415 matches
-
clipă, bietul Marcel uitase că era-n spital și că era aproape imposibil să guste din nectarul și ambrozia destinate aleșilor poporului... Totuși, când deschise ușa rezervei, după ce trecu de micul hol elegant, destinat vizitatorilor și pătrunse în interiorul imensei camere, înlemni. Parcă intrase în altă lume! Pereții, în patru tonuri de-albastru. Patul, suspendat de patru tije din material translucid, abia vizibile. O masă ca o semilună și două scaune din același material amplificau adâncimea spațiului. În stânga patului, o fereastră se
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457855636.html [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
sinchisească ... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos că ne încurcă! Și își azvârli bluzița în capul lui Edy, de care uitase. Edy nu făcea în continuare nici o mișcare ... înlemnise, nici nu mai respira ca nu cumva să ne incomodeze și să supere gazda, dar mai ales, că nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti din nou mânioasă: - Edy, de ce
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_anii_mei_apocaliptici_.html [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
afle, trecând peste expresia „polițistul tău” pe care nu a agreat-o. - Pentru că au nevoie de el. Și Poliția și alții... Oameni de afaceri cu mafia lor împuțită! E un vândut și trebuie să vândă pe alții. E clar? Mariana înlemnise. Ceea ce afla și felul în care-i vorbea șeful de sală, cel puțin de moment, au redus-o la tăcere. Simțea o teamă nelămurită în suflet și se ghemuise toată în scaun. Îl privea pe nea Vasile cu ochi mari
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_12_.html [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
și-i destăinui cu o voce gravă: - Nu intenționam să-ți spun, dar după ce te-am ascultat, m-am convis că trebuie să știi. Tocmai a sosit o telegramă de la el, îmi cere actele și retragerea ta din școală. Băiatul înlemnise de spaimă. - Și-i veți da ascultare? Vă rog să înțelegeți, nu plec după atâția ani de școală, doar să lucrez pământul sau să păzesc vacile, acum. Sincer, cred că pot mai mult. - Bine, rămâi aici pe timpul vacanței și dacă
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
Mergi. M-am dus acolo și i-am zis că sunt basarabean și că aș vrea să fac doctorat sau un masterat. Și s-a uitat la mine și mi-a zis: Dar eu te cunosc de undeva. Eu am înlemnit. Mi-a zis: Tu ai fost cumva în turneu la Odeon, de la Chișnău? Dar ce vrei să faci? M-a întrebat unde am făcut școala? În Georgia, la Tbilisi. Știi rusă? În rusă am făcut-o. M-a luat asistent
Drumul spre succes al actorului Dorian Boguță: „Odată m-am trezit plângând pe stradă că nu reușesc să fac ce îmi place. Și aveam 31 de ani” by https://republica.ro/drumul-spre-succes-al-actorului-dorian-boguta-zodata-m-am-trezit-plangand-pe-strada-ca-nu-reusesc-sa-fac [Corola-blog/BlogPost/338211_a_339540]
-
nu eram chiar cumințenia pământului, și bănuiam ce răspuns o să primească de la cea care avea așteptări mari de la mine, draga mea mamă, când pentru prima oară s-a oprit la poartă, unde eram amândouă și a pus marea întrebare, am înlemnit! Colosul din Rodos, nu fusta mamei dacă era acolo, tot mi s-ar fi părut minuscul pentru a mă ascunde după el! Și când am mai auzit și mărețul răspuns: ,,- Nu prea e cuminte...dar mai las-o...te chem
NICULINA...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1497137269.html [Corola-blog/BlogPost/376862_a_378191]
-
al nopții, se miră când zări în odaia flăcăului lampa aprinsă. Și merse să-l laude că se învrednicește și el o dată să-i urmeze porunca. Dar mai bine nu intra ... Când deschise ușa încăperii cu geamlâc cât palma, Catrina înlemni ca o stafie, cu creștetul lipit de pragul de sus și cu mâna paralizată pe clămpuș. Îmbrăcați de parcă erau gata de plecare, ori abia sosiți, două momâi stăteau cu capetele plecate pe marginea laviței cu saltea de paie, învelită într-
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ion_a_lu_ionascu_si_afurat_nevast_gheorghe_parlea_1334599818.html [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
ochii cu părinții tăi. Și Catrina se apropie de fată, îi pune mâna cu milă sub bărbie și-i ridică ușor capul. Fata simte îndurarea femeii și, încurajată, ridică ochii mari și speriați asupra celei care îi devenea soacră. Catrina înlemnește din nou. Cu o lovitură în moalele capului, recunoaște chipul fetei lui Ghiță Pâslă, văr cu bărbatul ei. Ca trezită dintr-un vis de-o clipă, își duce mâna la gură, odată cu gestul lui Ion de-a-și ascunde din nou
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ion_a_lu_ionascu_si_afurat_nevast_gheorghe_parlea_1334599818.html [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
