1,326 matches
-
până când am simțit că răsuflă neliniștit..și brusc am prins-o în brațe.. A scos un țipat scurt de spaimă..dar nu a mai apucat să zică nimic, deoarece buzele mele iau astupat gură și spre surprinderea mea și-a înlănțuit brațele de gâtul meu sarutandu-ma cu foc.. Am coborât pe plaje și ne-am așezat pe nisipul încă fierbinte ... În seara aceea am facut un exercițiu de memorie și am predat o lecție de astronomie din ce imi mai
DESTIN DE FEMEIE.OANA-IULIANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Destin_de_femeieoana_iuliana_dan_petrescu_1357740259.html [Corola-blog/BlogPost/348717_a_350046]
-
ani în urmă autorul „Culorilor curcubeului”. Și n-o făcea cu vreun iz suspect de amenințare fățișă, ci cu dorința de a relata în mod exact, matematic, cronica unei istorii trăite de el la modul tragic, ca un philippidian Prometeu înlănțuit în vârf de Caucaz, o istorie depozitată integral în perimetrul vast al memoriei personale - sălaș al unor adevăruri mereu țâșninde cu vioiciune la suprafață dintre cutele pânzei sale pline de criticism obiectiv și expresivitate. Verbul de pe hârtie al lui Paul
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1435833134.html [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
de emoție”, ca ulterior, înaintând în vârstă, să aibă aceeași emoție ca la citirea unui articol de ziar. „Spunea Kant că el e propriul său legiuitor și stăpân. Cum să fii legiuitor și stăpân într-un univers în care ești înlănțuit? (...) Deci, trebuie să înlocuiești infinitul și autonomia gândirii și să introduci credința în Dumnezeul creștin care s-a arătat triumfalnic, teandric și trinitar. (...) Kant nu are nici un adevăr!”. Când a fost întrebat: De unde atunci gloria lui Kant?, Țuțea a răspuns
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1455557320.html [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
Suntem doar noi Pe un uriaș tărâm al timpului ce ploua, Suntem doar doi În vietile-ne amândouă. Eu și cu tine, Fărâme dintr-un paradis, Eliberați de primordială vină Și alungați în nopțile de vis. Tu și cu mine, Înlănțuiți că pânză pe catarg, În nostalgia timpului ce vine, Un simplu vas ce-i rătăcit în larg. Noi doi, un univers de stele Pe cerul nopților de vară, Două priviri care se sprijină- ntre ele În nesfârșitul anilor povară. Eu
DRAGOSTE PRIMORDIALA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1454894951.html [Corola-blog/BlogPost/384057_a_385386]
-
femeile...erau tot altele. Blonde, înalte, gen manechin...elegante...puternic parfumate (era suficient să ies în holul blocului, ca să ghicesc că trecuse vreuna...în sus sau în jos), cu tocuri cui... Bărbații din vecini, invidioși, își mușcau buzele când trecea înlănțuit cu vreo blondă...Vecinele căutau o explicație: ”Ce Dumnezeu le face, de vin ca unse cu miere la el? Tot una și una! Ai văzut cum le ține de mână și se pupă cu ele la mașină? Dar cu ce
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Andy_corina_lucia_costea_1391433247.html [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
acest joc, în această paralaxă se consumă, apoi, cea mai substanțială parte a cărții: poezia erotică - așa cum o demonstrează „Cântecul sferei”, o mică simfonie: cu uvertură, crescendo, zenit, finalitate împăcată cu sine însăși. Citez fragmentar: „Ca sub un clopot ne înlănțuim trupurile / Ne vedem și nu ne vedem / ne auzim și nu ne auzim.../.../ toate anotimpurile s-au perindat într-o singură zi / ca-ntr-un carnaval de Rio // Un cântec al sferelor / ne ține înlănțuiți / în clepsidra / fulgerată de timp
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/marinela_preoteasa_1426454798.html [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
