410 matches
-
doi domni fuseseră surprinși în timp ce jucau domino și unul dintre ei mai ținea mâna în aer cu o piesă de doi și zero între degete. Cineva avea încă gura larg deschisă de parcă ar fi hohotit după o glumă bună. Conductorul înlemnise cu cleștișorul său într-o mână și biletul unui târgoveț mirat în cealaltă. Unii erau întinși pe banchete, de parcă ar fi dormit pe furiș între două stații, alții se sprijineau ca și cum ar fi picotit în timpul mersului." (pag. 141) O narațiune
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
Și într-adevăr, fotograful lucrează direct și rezultatul apare pe un ecran, care arareori corespunde întocmai cu realitatea, așa cum poate observa orice spectator, care poate urmări și acțiunea din scenă și ficțiunea fotografică. Corpurile se mișcă în timp, fotografia a înlemnit. Ea scoate la iveală trecutul, fixat, înghețat. Și ce se petrece în scenă? Cum se mișcă corpurile? Toate momentele sunt excesive. Implicarea fiecăruia dintre performeri, excelenți dansatori și actori, Jerry Killick, Birgit Walter, Elena Fokina, Dymitry Szypura, Luke Jessop, Kip
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
nu era atît tremurul membrelor, cît o impulsivitate de fond care nu culmina în nimic: vroiau să se miște și nu puteau, din cauza unei rigidități generale. Semănau cu niste arcuri vibrînd sub apăsarea unei presiuni care le inhiba mișcările. Niște înlemniți în viață, a căror dramă era cu atît mai mare cu cît erau pe de-a-ntregul lucizi. Începînd cu 1969, Oliver Sacks a avut posibilitatea de a urmări douăzeci dintre pacienții atinși de letargie encefalitica, asupra cărora a putut verifica
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
iar el a ajuns aici, în lumina morții. [...] Când mai are de făcut câțiva pași doar și este pe punctul de a da binețe, persoana necunoscută se ridică în picioare, își aranjează bunda și se întoarce cu fața spre el, înlemnindu-l”.
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
parcă a fost un făcut, să vină unul după altul... Mai dă-le dracului de necazuri, dar să știi, numai unul am avut și, curios, mi-a fost frică de al doilea, când nevastămea l-a pălmuit pe prim... am înlemnit, Victore. A rămas cu gura căscată bietul om, mai ales când l-a făcut nesimțit. Știi că un lingău de la mine a venit a doua zi și mi-a spus că bine i-a făcut Elena?! L-am pocnit pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în casă. Se aruncă în brațele mamei lui Gheorghe Tălparu, plângând ca un copil. În rest, parcă nimeni nu exista pentru el. Nu mă scoate din casă, nu am făcut nimic, vor să mă omoare! reuși să îngaime ditamai bărbatul. Înlemni Gheorghe, la fel și cele trei femei. Se șterse la ochi, de parcă ar fi văzut o nălucă. În fața lui, la doi pași, primarul comunei, prietenul lui din copilărie, Dumbrăveanu, se târa în genunchi. Oftă neputincios Gheorghe, își aprinse o țigară
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu pietre, care au spart gheața, tinere. Dacă erau oamenii lui Ceaușescu, era prăpăd, mureau cu miile, ca iepurii. Să mulțumim securiștilor, ei ne-au scăpat de tirani! O spun eu, care am fost arestat și anchetat de securitate... Petrache înlemni pentru o clipă, dar apoi izbucni în râs. S-o mai aud o dată pe asta și eu, cu mâinele mele, te scot în stradă. Acum, poate, n-o să-mi dai dreptate, dar mai târziu... Stai, stai, nu te înflăcăra, să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
munca desfășurată!”... „Apoi?” a murmurat ea, pierdută...” Dar nu mai urmează nici un ,,apoi”, Elvira, totul s-a sfârșit pentru mine, pentru noi”, am încercat să-i explic. Elvira nu a mai spus nimic, a umplut paharele și atât. Apoi a înlemnit parcă. Și-a ațintit privirea în lustra din tavan, iar când m-am ridicat și am început să răscolesc iarăși printre cărțile și actele răvășite în toată camera, a rămas tot stană de piatră. Am început să rup tot ce-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și încearcă să fii atent! Avem de discutat o problemă serioasă, sunt mulți bani în joc, a venit timpul să dovedești că nu am investit în tine zadarnic, că nu te-am făcut deputat doar pentru că-mi ești frate... Petrache înlemni. Se apropie de Gheorghe, care se trezise ca prin minune și fuma liniștit, așezat în singurul fotoliu din cameră, și, cu o voce calmă, care nu prevestea nimic bun, îi replică: Domnule secretar, pardon, fost secretar cu probleme speciale, cred