Scuzați, n-am știut! Măi, ai dracului, ce ordine! Unde vezi așa ceva la București? Încă plin de emoție, d. Popescu scoate o țigare, o aprinde și aruncă bățul de chibrit pe jos. Același glas grozav răsună: - Verboten! D. Popescu a înlemnit. Agentul îi arată cu degetul chibritul. Compatriotul meu și al d-lui Simionescu se pleacă umilit, ia chibritul de jos, în pune în buzunar și se retrage de-andaratele, salutând mereu și bâlbâind: - Am înțeles, să trăiți, verboten, scuzați, vă rog
George Călinescu despre nemti si români by http://uzp.org.ro/george-calinescu-despre-nemti-si-romani/ [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
firul de la ciorap. Nu s-a dus. Se și descalță un pic, să-și mai dezmorțească degetele. Cască. Mai e un pic și se înserează. Iarna se înserează repede. Chiar, s-o fi înserat deja? Aruncă o privire pe geam. Înlemnește. Cu mâna tremurândă, își caută ochelarii. Poate n-a văzut bine. Doamne, Dumnezeule, ajut-o să nu fi văzut bine. Nu se poate să fie adevărat. Poate e doar în mintea ei. Poate doarme și are un coșmar. Se ciupește
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
concretizase trăirea într-o poezie, un elogiu baroc, Covorul. Scria privind fix la covorul așezat lângă fereastră, exact sub măsuța cu telefonul... piesa de muzeu. Și, ca prin minune, auzi un țârâit ca de cleștar... Surprinderea îi blocase orice reacție. Înlemnise. De unde venea sunetul?! Mobilul ei o avertiza cu o melodie. Soneria de la ușa apartamentului cânta mai grav! Sunase, da, sunase micuța ei bijuterie?! Își zâmbise elocvent: telefonul își intrase în atribuții doar de când se aflase pe măsuța din mijlocul covorașului
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454224932.html [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
ultim efort a reușit să se urce în prispa casei. S-a întins pe un pat de campanie pe care-l ținea în pridvor ca să doarmă vara afară și, cu greu și-a pus o pernă sub ceafa care-i înlemnise, de nu mai putea mișca capul. După o oră și-a revenit, dar o frică groaznică pusese stăpânire pe el, că nu îndrăznea să se ridice în capul oaselor. Văzând că nu se mai învârte pământul în jurul lui, iar lucrurile
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să-și șteargă nici sudoarea ce-i năclăise fruntea. Și-a mișcat trupul înainte și-napoi ca să se poată elibera din strânsoarea unor lanțuri nevăzute, când Leana a-ntis un braț spre el și, ridicându-l ca pe
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
îngrozită de moarte când l-a văzut pe Andrei că venea cu arma îndreptată spre ea. - Andrei, ai milă și nu ne omorî!... Mâine plec unde-oi vedea cu ochii și na-i să mai știi de mine niciodată. Costică înlemnise, îi clănțăneau dinții-n gură de frică. Andrei a înaintat spre el cu baioneta la armă, ca la atac, și l-a străpuns cu atâta furie chiar în dreptul inimii, că nu a scos decât un icnit slab, și a căzut
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de lungă, a urmat: - Numai după îndeplinirea comenzii primite! (a ridicat tonul și a privit undeva spre tavan, că am crezut că-i cade cascheta „roata carului fără spițe”) poate... după caz ca să raporteze. Ți-e clar? Maiorul Comorod Iorgu înlemnise de-a binelea, n-a spus măcar un cuvânt. - Da. Am înțeles! I-am văzut fața pe care-i apăruse un zâmbet, semn nu prea îmbucurător pentru mine care, atunci când i se va ivi ocazia, cu siguranță, îmi va plăti
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377836554.html [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
ascunsă la spate o nuielușă „croită” pentru fundurile noastre și pe care „ai noștri” de acasă o „aplicau” „sever și metodic” la o „adică” ... El, însă, niciodată! O măscară evacuată de o voce baritonală, prelinsă printr-o percuție sonoră care înlemnea „gașca neascultătoare” și făcea să tremure până și clinchetul clopoțelului la intrarea la ore, dozată însă cu o ironie subțire pe care noi nu o pricepeam atunci și căreia îi eram adversari înverșunați și neputincioși - echivalentă, pentru bieții de noi
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ion_urdea_profesorul_si_directorul_nostru_.html [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
și o voce blajină spune: - Domnule Strîmbei, permisul va rămâne în portofelul dumneavostră. V-am dat amendă pentru telefon. Fiți, vă rog, mai atent... “Vă rog!” Godzilla s-a transformat în zână și cu bagheta ei magică înfăptuise un miracol. Înlemnit de spaimă și apoi de șocul cu „v-am iertat”, semnez cu „X” cred procesul verbal. Îmi dă actele. Le strâng la piept ca pe fiică-mea, mă urc în mașină și-mi iau roțile la spinare cât pot de
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche by https://republica.ro/z-stiu-c-am-gresit-iertati-ma-nu-mi-luati-permisul-dati-mi-amenda-dar-una-mica-ma-omoara-nevasta-o-intamplare [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