Ca sub un clopot ne înlănțuim trupurile / Ne vedem și nu ne vedem / ne auzim și nu ne auzim.../.../ toate anotimpurile s-au perindat într-o singură zi / ca-ntr-un carnaval de Rio // Un cântec al sferelor / ne ține înlănțuiți / în clepsidra / fulgerată de timp /.../ tu și eu / ca un vis colorat / iubindu-ne”. Idee-muzică-sentiment desăvârșită în poezia următoare: „mușcând din aceeași zi... / tolăniți pe iarba Raiului” („Cărările ierbii”). Nu știu cu ce fel de sentimente îi va fi hărăzit
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/marinela_preoteasa_1426454798.html [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
nopții-ngenunchez: Tu, vino, rana de-mi veghează! SONET XIII A fost de-ajuns iubirii să-i dau arme Să lupte-n timp și spațiu... Fără margini Povestea ta rescrisă-n sfinte pagini Sub streașina tăcerii veșnic doarme. Vântul albastru-nlănțuie imagini, Un glob de amintiri vrea să îmi sfarme, Tomnatice priviri mă duc spre karme- Condamn lumina plânsă în paragini. De-a mea singurătate nu te teme, Voi regăsi ecoul să m-alin Și-atunci când dorul tău o să mă cheme
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1409397068.html [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
de spiritele negre-n alaiuri cu ochi de nebuni și ciocuri de hidre, hrănind iluziile unui zeu păgân, cu jertfe de sânge, de carne și scrum. Păsări negre de pradă, împânzesc nopțile senine cu vaier prelung, ochii șerpilor dorind să-nlănțuie hipnotic, sufletul lumii în temnițele tenebrelor. Cad laolaltă copiii pământului și păsările morții în plasa păianjenului în inimi curge prin venele timpului venin de văduve negre și năvălesc torenți de teroare. Referință Bibliografică: SUB ASEDIUL TERORII / Maria Giurgiu : Confluențe Literare
SUB ASEDIUL TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1462397491.html [Corola-blog/BlogPost/378842_a_380171]
-
Aduceți prințesa să-și ia rămas bun de la iubitul său, care vrea să plece! - Mă duc eu, Majestate! spuse grăbit căpitanul Zefir care plecă spre Turnul Vânturilor Turbate. Când ajunse în turn, rămase stupefiat de ce văzu: tâlharii lățoși, deși erau înlănțuiți și nu se puteau arunca asupra prințesei, o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă, pe sub rochiță, să
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă, pe sub rochiță, să vedem un bulănaș! Uite-așa, pezevenghii nespălați, înlănțuiți în cercurile de foc, țintuiți în zidurile de granit, râdeau în hohote și o batjocoreau. O, în ce mocirlă înjositoare fusese aruncată! Necugetat părinte care, în ambiția ta prostească, ai săvârșit o faptă blestemată! Biata prințesă plângea cu lacrimi șiroaie
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
clopoțel. Indignat, căpitanul începu să tragă furios cu jeturi de raze fierbinți în obraznicii jegoși, care începură să scherlăie speriați și să o lase în pace pe prințesă. Apoi, căpitanul trase câteva jeturi de raze în cercurile albastre care o înlănțuiau pe prințesă. - Permiteți-mi, prințesă, să vă eliberez și să cer scuze în numele Măriei Sale care, la mânie, amarnică pedeapsă a dat chiar și fiicei sale mult iubită! - Pedeapsă nemeritată, căpitane! - Să nu-l mai supărăm, prințesă! Înțelepciunea și bunătatea lui
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
este? Da, chiar Mărțișor! Și acesta țâșni spre ea și-o îmbrățișă cu foc. - Iubita mea, ce dor mi-a fost de tine! Și câtă-ngrijorare că ești în suferință! - Ce-am plâns, iubitul meu, că ai fost pedepsit! Se înlănțuiră de parcă erau numai un trup și nu se mai dezlipeau unul de altul. - Ce-s florile acestea, iubita mea prințesă? - Sunt lacrimile mele ce, prin minune, în flori s-au transformat. Soare-Împărat își dădu seama că pedeapsa a fost inutilă
