199 matches
-
guvernului conservator? Ei bine, e aceeași! Și de ce să nu fie aceeași? Din pamfletistul Nichipercea a ieșit binemeritatul și medaliatul N. T. Orășanu; din "Romînul ", a cărui hrană zilnică a fost calomnia și injuria, a ieșit un organ high life, înmănușat, care ne ține de rău că discutăm în mod viu, guvernul roșu și nu ne mulțumim cu terenul filozofiei de stat și a teoriilor politice generale. Dar să admitem că necuviințele "Romînului" nu îndreptățesc pe nimenea la repetarea lor, că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
purtând toate Însemnele funcției. Pălăria cu boruri largi, cu cordonul ei Împletit, Îi zăcea pe genunchi. - Așadar, ne revedem, messer Alighieri, murmură cardinalul cu glasul lui strident, schițând un surâs care Îi puse În mișcare bărbia dublă. Îi Întinse mâna Înmănușată, pe care se remarca un inel mare. Dante făcu un singur pas În față, oprindu-se În fața tronului. În loc să se Încline spre mâna Întinsă, Își Încrucișă brațele. - Am aflat că voiai să mă vezi. De ce pe mine, singur, În loc să ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căci are talentul într-adevăr bizantin de-a promite cu tonul cel mai natural din lume toate minunile posibile. Într-adevăr, ce sunt jurnalele vechi demagogice cu frazele lor urlătoare, cu aerul de șarlatan comun de uliță față cu democratul înmănușat ce ni se prezintă. Toată ziaristica din România liberă nu plătește doi bani tocmai din cauza tonului de șarlatanerie și impertinență care le caracterizează pe toate, fie ele din orice partid ar fi. Căci scopul lor e banul și mijlocul minciuna
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a nu ceda dezamăgirii că mă găsește cu cineva. Era îmbrăcată într-un taior de mătase cafenie, cu pete de apă vizibile; în ciuda acestui lucru, dorea să îl observ. Însă în același timp, din modul în care își mișca mâinile înmănușate și pălăria cu flori, îmi dădeam seama că tremură; și, la fel precum freamătul oceanului când se lovește de stabilopozi indică adâncimea și lățimea apei, mătasea scorțoasă scotea la rândul ei un sunet abia simțit al tremurului ei continuu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
uita peste capul ras al chinezului care servea pe post de cal și care ședea cu picioarele rășchirate între mânerele vehicolului. Apoi erau multe alte poze de vânătoare. Unele o înfățișau pe Thea cu diverși șoimi prinși pe brațul ei înmănușat. Câteva cu Smitty - soțul ei. Îmbrăcat în pantaloni de călărie. Sau jucându-se, hârjonindu-se cu un câine. Sau din nou cu Thea la un club de noapte - râdea cu ochii închiși în lumina blițului și îi acoperea capul chel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trebuit să coboare câteva minute din mașină, prima ei remarcă a fost: — Îl iubesc pe fratele tău. Din primul moment în care l-am văzut m-am îndrăgostit și voi fi îndrăgostită de el până la moarte. Mi-a întins mâna, înmănușată, să i-o strâng. Crede-mă, Augie. Dacă era adevărat ce spunea, era cumva păcat că trebuie să arunce o umbră de îndoială asupra acestui adevăr prin acest exces de zel. Jocuri și iar jocuri. Jocuri în jocuri. Chiar dacă, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu pot să spun data exactă, dar se pare că la începutul lui martie - Connolly a venit la ea din nou. Ea tocmai pleca din atelier, când el a alergat înspre ea și i-a strecurat un bilețel în mâna înmănușată. Fără să scoată o vorbă, a luat-o la fugă înapoi. Înăuntru foii de hârtie împăturite, Sheba a găsit o rugăminte laconică să se întâlnească cu el pe Hampstead Heath în seara următoare, la ora șapte. A studiat biletul mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
drept ceea ce este: o omenească, prea omenească încercare de autodescriere, pe care romancierul și-o permite într-un moment când e sigur că până la căderea finală a cortinei nu mai poate fi mult: Bătrânul din scaunul scund ridicase o mână înmănușată pe deasupra curburii bastonului, îndoindu-și un deget înspre mine. Mi-am îndreptat un deget spre piept și l-am privit întrebător. A încuviințat din cap, așa că m-am îndreptat spre el. Era bătrân, într-adevăr, dar nici pe departe șubred
