1,213 matches
-
informează Foaia de Transilvania. autor: Adrian Stroescu Printre nemulțumirile celor de la Clubul de Cicloturism Napoca - cea mai importantă organizație a bicicliștilor din Cluj - se numără faptul că mai multe piste au fost trasate abuziv pe trotuare (Horea, Dorobanților), au fost îngustate (Universității și Avram Iancu) sau au fost desființate (Aleea Stadion, Uzinei Electrice). Mai mult, aceștia contestă și felul în care sînt trasate pistele ce urmează să fie folosite în proiectul de bike-sharing, dar și "implementarea lor mereu tergiversată".
Bicicliştii din Cluj sunt nemulţumiţi de autorităţile locale () [Corola-journal/Journalistic/24770_a_26095]
-
punct, dar monocromatismul într-un spectacol este uneori ineficient. Actul I își pierde total atmosferă pucciniană prin instalarea unei schele uriașe pe scena pe care trebuie să se urce pictorul Cavaradossi ca să o picteze pe Maria Magdalena. Schela devine nefuncționala, îngustând spațiul de joc, iar interpreții sunt obligați să evolueze urcând și coborând de pe schela. Celebrul Te Deum din finalul actului este obturat sonor de ea, din păcate. Singurul indiciu că ne mai aflăm într-o biserică este prezentă statuii Madonei
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
inteligență practică, în stare să se adapteze la context. O anume scrânteală dată de cărți, sau de o educație prea tradițională, cu tot cu evazionismul implicit, le încurcă drumurile prin viața de toate zilele. Ochii li se măresc și vederea li se îngustează. Visele li se colorează și viitorul li se întunecă. Rămân, deci, într-un soi de limb de unde nu le mai scoate, cofraje cu vagi trăsături de femeie, decât rutina săvârșită, metodic, pentru ceilalți. Angajatori antipatici, colegi băieți de gașcă, intruzivi
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
omagiu adus lumilor lingvistice. Un alt volum al său, Les passions impunies (penultimul înainte de autobiografica Errata), oferă, la ora culturii imaginii și mașinii electronice, o viguroasă lecție de lectură și de asimilare a culturii, al cărei cîmp, zice el, se îngustează tot mai mult. De ce? Pentru că se subestimează importanța limbajului, pentru că generații de tineri sînt educate fără să aibă idee de gramatică (gramatica este, după Steiner, "muzica gîndirii", ea imprimă unor limbi "o anume sexualitate" care lipsește altora; așa de pildă
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
Această îngustă mulțumire de sine încheagă o lume bine organizată în strîmtoarea ei insuportabilă. Aici totul se rotește la nesfîrșit în și după programele fictive care stabilesc limitele posibilităților de mișcare. Ele se dilată după măsură și tot așa se îngustează. Ele își auto-atestă realitatea și obiectivitatea. Odată cu asta apare și o interdicție subînțeleasă și implicită, aceea de a nu încerca să gîndești mai mult decît atît. Nu, ceea ce poți afla se află numai aici. Altă parte a lumii nu mai
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
numai de nesfârșirea lui Dumnezeu, ci și de firea noastră făcută pentru infinitate, neîmpăcată cu viața în îngustime, în Norme de redactare repetiție, în monotonie, în nelibertate. De aceea, nu ne putem opri la nimic din cele multe, care se îngustează unele pe altele. Tot ce atingem pe pământ fiind finit, iar firea noastră fiind făcută pentru infinitate, nu se poate mulțumi cu nimic finit. Aceasta face necesar progresul și schimbarea, dar schimbarea spre aceeași infinitate”77. „Adevărata vedere” este, astfel
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și auziți...) dacă arată, porniți pe judecăți, ambiția relansării unor idei, a unor dispute care să și ducă undeva. Dacă, de fapt, creează "lărgime". Postmodernitatea a speculat, în diverse moduri, prejudecata, pînă la urmă, a locului suficient pentru toți. Conul, îngustat spre vîrf, nu devine cilindru otova, însă fiecare poate, într-o lume a dependențelor din ce în ce mai mari și, totuși, din ce în ce mai subtile, să-și caute o poziție convenabilă. Și să o "negocieze", mai degrabă decît să o impună: "științele umane sînt discipline
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
cunoaște și el o metamorfoză, așa încît limba română din presa scrisă și barbarismele care condimentează cu asupra de măsură stilul unui scriitor, altminteri interesant, H.-R. Patapievici ("obvios", "subreptice" etc.), îi provoacă mari dureri de cap. O anumită suficiență îngustează orizontul cultural al tinerei generații, fapt dureros de constatat de către o persoană crescută în spiritul valorilor clasice din perioada interbelică. Îndepărtarea adolescenților de valorile tradiționale este înregistrată cu tristă luciditate: Cînd îi pomenesc de un episod de cei 10 ani