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
au acești oameni în comun cu animalele? Pe scurt, toate! Chiar și omenia? În special ea. Câinele este mult mai omenos ca omul însuși. Nu minte, nu înșeală, iubește cu adevărat mâna care-l hrănește deși tot ea l-a înlănțuit. Reciproca nu este adevărată! Animalele au o conduită și o intuiție pe care și omul le-a avut cândva, dar prin civilizare le-a pierdut. Aveți tot dreptul să vă revoltați auzind aceste afirmații. Sunteți doar oameni, iar adevărul supără
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1398593448.html [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
peste trupul înaintării cu experiența intersecțiilor. L-a zărit zâmbind pierdut, cu ochii în căutarea eternității. De pe acea frântură de timp și-a hotărât sensul așteptării: dincolo de sentimentele în care îi strălucise inima. Ii erau dragi așa frumoși și delicați, înlănțuiți în îmbrățișarea iubirii. Și anii s-au îmbrăcat, s-au dezbrăcat de apatie, și pașii i-au alunecat în pierderea, în construirea drumului pe care să îi cânte inima, acasă, în suflet... I-a zărit înlănțuiți într-o îmbrățișare și
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1452183096.html [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
așa frumoși și delicați, înlănțuiți în îmbrățișarea iubirii. Și anii s-au îmbrăcat, s-au dezbrăcat de apatie, și pașii i-au alunecat în pierderea, în construirea drumului pe care să îi cânte inima, acasă, în suflet... I-a zărit înlănțuiți într-o îmbrățișare și de atunci brațele ei s-au coborât vlăguite de inundația privirii, așteptând o altă îmbrățișare a vieții pentru încununarea zilelor și nopților cu statornicia inimii. (6 ian 2015) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Povestea unei îmbrățișări / Iulia
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1452183096.html [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
tinerei interprete Anamaria Gal i-au ținut cu răsuflarea tăiată pe oaspeții din Japonia, care i-au urmărit și fotografiat minute în șir. Un moment unic a fost acela în care artiștii noștri i-au luat la dans pe invitați înlănțuindu-se, cu mic, cu mare, în tradiționalul dans popular "Perinița". S-a dat apoi citire mesajului Excelenței Sale Natsuo Amemiya, ambasadorul Japoniei în România, care a transmis felicitări tuturor participanților la acest proiect și organizatorilor. Tot în cadrul programului cultural, elevii de la
COMUNICARE FARA FRONTIERE: DIALOG ROMANO-NIPON IN MUNICIPIUL DE PE CRIS de LOREDANA IONAŞ în ediţia nr. 50 din 19 februarie 2011 by http://confluente.ro/Comunicare_fara_frontiere_dialog_romano_nipon_in_municipiul_de_pe_cris_.html [Corola-blog/BlogPost/342438_a_343767]
-
TÂNĂR... Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 224 din 12 august 2011 Toate Articolele Autorului Ce tânăr pește mai eram...în spirintenele ape Nisipul din clepsidre îl săream în clipe albe Eram un păstrăv lin zburătăcind silabe Peste cascadele înlănțuite-n salbe. Ce curcubeu înmiresmat jucam în soare Ce nuferi de lumină în umbra serii mă doreau Eram un fluture rănit de-o albă floare Senine vânturi în tăcere îmi cântau. Ce pește tânar am murit Cum mă trăgeau la
CE TÂNĂR... de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 by http://confluente.ro/Ce_tanar_.html [Corola-blog/BlogPost/371241_a_372570]
-
om, de la naștere până la reîntoarcerea în teluric ne ,,vorbește” în ,,Somnul”. Între sosirea în această lume și plecarea din ea avem un chip, o identitate. Somnul poate fi înțeles și ca o căutare în interior, prin intermediul visului, descoperim alte spații, înlănțuim imagini posibile, ce pot exista în lumea ce ne înconjoară sau pot fi plăsmuite de imaginație. Plecând de la această temă a creat ,,Repaos” și ,,Muză adormită”, alte două moduri de a trata o stare. Descoperim în opera sa cele mai
