173 matches
-
frază de circumstanță: Mama doarme! Da, mama doarme!, timp În care creștetul lui Varlaam era scăldat Într-o ploaie de lacrimi fierbinți. Bărbatul, de doar douăzeci și șapte de ani, Începu să se clatine, când o adevărată doamnă de țară, Înlăcrimată de durere dar stăpânind cu bărbăție momentul -mai trecuse prin această experiență nefastă, anul trecut, când mai pierduse o fată, la fel de tânără Îi luă hotărâtă copilul din brațe, Îl Întinse Doriței, dădu o scurtă poruncă, indică un loc și spuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns bunica și și-a șters ochii înlăcrimați cu colțul negru al broboadei. Și i-au bătut clopotele, și i-au făcut cântarea de veșnică pomenire, și l-au așezat sub cruce în cimitirul de Peste Apă. Sofia, fiica lui cea mare, nu s-a dus la-nmormântare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe au rămas pustii. Arar câte o bătrânică așteaptă înlăcrimată în gura porții sau la fereastră nu știe ce anume și nici pe cine, că au plecat cu toții. S-au pustiit și școlile!.. Dar și casele de vacanță ce fuseseră construite cu ceva timp în urmă... Spurcata Dobarilor mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și demnitatea lui. Cutremurat scriu eu acestea: dreptatea socială, egalitatea, dezbaterea publică, solidaritatea între sexe, frăția, empatia, sfințenia valorii omului, principiul caracterului public, toate îți vor rămâne în veci neînțelese și necunoscute. Dacă vei găsi cândva vreun moment de plăcere înlăcrimată în muzicalitatea pe care poate că ai primit-o moștenire de la neamul mamei tale, acest lucru, chiar dacă nu pot spune că m-ar bucura, va trimite totuși o rază de împăcare în conștiința mea amară. M-aș bucura pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
1917 Pe șapte coline este așezată Moscova. Iubito - e groaznic! Când iubește poetul, Se îndrăgostește un zeu fără astâmpăr. Și spre lume din nou se târăște haosul, Precum în vremi de arheologic protoadevăr. Vederile lui de tone de ceață-s înlăcrimate. El e ca și orb. Ba mai mult: mamut pare a fi. A și ieșit din modă. El știe - nu se poate: Trecut-au cele vremi - analfabetismul reveni. El vede cum se joacă nunți în bucurie lumească, Și cum se
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
știi că mama a plâns". Fiind asaltat de astfel de povești, la vremea respectivă, am scris "fac mamele să plângă", o chestie cu care mă mândream", a mai spus Badea. Badea susține că își asumă faptul că va continua să înlăcrimeze unele mame. Atunci când lucrurile devin mai efervescente, când târnosim un personaj, trebuie să ne asumăm că mama lui se va uita la emisiune și va plânge. Pe cale de consecință logică, voi transforma inepția aia cu "bebelușelor, dans!" în "mămicuțelor, plâns
Vezi cum s-a descris Mircea Badea pe contul de Twitter by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/66643_a_67968]
-
în relație cu ceea ce nu este suficient expus. Când un copil își găsește tatăl spânzurat în hambar, nu dă alarma, ci închide discret ușa și apoi se strecoară în bucătărie tăcut, așa cum copilului care deschide ușa și-și surprinde sora înlăcrimată alături de tatăl său, trebuie să i se explice sursa lacrimilor: găurile făcute în lobul urechii pentru cercei, eufemismul-paravan al erotismului deviant al doctorului. Există un registru și mai subtil al violenței, legat de prezența morții, prezență firească până la un punct
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
Să îmi amintesc cum am făcut pe Nadia Comăneci la bara de bătut covoare și am înroșit locul faptei cu sângele meu. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu-și petreacă în fața blocului, scrutând orizontul cu privirile înlăcrimate de atâta așteptare, prima tabără a copilului ei. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu încerce să-i impună copilului ei coduri vestimentare din alte vremuri, atunci când îl vede prima oară îmbrăcat cu chiloții peste pantaloni și
Ce fel de mamă aș vrea să fiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18499_a_19824]
-