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îl cunoaștem cu toții, și așa-numitul (în lumea anglo-saxonă, dar nu numai) real tennis. Acesta din urmă are o vechime care merge pînă în secolele XI-XII cînd, în claustrul mănăstirilor, călugării băteau o mingiuță, mai întîi cu mîinile goale, apoi înmănușați. Tenisul medieval era, așadar, un joc colectiv (azi am spune "de echipă") oarecum asemănător cu pelota, cu handbalul, cu palla și cu ceea ce britanicii vor numi mai tîrziu fives (v. supra). Numele jocului este francez (< tenez, "țineți", folosit de cel
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
din același lanț al morții, ce-i lega pe politicienii care decideau războaiele de bravul instructor care ținea prelegeri asupra modului în care trebuiau purtate, de soldații care aveau să moară sau să se înfățișeze goi sub forfota mâinilor noastre înmănușate. Iar eu n-aveam scuza firavă a umanistului de serviciu, căci adesea îngrijeam doar pentru a trimite înapoi, în același lanț. Ideea de a da năvală în sală și de a-i tăia beregata militarului în fața auditoriului său îmi trecea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
arcul ce se deschide din clădirea în ruină, din spatele lor, ele formează bustul lui Voltaire (Dalí a folosit un desen în alb și negru, după sculptura bine-cunoscută a lui Jean-Antoine Houdon), fețele lor devin ochii lui, mâinile și brațele lor înmănușate și gulerele dantelate devin bărbia lui, iar cerul, fruntea lui înaltă. După cel de-al Doilea Război Mondial, Dalí s-a îndepărtat de suprarealism și și-a reînnoit maniera de a picta, dar, deși a abordat un stil și o
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o fermă din Sanda. Una sau mai multe persoane au pătruns în ferma de nurci și au deschis cuștile. Proprietarul a reușit să mobilizeze vreo 30 de oameni. Pe la ora șapte prinseseră vreo 200 cu capcane, plase și cu mâna înmănușată. Cea mai mare problemă o constituie rapida răspândire a nurcilor; la nici 10 ore de la evadare au fost văzute mai multe exemplare la Grötlingbo. Caută furnici sau se ascund în pădure. Pădurarii se declară pentru capturarea nurcilor, care pot provoca
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de înmănușare în mânerul de os sau lemn de 3 cm. Lama, triunghiulară în secțiune, cu spinarea groasă de 2 mm, are vârful rupt din vechime. Pedunculul de înmănușare este, de asemenea, triunghiular, cu vârful spre exterior, pentru a fi înmănușat. Nu a avut gardă (Pl. 127/6). Al treilea cuțit a fost descoperit în mormântul de înhumație nr. 44. Are dimensiuni ceva mai mari, păstrat destul de prost, cu lungimea lamei de 10 cm, triunghiulară în secțiune, o porțiune din tăiș
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
scenografia geometrică, rece, ca și În jocul de lumini, care crea un fel de câmp magnetic al forțelor negative. În timpul celebrului monolog, unde scriitura lui Molière Îmi amintea de Kafka, din paravanele cenușii apăreau ochi gigantici din care țâșneau mâini Înmănușate În negru, atacându-l de peste tot pe Harpagon, ca o Întruchipare a imaginației lui bolnave. Acest moment Îl doream ca o Împletire de teroare comică și coșmar suprarealist ce depășea realismul obișnuit de situație, ce Îl ajuta pe actor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din care nu l-ai putea extrage, cu scârbă, decât lipicios și înmănușat. Dar nu numai fanaticul, ci și oportunistul ingenuu (căruia i se pare firesc să se „întoarcă” după cum bate vântul) e deasupra omului de marmeladă - oportunistul sofisticat, cu pretenții de complexitate și intelectualitate, de obiectivitate și independență de opinii. Pe fanatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă pe talie, melon gris-perle și barba deretecată fir-de-a-fir, sta rezemat și țeapăn, cu palmele Înmănușate, pe mânerul de aur al bastonului său de jonc. Primele demonstrații de cinematograf (curând după botezul său, În flăcări și În sânge, la Bazarul de Caritate din Paris, unde a pierit floarea armorialului Franței), oferite gratuit trecători lor indiferenți la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că, de acum înainte, România poate conta pe sprijinul și pe eforturile mele pentru a obține cîștig de cauză, chiar peste ceea ce i se cuvine de drept". Iar Tigrul își sublinia declarația cu un gest elocvent făcut cu mîinile sale înmănușate. Această abordare a problemei avea în noi rezonanțe aparte: indiferent de felul în care s-a purtat domnul Brătianu față de mine, țin să nu relatez aprecierile dure de fapt acuzații ale lui Clémenceau, însă coechipierii mei, nefiind constrînși de ideea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