GÂNDURI DESPRE CREAŢIA BRÂNCUŞIANĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_oprea_1488316661.html [Corola-blog/BlogPost/362901_a_364230]
-
Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim!... IV. LUMEA DIN COCON, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017. Pe boltă se arată noi stoluri de cocori Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din flori Pășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire. Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitat Poartă pe-a aripa udă extazul nenăscut, Își slobozește vrerea și-un reținut oftat Chemând o primăvară cu
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
știu unde se află fericirea!/ Eu știu... eu știu! ...eu știu?!...(ȘOAPTA). Veșnicele esențe caracteristice romantismului conferă poeziei Viorelei Codreanu Tiron o specială limpezime. Apelul la inalterabilul stării duhovnicești eliberează și naște soluții la ieșirea din iluzie, deși, câteodată, disperarea înlănțuie inimile: Către Tine, Doamne,/ privirile au rămas pironite!/ așteaptă să le arăți/ unde-ai ascuns/ taina pământului/ și a vieții de aici?/ Auzul se-ncordează/ s-audă ceva!// Dar Dumnezeu tace!/ și morții mei.../ tac alături de El. (DUMNEZEU TACE!). Dumnezeu
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Metamorfoze_cronica_la_vol_fara_ti_viorela_codreanu_tiron_1346315951.html [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
spre mare. Acolo exista barca lui, cuibușorul plutitor de nebunii. Nu aminti nimic fetei de intențiile sale, cum nici fata nu-i aminti de dorința de a fi pe barcă. Amândoi aveau aceeași dorință. De a fi la bordul bărcii. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
uneori “se joacă de-a destinul”: “ Dar nu, viața nu se juca, viața chiar se lua in serios, că de aceea a creat totul în atât de perfectă armonie, fiecare creație având legătura și sprijin într-o altă creație, creații înlănțuite prin aceleași puncte intrinseci: natura și viața.” Un ceas interior, al sufletului și altul biologic măsoară timpul. Existența se raportează la amintirile din copilărie, la alegerile forțate și la alternativele oferite. Secvențele de viață se succed episodic, dinspre copilărie înspre
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1459965161.html [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
fricii își face loc printre coaste și încolțește în ochi răsare acolo ca un corn rugos de inorog ca un țurțure de gheață palidă ca între doi sâni lăptoși de mamă lichidă ascunsă-n tranșee printre soldații morți - cum se înlănțuie moartea cu brațele când sunt inorog pe tărâmul dintre vise păduri de pin transformându-se în luntre aurii cum coboară ele muntele de-a lungul albiei de râu și se sparg de pietre cu zgomot surd de lemn lovit cu
FRICA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Petre_ioan_cretu_1396854161.html [Corola-blog/BlogPost/353490_a_354819]
-
Amintire” Îmi amintesc... Te-am cunoscut acolo În grădina fermecată Plină de bunătate și dragoste, Când împleteam amândoi Cununi de stele Așezându-le tăcuți Pe frunțile îngerilor Și sărutâdu-le aura Iar ei, în taină, Ne-au dăruit binecuvâtarea... Am plecat înlănțuiți Pe cărări de flori Sorbind nectar din cupele lor Și jurându-ne veșnicia iubirii Trăind în credință, mereu alături Sub arc de curcubeu Pe drum de lumină Din dragoste croit Și alungând pe veci singurătatea... Săndica încerca să se gândesca
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393416294.html [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]