Găleșanu, Tracus Arte, 2010, prefață Grațiela Popescu) și purtând cu gândul la opera eminesciană ori la cea a poetului vâlcean - Dumitru Găleșanu. În tot acest univers de credință, apar evocări ale unor ființe dragi, evocări făcute cu sensibilitate, cu ochii înlăcrimați de durerea despărțirii, lucru care face din Aurel Vasilică un poet sensibil, cu o delicatețe extraordinară în exprimarea sentimentelor sale (Nuntă în cer): Atrasă ca un flutur de Lumina sfântă/ Te-ai dus în ceruri să-ți gătești dalbă cunună
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
TRADUCERE DE BAKI YMERI Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului ÎN FLACĂRA TĂCERII (Në flakën e heshtjes) Troieni și Dardani Cântăreți nebuni Scriitori turmentați Exilanți despărțiți Poeți îndrăgostiți Porumbei albi Ochi înlăcrimați Toată ziua stăm degeaba Troieni și Dardani Vechi cât cerul Despărțiți și deșertați Penelopă cinstită Patria împărțită Pe malul viselor Ne pierdem în van Dureri grele În trup și suflet Drumurile însângerate Soarele însângerat Libertatea nu mai vine Preshova mea
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
2007 din 29 iunie 2016. DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Citește mai mult DIMPREJUR...Lumina lunii cade blajinăîmpânzindu-se tăcută în
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
amor. / Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?“ (Mihai Eminescu) Ce e viața omului? O clipă chinuită. Alaltăieri a fost copil, ieri un om puternic și azi neputincios. Aflat în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuțe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat în sine însuși, își strânge oasele trist și așteaptă eliberarea de trupul neputincios departe de orice flacără
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
ce bine mirosea pomul de Crăciun? Îți mai aduci aminte când mergeam la patinaj pe gârlă?” Sau „Ce colinde frumoase cântau copilașii din cartier...”. Apoi „O brad... frumos, o brad frumos...” Cer fără pic de nor, soare arzător și ochi înlăcrimați de amintiri și dor... Dar haideți să nu fim prea sentimentali! Veronica IVANOV: Cât de des reveniți acasă? George ROCA: În fiecare an! Doar odată. Pe la începutul toamnei. Mă duc să mă întâlnesc cu prietenii, cu cunoscuții, cu oamenii care
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
de arhangheli care făceau vocalize; spre sfinții mai tineri care învățau să zboare sărind dintr-un turn. O, dar câte nu erau de văzut și mai ales câte nu erau de spus! Episodul 165 VISUL LUI IOVĂNUȚ (IIÎ Cu ochii înlăcrimați de atâta fericire, Iovănuț visă că se gândi unde să-și afle el un loc în Grădina Raiului, cum să dea și el o mână de ajutor întru Slava Celui de Sus. Nici n-apucă să-și ducă la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De ce, mai ales, făcusem asta, având în vedere că eram un tip excesiv de milos, cu frica lui Dumnezeu, în ciuda câtorva dintre gândurile descrise mai sus, pe care până și vestea uciderii unei muște l-ar fi putut mâhni vreme îndelungată, înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rotițe de salam și o felie de cașcaval. Destul de gustoasă, dar cam subțirică! Hapciu, a exclamat finlandezul cel mare, după ce a devorat chifla din două mușcături. Ba culmea, a cerut stewardezei încă una! Și a primit! Micuțul samaritean, cu ochii înlăcrimați de atâta admirație față de Benone Sinulescu Look Like (BSLL), i-a oferit Marelui Gatsby... și chifla lui in dar. Desigur că acesta l-a refuzat. Doar erau prieteni! Până la urmă, au împărțit-o frățește pe din-doua! Pace tuturor...! Hapciu! Am
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
smirnă albă, purificând aerul. Mă bate pe umăr o ploaie de culori desprinse din pomi. Terra începe să cânte în re-major sfârșitul toamnei. • Trandafirul... crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea. Aroma nările usucă înlăcrimând pe Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. • Deznodământ Câmpia lată în cârlig mă prinde în lanurile pline cu grâu
NOIEMBRIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362804_a_364133]
-