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
om era reumatic... * * * Scoală, Gheorghe, e Anghel la telefon! Oare ce s-a mai întâmplat? La ora asta nu a sunat niciodată, el, un om atât de calculat... Tălparu își întinse oasele, aprinse o țigară, apoi se adresă Elenei, care înlemnise în picioare, la capătul patului: Du-te și te culcă, draga mea, e trei noaptea, o fi pe la un chef sau după... Alo, te aud, spune! Vorbește mai tare, nu înțeleg nimic... Cum!? I-au prins, au spus ceva? Să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
e om, Kant. N-a reușit să fie om cu toată subtilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant. Eu am citit Critica rațiunii pure ca student și am înlemnit de emoție. Acum am față de ea, ca mistic biblic, considerația pe care am avut-o față de Informația Bucureștiului. Dar a trebuit să fac 80 de ani... LEGIONARI Legionarismul era în înseși ideile epocii, dar legionarismul nu putea să iasă câștigător
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
a ripostat la admonestări. La început, deși era mic și te-ai fi putut aștepta să nu-și dea seama de poziția delicată în care se găsea, se ferea cît putea să iasă în calea șefului haitei. La comanda acestuia înlemneau toți și de toanele lui depindea și soarta orfanului. Arus, cel mai de temut lup al pădurii și conducător al haitei care-l descoperise pierdut printre copaci, l-a studiat pe Lupino, fără cuvinte, zile la rîndul. Inimă neînduplecată de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
viciu de procedură! De fapt n-a mai răcnit decât „proce-“, căci „ură“ i-a rămas în gât văzându-l pe Pop. Mirați, tatuații s-au întors spre ofilitul Pop, spre ve denia care-l făcea pe magnificul Minoiu să înlemnească. Decibelii se înmuiaseră brusc. — Ce-ai, Minoiu? a pufnit unul cu șaibă în sprân ceană. Cine-i tataia ăsta? Minoiu tăcea, fixând apariția mototolită și cu bule tinul strâns în pumn. — Eu sunt tatăl moartei, le-a spus calm Pop
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în care era tratată importanța Moneda Bacteriană 165 pentru numismatică a acelei regiuni istorice a Afganistanu lui, Bactria. A remarcat atunci, cu un fior, o greșeală de tipar ce producea un nonsens al cărui nefiresc l-a făcut, cred, să înlemnească. în loc de „Moneda Bactriană“, cum anunța tabla de materii, titlul acelui capitol era Moneda Bacteriană. îl privi triumfător pe Nur Iulian, care asculta încordat. — Am cartea aici. Desigur, din text reiese limpede că e vorba de o greșeală de tipar. Se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
alea de la accident. Curge carnea, fâșii, fâșii, ca și cum s-a apucat cineva să-l dezoseze și pe el, cum ziceai tu c-or să facă racii cu mine, pe fundul bălții lu` Înecatu`, știi că așa i se spune? Eu înlemnesc când visu` ajunge aici, pe onoarea mea. Tremur, mă ia cu un tremur de numa-numa, parcă bag degetele la priză. Da` mama nare nici pe dracu`, sare și-l ia în brațe, și-l pupă pe obrajii ăia plini de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu mai cânta și nu mai era veselă. Dar ea Își iubea bărbatul și se gândi că dacă ar avea copii, poate l-ar Îmbuna și l-ar face un om mai domol.Cum auzi ce-i spune nevasta, Crăciun Înlemni:copii? Cine are nevoie de copii? Țipă, nu te lasă să dormi noaptea, trebuie să te spetești muncind pentru ei, le curge nasul și fac pe ei.Nevasta nu se lăsă și din când În când iar Îi amintea bărbatului
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
am așezat pe marginea patului. — Ce dorești, mamă? Mama n-a răspuns, dar simțeam că vrea să spună ceva. — Apă? A clătinat ușor din cap. După câteva minute, zise cu voce stinsă: Am visat. — Ce-ai visat? — Un șarpe. Am înlemnit. — Cred că ai să găsești un șarpe-femelă cu dungi roșii pe trepte, la intrare. Te rog, du-te și te uită. M-am ridicat, străbătută de fiori din cap până-n picioare. M-am dus pe terasă și m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
trecând strada - și milițianul nostru o imită făcând încoace și-ncolo, ca rațele, cum umblă ele, înțelegi? - și orbul clătină din cap, - și atunci, reia Ilie, - comandantul strigă îndărăt, la soldații care veneau după el... ST|I!... drepți, adică, să înlemnească acolo, să lase să treacă rața, și rățușca trecu strada ca o regină,... fata unei regine, țanțoșă... uite-așa... și își bombă nițel pieptul... Orbul bătu o dată din palme, și făcu cu necaz, parcă: Ai dracului engleji!...