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
În lumea romanului lui Boris Vian nu există deosebiri și distincții nete între oameni, animale, plante și obiecte. Universul său fantastic ascultă de alte reguli. Lumina se lichefiază, din robinete ies țipari și păstrăvi, șoarecele are conștiință, iar camera se-ngustează până la dispariție. Toate elementele participă la cea mai frumoasă poveste suprarealistă de iubire, amestec alchimic de poezie, muzică, umor, cruzime, tragism. Boris Vian: Spuma zilelor. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 85 000 lei. bursa cărților Oferta de carte a vânzătorilor
Agenda2003-7-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280700_a_282029]
-
Cerul/ Din splendoare-n frig de aur” - cf. De adio. Balaurul fiind Paznicul Sacru al Misterelor Eleusin-Demiurgice...! ...”SOPHIA” nu este “știință”, ci “șTIRE ÎNTRU SINELE UMANO-DIVIN/înțelepciunea Magului Kogaionic” - altfel, se micșorează șansa Revelației Soteriologice (fanta dinspre Misterul Învietor se îngustează!): “Hristos știind aflase. Eternitatea scade” - cf. Oarba empatie. Voind să descânte Kali Yuga/Vârsta Întunericului/Fierului (când “Moartea bătrână-n stihii/Urlă gravidă prin gloate...” - cf. Kali Yuga) Poetul este/devine, inițiatic, “Pasărea Haar”, orfică și thanatică, totdeodată (dar exorcizarea
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
poate așeza cu spițele mici jos și cele mari sus, pentru că se răstoarnă! În cazul actorului Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București și directorului acestuia, Vasile Muraru, scara stă în logica sănătății minții, cu baza mare jos și cea îngustă sus, acolo unde-i ajuns azi actorul! Dacă spițele de jos au mărime încăpătoare cu lejeritate pentru un urcător și ceva mai înghesuită pentru mai mulți, sus e nivelul posibil apoteotic, unde așteaptă coroana și steaua. De la prima, la ultima
VASILE MURARU. VOIOŞIA, O DETERMINARE SPIRITUALĂ UNIVERSALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383785_a_385114]
-
că este ușor de zis, dar greu de făcut. Pe lângă lipsa răbdării a demonstrat ca nici nu cunoaște orașul al cărui edil-șef vrea să devină. A reușit să rătăcească bietul măgar pe străzi care nu duceau nicăieri, care se îngustau și în cele din urmă, la capătul celălalt, erau blocate cu câte o casă. Candidatul IO IO IO a compensat lipsa de experiență și de abilitate cu promisiuni care rămân în urmă, și acolo doar ca vânt. Nu a putut
PRIMARUL, EP.2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378127_a_379456]
-
industriei imaginii, socotind-o mai accesibilă, un produs semifinit, mai ușor de asimilat. Publicul este cuprins de frenezia sinucigașă a video-lui, devorator al timpului, consumator al produselor comerciale. El devine din cititor, spectator, îndepărtând participarea activă, apropiind pasivitatea, platitudinea, care îngustează și superficializează complexul proces al cunoașterii. Mulți scriu ca să se afle în treabă. Nu știu ce caută într-o revistă cum este și aceasta CONFLUENȚE LITERARE, altceva decât poezie, un fragment dintr-un roman, nuvelă, schiță, eseu, ceea ce reprezintă adevărata literatură, DA
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
de-atunci, ci numai 10, valoarea textelor neputându-se niciodată măsura și aprecia în bani. Atât de frumoasă Armura de aer, apărută la Cartea Românească în 1973, cu ilustrații aproape melinesciene, de copiii pictori din Vulturești-Argeș... Simțind că locul se îngustează, aerul intră ca într-un gol neprevăzut, ca într-un cortegiu răcoros. Alexandru Lungu, prietenul nostru, este și nu este de găsit, decât dacă știm și vrem să-l păstrăm, fiecare în felul lui, prin ce știe și ce mai
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/ dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/ cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/ în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/ pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână/ ochii i se îngustau/ și simțea un gust acru în gură// noaptea/ se împerecheau gândacii leneși/ sub privirea ei atentă și rea/ iar patul se mișca imperceptibil// sub plapumă/ stătea ea chircită/ în rochia ei neagră// în singura ei rochie neagră/ cu o scrisoare
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
