babelor care s-au ocupat de îngropăciune. Căciulița aceea pe care o avea lângă cap mi-o amintesc, dar de baston, nu știu ce să-ți spun, trupul era acoperit cu o pânză de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înainte) de către gropari, se face o cruce din lemn (acum și din fier sau beton, dar și din marmură) care putrezește repede, așa că la sat, prea repede se așeza mort peste mort. Dintre toate obiceiurile și ritualurile de moarte și îngropăciune, cele legate de priveghi sunt de departe cele mai vechi și cele mai de interesă sub raportul conținutului și formelor de desfășurare. Cei care l-au cunoscut pe mort, cu care au fost la horă, la botezuri și nunți, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost găsit niciodată, iar la puțină vreme circulase altă versiune: urmărit de ghinion, Julián Carax murise În orașul său natal, În cea mai crîncenă mizerie. Fetele de la bordelul unde cînta la pian făcuseră o chetă pentru a-i plăti o Îngropăciune cumsecade. CÎnd sosi momentul plății, cadavrul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă comună, lîngă trupurile unor cerșetori și ale unor oameni fără nume care apăreau plutind În port sau care mureau de frig pe treptele de la metrou. Fie și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai liniștit. Măcar pentru câteva ceasuri, vestea morții lui Brandan avea să rămână secretă. Poate că era mai bine să nu știe decât el despre această Întâmplare, pentru un timp. - Duceți-l la Santa Maria. Comuna se va ocupa cu Îngropăciunea, dacă nici o rudă sau prieten nu va apărea să solicite trupul. Străjerii plecară. Între timp, Dante se gândea la ce avea de făcut. Așadar, călugărul nu supraviețuise după fuga prin pasajul subteran. Pentru un motiv sau altul, trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se descurce cum putea. A trebuit să-și caute un loc de muncă ca să facă față cheltuielilor. Banii veniți din alocația fetelor nu îi erau suficienți pentru cele cinci guri de hrănit. La scurt timp după terminarea obiceiurilor de îngropăciune, a mers la conducerea fostului loc de muncă al lui Vasile, să încerce, poate îi va da și ei ceva de lucru, ținându-se cont de situația familiei sale. Nu aveau decât la amenajarea drumurilor forestiere, așa că în scurt timp
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
păcat. Am plecat așa de repede..." Ceva metalic, agățat de copita unui cal, îl pocni scurtându-i suferința. Rămase așa, cu ochii umezi, cu privirile pierdute îndreptate spre drumul pe unde mama lui va veni să-i ia trupul pentru îngropăciune. Vântul sufla rece, mișcând coroanele de un verde negru al codrilor ce-și dezbrăcau podoabele, rămânând goi. Noaptea își despica în fâșii mătasea așternută, așezându-se rece peste privirile împietrite ale soldaților ce se zbăteau cuprinși de gheara morții. Luna
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
în pantă, împrejmuit de un gard ciudat din țăruși albi se află cimitirul pentru animale (Pet Cemetery), inițial locul unde erau îngropate doar animalele armatei. Se pare că civilii din oraș au violat acest spațiu și au găsit loc de îngropăciune și pentru patrupedele lor canine atât de îndragite procedând la o împărțire sui-generis a locației, laolaltă cu vitejii eroi ai lumii necuvântătoarelor ce i-au însoțit pe vremuri - printre acestea o excepție, calul generalului Pershing, vestit veteran al războiului din
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]