alteori mai încet. Continuu sau cu intermitențe. Câteodată pare panicat, de parcă s-ar înăbuși. — Ai impresia că mârâie la cineva, am zis. Ea s-a întors spre mine fără să scoată o vorbă. Își croia drum printre tufișuri cu mâinile înmănușate, iar eu o urmam. — Drumul e mult mai prost decât pe vremuri, zise ea. Când am venit aici ultima oară nu era atât de îngrozitor. Poate ar fi mai bine să ne întoarcem. Dacă tot am ajuns până aici, hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
satului. Când era să-și scoată câte unul dintre tauri la plimbare, noi, copiii, eram ciurdă în urma lui. Aveam ce vedea. O namilă de buhai, tărcat cu alb și maroniu, cu grumaz cât o batoză și coarne boante, scurtate și înmănușate cu un fel de piuliță, să reducă pericolul de împungere. Moșul îl ținea de un lănțoi înfășurat în jurul gâtului, dar și de un lănțug cu belciug prins de buza de jos a animalului. Cu belciugul ăsta îl ținea moș Șutu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și al doilea pachet, desfă-l! În al doilea pachet era opera Panaiotei, o căciulă passe-montagne, tricotată din aceeași lână ca și mănușile. Firește, femeile se înțeleseseră între ele. Învățătorul își puse căciula imediat și își roti în aer mâinile înmănușate: "Cum arăt?" Epatant! Nemaipomenit! Uluitor! Complimentele sfârșiră în ironii, zeflemele și râs general. "Acum poți să-ți scoți echipamentul alpin, zise Constantin, doar n-o să stai la masă cu toate astea pe tine." Ba nu! Mă simt bine în căldura
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Voi fi aici, doamnă. Până la final. Apoi... Da. Tablourile. Te vei îmbogăți de pe urma lor. Sau le vei distruge. Nu-ți voi impune nimic. Să faci așa cum crezi, Jack, promiți? Majordomul se apropie și mai mult de fotoliu și lăsă mâna înmănușată să se așeze pe umărul femeii. Apoi oftă și privi peretele înțesat de tablouri. Fiecare ținea captivă o poveste. În cele mai multe dintre cazuri, o poveste tristă. Expresii chinuite, priviri lugubre, morbide, femei și bărbați surprinși în posturi ciudate, iată și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se liniștească. Dar nu putea să uite. În ziua următoare, a venit din nou acolo, împachetat în vardistul străzii, care știa bine cine stă la fiecare număr din Calea Victoriei. În casa brâncovenească stătea Achile Vintilescu. Zogru a sunat cu mâna înmănușată a vardistului și-a așteptat. Era hotărât să dea piept cu dușmanul, orice ar fi fost el, dar când a simțit că primejdia se apropie, a țâșnit din corpul omului și-a plutit încet pe deasupra copacilor, până într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
după ce stătuse cam un ceas în capătul străzii ei, și pentru că se considera pierdut, i-a mărturisit din mers, în timp ce ea privea drept-nainte, fără să se uite spre el, doamnă, sunt bolnav de dorul dumneavoastră, iar Elvira ridicase mâna înmănușată și făcuse semn unui Ford negru, de piață, și dispăruse fără să răspundă. Lui Achile îi părea rău că o luase așa de repede și la vreo două zile după aceea, pe când își făcea reproșuri, a văzut într-o vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-l primească pe Ptițin, un biet copil! Salitov urlă la tânăr, care se uită înapoi cu o expresie de așteptare bine-crescută care era prea mult de îndurat. ă Ce mai aștepți, prostovane? strigă Salitov. Ptițin făcu semn cu o mână înmănușată și amândoi bărbații începură să meargă. § ă Domnule, uitați-vă! Domnule locotenent Salitov! ă Da, îl văd. Amândoi porniră la fugă cu pași mari prin zăpada adâncă înspre corpul ce atârna din copac. ă Asta e ceea ce căutăm, domnule? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
morman, care părea să aibă un contur precis rectangular sub suprafața moale și rotundă a zăpezii. ă Cred că este un fel de geamantan, spuse el în timp ce continua să excaveze. Se pare că e deschis. Este... izbugni Ptițin. Degetele-i înmănușate intrară în zăpadă și ridicară ceea ce părea să fie un plic, mov la culoare. Era așa de încântat de descoperirea sa în timp ce îi înmâna plicul locotenentului încât nu observă și corpul din valiză. Însă pe măsură ce Ptițin se uita cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]