prezentat ca aducând un ajutor prețios lui Iosif în exercitarea meserie sale de tâmplar, grație unor daruri speciale: „Iisus îl însoțea și, de fiecare dată când Iosif avea nevoie de el în munca sa, pentru a lungi, scurta, lăți sau îngusta o scândură, fie că era îndoită sau despicată. Iisus întindea mâna lui către aceasta și rezultatul dorit se realiza fără ca Iosif să aibă nevoie să facă ceva cu propriile mâini.” De asemenea, copilul Iisus face numeroase vindecări miraculoase, unele cu
Întâmpinarea Domnului: Despre viaţa de copil a lui Iisus, copilul Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/70711_a_72036]
-
aibă anumite atribute cu valențe identitare care să-i ofere statutul de instrument de cunoaștere, prin acea creație, a unui întreg etos național. Personal, nu împărtășesc deloc o astfel de perspectivă fals-concurențială care, paradoxal, nu lărgește sfera candidaturilor, ci o îngustează. Nu cred că e datoria literaturii să devină o carte de vizită a mentalităților, aspirațiilor, realizărilor unei populații dintr-o anumită zonă geografică. Cu alte cuvinte, nu cred în oficializarea creației artistice și în transformarea ei în instrument de legitimare
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
din comun“, „Arta în stradă“. Paradisul din Defileu Dubova este o localitate situată în zona de munte a Mehedințiului. Peisajul este compus din viaducte peste văi sălbatice, înălțimi stâncoase, Cazanele Mari și Mici. Adică locurile în care Defileul Dunării se îngustează și fluviul dă impresia că fierbe. Aici este și Peștera Liliecilor, cu 1 600 de metri de galerii descoperite. Zona cuprinde 215 hectare de rezervație complexă, cu plante precum stânjenelul de stâncă, fagul oriental, alunul turcesc, stejarul pufos, dar și
Agenda2006-33-06-01-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/285129_a_286458]
-
De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înaltă tensiune care conecta orașul din apropiere la circuitul național și care-i strângea inima dureros ori de câte ori trecea pe lângă el, amintindu-i dimensiunile singurătății sale fericite și misteriosul eden al civilizației moderne, din care se izgonise pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Îngustă ochii să filtreze soarele arzând violent, în barele transversale, și privi așa mult, înfiorată de ispita chemărilor spre necunoscut, până ce totul se încețoșă, clătinându-se deasupra și-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca o dorință de-a pipăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
au fost create Ghilgameș, Vedele, Miorița, basmul Viață fără moarte, tinerețe fără bătrânețe. În schimb, în conștiința omului de cultură, intuiției originare se adaugă încărcătura momentului din istoria spiritului poetică, artistică, filozofică stimuli care pot să îmbogățească, dar și pot îngusta și hibridiza orizontul viziunii izbucnită din transcendentalul lăuntric. De obicei însă, geniile rămân pure, imune, asemenea omului arhaic, conștiința lor axiologică se află nealterată în fața sensurilor necunoscute ale existenței, a deschiderilor poetico-metafizice cosmice. Poezia este o experiență unică, poetul primind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și pe urmă te trezești că nu mai știi ce să spui. Oribil! — Mulțumesc. — Pentru? — Pentru c-ai venit. Pentru mail. Pentru folder... M-am apucat să-l citesc. E... e ceva. Da, e. — Mă gândeam... Uite o cum își îngustează ochii... Face așa din momentul în care i-am zis că m-am apucat să citesc. Ca și cum mi-ar spune „da’ ce naiba ai făcut până acum?“ Uite c-am făcut. Nu-i treaba ei. Întotdeauna mi-au fost antipatici oamenii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
naturi, a modului nostru de-a fi. Ajungem să ne trăim astfel viața ca o continuă fugă după ceea ce noi ne-am pus în față, care este în bună măsură o fugă de noi. În plus, orientarea către viitor ne îngustează clipa prezentă; în felul acesta trăim timpul în mod inegal: noi față de noi și noi față de alții. Și, tot alergând după propriul viitor, la un moment dat sensul timpului se inversează: devenim nostalgici după trecut, pe care nu-l avem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
s-o ducă la grădiniță în toamna lui '80, e, dacă nu mă înșel, cu un an mai mică decât mine.) "Trăsurica" timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
s-o ducă la grădiniță în toamna lui '80, e, dacă nu mă înșel, cu un an mai mică decât mine.) "Trăsurica" timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]