papă! S-a ridicat brusc. A zvârlit paharul cu forță. Un zgomot cristalalin s-a rostogolit pe gresia adusă din Spania. Am zis că-i țâșnește sângele pe ochi. - Tot aici ești? A fost un strigăt sau un urlet? Am înlemnit. Fata era tot acolo, lângă ușă. S-a dus înspre ea, ca un leu asupra unui pui de căprioară. M-am gândit că fata va fugi pe ușă. - Fugi! am strigat eu. Nu, nu se poate! Fata a făcut doi
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Puterea_vointei.html [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
tine, feciorul meu, aici în viul pădurii? - m-a întrebat el, văzându-mă îngrijorat. -Am pierdut o vacă!- i-am răspuns eu scurt, tremurând de frica necunoscutului. Dar dumneavostră cine sunteți?- am insistat eu. -Eu sunt Dumnezeu! Auzind acestea, am înlemnit. Am făcut legătura cu visul meu de azi noapte și pur și simplu m-am zăpăcit. Semăna exact cu făptura din vis, care-mi populase imaginația toată noaptea. Nu știam dacă mai trăiesc în realitate sau mi se continuă visul
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426930140.html [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
consecință, într-o dimineață, care nu se poate numi bună, la poarta reședinței de vară a lui Neluțu au bătut sfios, cu baroasele, niște mascați. Până și leii, ba chiar și crocodilii din grădina zoologică privată a castelului au cam înlemnit de frică. Însă stăpânul domeniului, calm, a pus jos, pe o măsuță indiană, ceașca de cafea și i-a ordonat majordomului, fără să scoată trabucul din gură: - Haripele, vez’ bă, cine-i hăștia șî ce vrea, dă-le ceava dă
EROAREA JUDICIARĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418488573.html [Corola-blog/BlogPost/376672_a_378001]
-
îl sărută pe celălalt. Undeva se pierde totul. Formele dispar, pietrele dispar, iarba dispare, apa dispare. Rămâne cântecul... Mă trezesc. Amețită și însetată, fug să beau un pahar plin cu apă. Mintea-mi este încețoșată. Vreme de patru ore am înlemnit în gândurile ca niște noduri gordiene de nedesțelenit. Știu că în starea comatoasă repetată de... nu mai contează de câte ori, câmpul avea același verde smaragd sau poate alt verde, aerul era de cristal iar cerul... cerul... încă nu i-am regăsit
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1404495672.html [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
îmi ești Ultima zi, ce aș vrea să o iau... Apocaliptic, trec de-astă ură, Dobor un somn -n a lui visare, Ultima să fiu, decapitând tortura Realului blestem, iar tu -Creare. Fuzionând ca doi copii pe-un soare, Și înlemniți de dragoste divină, Să ardem, precum cireșele amare, În altă lume, să-mi vii din pasiune. Când mor iubiri, păcatul e-n blestem, Se nasc iubiri, încercănând dureri, Să îmi ridici voalul, te mai chem, Apocaliptic, îți doresc să speri
APOCALIPTIC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1424771407.html [Corola-blog/BlogPost/382729_a_384058]
-
Nu mai simțeam ploaia zăludă Și viața mea, în trei minute, Deodată am văzut-o... nudă; Și pielea toată mi-era udă. Cu ochii, din instinct spre ceruri, Am cercetat prin pâcla nopții; În carne parcă, prins de geruri, Am înlemnit în fața morții! Eram în iad, la stâlpul porții! Și parcă am ieșit din mine; Mi-am luat în spate trupul greu. Și astăzi, încă, mi-e rușine: Cum n-am bănuit, nimica, eu, (Fiindu-mi, dintr-o dată, cald și bine
ŞI ASTĂZI, ÎNCĂ, MI-E RUŞINE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Si_astazi_inca_mi_e_rusine_.html [Corola-blog/BlogPost/340755_a_342084]
-
Radiojurnalul” de ora 10. Deși știrea despre cele petrecute cam cu o oră înainte la Dallas se afla deja cu siguranță în redacții, radio București și-a continuat programul obișnuit până la începerea jurnalului. Dar chiar cu întârziere, știrea m-a înlemnit și m-a lăsat cu o senzație de neliniște, de nesiguranță pentru viitor (aveam 17 ani) care mi-e încă vie în toate fibrele sufletului. Peste exact cinci luni, într-o sâmbătă seara de sfârșit de aprilie, am părăsit Suceava
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 by http://confluente.ro/beni_budic_1494627754.html [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: --Unde dracu’ este poarta verde că...de când mergem... Mustăciosul îl îndemna mereu: înainte, tot înainte! Mototolea a mers tot înainte până a ieșit din sat. A tras o înjurătură înfiorătoare, de au înlemnit țiganii. Mustăciosul, o tot bâlbâia: --Cred că poarta era albastră. Și, nu mai țin minte...Trebuia s-o luăm la dreapta. Întoarce! Abia a-ntors mașina suduind amarnic (fir-ați ai dracului de țigani tâmpiți!). Toți tăceau mâlc, cu ochii spre
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415650389.html [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]