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
semn cu stânga undeva înaintea lui și ducând un deget la buze în semn de luare aminte. Era un om bun. Nu dădea niciodată în câini, în vite. Nici în caii pe care îi mâna. Cel mult vorbea cu ei. înlemnisem în ovăz. Lanul, abia secerat, la începutul lui... Și-atunci, urmărind cu privirea brațul lui stâng întins, am văzut în ovăzul rar, nesecerat, o prepeliță durdulie. O mamă prepeliță, în mijlocul unei droaie de puișori agitați, cum fac ăi de găină
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un loc cald și sigur de refugiu! Dar, dintr-odată, i se păru că a ajuns unde trebuia să ajungă și că a văzut ceea ce trebuia să vadă. Înlemni. Adriana stătea în fața unei mari ferestre, ce era deschisă larg. Era limpede pentru oricine că dorește să se arunce în gol. Arăta ca o fragilă statuie de piatră, ce stă gata să cadă, din clipă în clipă, de pe soclul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii și se răstește la tatăl ei: "Așa vă primiți ginerele?" Părinții stau înlemniți în fața soțului ei, două stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl aude pe bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dacă nu. Va rămâne acolo și va învăța și el să clipească, ca să fie sigur că făcuse o faptă bună pentru cei care nu pot decât să asculte. SOARELE RĂSARE DIN TELEVIZOR Mai întâi intră plutonul de execuție și Sebi înlemni: o bucată de zid dată cu var la repezeală peste stropii de sânge uscați cam la nivelul ochilor, parcela de iarbă și buruieni îndoite și pline de salivă, pământ gălbui cu urme zimțate de bocanci. Nimeni nu părea pregătit să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Amândoi păreau fântâni arteziene din care apa țâșnea inegal și, prin fiecare por, fântânile respirau apă. — Am auzit ceva. — Nu poate fi decât ploaia. Stai puțin, sunt sigur că am auzit. — ți s-a părut. — Stai să ascultăm. Cum rămaseră înlemniți în vegetație, din depărtare izbucni un urlet. Aripile imense apărură de după rafalele de ploaie. Penele impermeabile băteau aerul, răcorind fața lui Emil. Daniel se culcă la pământ, însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nevinovat și era încredințat că lucrurile se vor lămuri în cele din urmă, că fusese o confuzie și urma să fie trimis acasă cu scuzele din partea instituției și a celor doi agenți. În momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni. Nu se așteptase la nici un fel de condamnare și cu atât mai puțin la o condamnare la moarte. Amabilitatea lui se pierdu în urletul ce izbucni din gâtlejul său acoperind sala de judecată cu o durere insuportabilă. Mâinile gesticulau arătând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în treacăt fără să se uite la ea; iar răspunsul ei amabil îl făcea să se fâstâcească. Prima oară o văzuse în sala de cinema, în locul său de visare, unde mai fusese cu ea în gând de atâtea ori. Atunci înlemnise și nu mai fusese în stare să urmărească filmul fără să întindă mâna și să-i mângâie imaginar părul. Voia să-i fie în preajmă ca să o poată salva oricând, ca să moară pentru ea asemenea unei muște strivite în treacăt
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]