smirnă albă, purificând aerul. Mă bate pe umăr o ploaie de culori desprinse din pomi. Terra începe să cânte în re-major sfârșitul toamnei. Trandafirul... crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea. Aroma nările usucă înlăcrimând pe Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. Citește mai mult • Noiembrie Frunzele galben-arămiimi se înfig în toculpantofilor de culoarea
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
mărăcini, Primăvara începuse să plângă cu flori de mălini. În tufă sângele mamei a dat în floare. Iar inima ei îngrijorată și tristă l-a întrebat: -Fiule, spune-mi sincer, te doare? Răspunsul n-a venit și inima mamei a înlăcrimat. O, Doamne, ai grije de fiul meu Se ruga inima din spinii fără nume, Iar fiul înjurându-l pe Dumnezeu A uitat de mama ce l-a adus pe lume Și de inima ei însângerând pământul. În poem mai pulsează
INIMA MAMEI II, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363054_a_364383]
-
gândiți frumos la mine, mi-a spus biata Anișoara, femeie la vreo 80 de ani. A lăsat în urmă două pisici și un câine negru și prost, după lătrătură se vedea că avea apucături de ziaristonline. Dar amintirea ei mă înlăcrimează și acum. Soțul murise de un anevrism, ea l-a jelit un timp, apoi a fost aceeași femeie veselă, generoasă. Ultimele cuvinte - să vă gândiți frumos la mine. Cine ar vorbi astfel? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Povestiri din cartierul Black
POVESTIRI DIN CARTIERUL BLACK & WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362517_a_363846]
-
Ardeal și cu suspin în glas mi-au mărturisit că pentru ei acasă reprezintă România. Acolo au lăsat pe cineva drag, au amintiri, au trăit bucurii și chiar dacă au trecut mulți ani de când au plecat, ochii celor în vârstă sunt înlăcrimați când își amintesc de locurile natale. De aceea, fiecare grup etnic din România și-a menținut tradiția și religia cu care a crescut. Sunt sărbători săsești, sărbători șvăbești, ale maghiarilor și românilor. Fiecare și-a ridicat casa după modelul celor
TROSSINGEN (2) – UN TĂRÂM AL TRADIŢIEI ŞI CULTURII ŞVĂBEŞTI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364196_a_365525]
-
și simplu i-au țâșnit din ochi la vederea unui chiștoc de țigară, răsărit dintre zăpezile care și ele plângeau în hohote. Zăpada plângea de primăvară, Dio de iarnă! Fiecare cu socoteala și cu plânsul lui. Îl revedea cu ochii înlăcrimați pe mezinul familiei urcat pe casă și lopătând de zor zăpada adunată într-un strat gros de aproape un metru. - Tigrule, facem mâine un grătar? - Tată, păi mâine va fi o zi mare! - Toate zilele sunt mari cu tine ! Și
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
la mine, înnodate în stele Și zidite pe ruguri străvechi și-n poemele mele ” Nu ți-am cerut”...de Elisabeta Iosif) ” (XXII) Să crezi că știu să-nstrun lăuta-n noapte, Pe-aleile-ndelung fremătătoare - Știu să-nfierbânt iubirii mii de șoapte, Să-nlăcrimez, duios, o sărbătoare.” (din sonetul de o frumusețe de cristal ” (XXII) Să crezi că știu să-nstrun lăuta-n noapte”, de Adrian Botez) ” Rouă, rouă îți era chipul Și tot galeșă privirea. Luna îîi urma periplul Și prin tine, strălucirea. Boarea
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
de păpădie, Firav, micuț și plin de bunătate Alăturea un fir de mușețel Privește blând a noastră nepăsare. În iarn-o să-ntrebam cu toți de el, Sau sora lui, un fir de sunătoare. De sus, din tei, se scutură parfum, Înlăcrimat de-a soarelui căldură. Nu-l ocoli, oprește-te din drum, E bun să faci din el... o băutură. Să respectăm și să iubim câmpia Cu tot ce poate să ofere ea. În vara asta plânge bogăția... Să n-o
ÎN VARA ASTA PLÂNGE BOGĂŢIA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367310_a_368639]
-
a săturat de mofturile lui și, ca să ne exprimăm elegant, a fost flituit de peste tot. Bietul de el a intrat în depresie și, normal, a tratat această suferință la fel cu toți ceilalți. Peste două-trei luni era dolofan și privea înlăcrimat de fericire către portretele celor despre care am mai vorbit. Înconjurat de butoaie cu tot felul de vinuri despre care el știa că sunt expresia fidelă a sângelui sfânt. *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori nu-și mai putea controla tremuratul genunchilor. Aripile
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]