43 matches
-
optimiști și să sperăm că Chirac n-o fi auzit de drăgălășenia rostită de Briand (la un pahar de Beaujolais...). Luvru. Sala Giocondei. Nu-i voie de fotografiat, dar blițurile spintecă scurt de sub mîneci, de sub chimonouri, burnuzuri, foiala continentelor e înmărmuritoare, nu se-aude-o vorbă, doar respirația... Te afli într-un cîmp electric. Nu-ți dai seama ce se-ntîmplă. Contemplare? Fie ea și extatică? Nu. E un halucinant fetiș. 28 decembrie Pe un perete al atelierului peretele cu "relicve" -, o fotografie cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acuș, la Filarmonică, un Grieg din altă lume. Îi și spun, înainte de a mă așeza: azi, te rog, o mască pentru Grieg. Pentru cine? întreabă Mahalia, prima de la ușă. Fost ștab la propagandă, pardon, agitație și propagandă, de o inventivitate înmărmuritoare cînd urma să pice Pingelică și Samantha în vizită de lucru (rapsozi cu dible și țambale, cîntînd urcați în copacii de pe traseu), rotofeiul și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu draconismul Patriarhiei, calitatea apei pe litoral, "Tîrgul cărților", cu remarca atît de actuală că, deși "în criză", standurile sînt burdușite cu noile apariții (ca la recenta " Săptămînă a cărții" de la Teatrul Național), suspensia chestiunii tezaurului românesc de la Moscova, densitatea înmărmuritoare, atunci ca și acum, a automobilelor particulare (și publice) etc. etc. Concluzia recenzentului lui Arghezi: "În pragul anului 2000: numărul automobilelor în București s-a dublat în ultimii zece ani, poate chiar s-a triplat, numărul localurilor de consum și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gras, cu mimarea șmecherească a aderării la valorile de piață ale Occidentului, dar și cu persiflarea, în culise, a legilor proprietății, dezordinea este azi marca standard. Una congenitală. Calendarul de pe peretele atelierului din Armeană mă regalează, un an, cu imagini înmărmuritoare prin acuratețe absolută dintr-o Germanie peste care nu se cunoaște că a trecut tăvălugul ultimei istorii. Dacă aș spune că ordinea e cea care tutelează, discreționar, acest spațiu hărăzit, n-aș produce, evident, noutate. Deși, iată, chiar ea, ordinea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dicționarul văd că tărtăcuța e coccinia indica. Tot un drac. Intrat în transă frenologică, devin maniac: peste tot vînez capete. Pe Armeană, întîlnesc frecvent un tînăr famelic (nu-i pictor), cam de doi metri și cu o chică neagră absolut înmărmuritoare. Nu-mi pot reprima, de fiecare dată, nedumerirea: ce-i mai rămîne creierului? Dictatura comunistă a surclasat pînă și Inchiziția. Prin rafinamentele executanților ei. Și, tîrziu, mai ales prin nevoia acestora, vai, de a se confesa. Nu mulți din ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îți e și milă de bătrînul aproape bradilalic, aproape gaga, supus bombardamentului filmat. Numai că acest om dintre aparate e Iosif Constantin Drăgan. E un spectacol uimitor văzînd că, sub aparența explicabilului (de ce nu) ramolisment, zelatorul italo-român al traco-dacismului deține înmărmuritorul talent de a-și lăsa permanent fraza neterminată, într-o suspensie zîmbită, rămînînd astfel inexpugnabil. Nimic esențial din ce vrea să afle gazda t.v. (din ce ne-ar interesa și pe noi) nu transpare de sub rictusul românului de lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ieșită din comun (Grand-père, 2001, tradusă acum la Editura Vivaldi: Bunicul). Îndurînd, alături de frățiorul ei, inconștientele (?) umilinți produse de colosalul bunic, Marina a rezistat parcă doar pentru a depune mărturie. Și a făcut-o cu un talent de o luciditate înmărmuritoare. Producînd, în definitiv, o carte, dar de fapt lăsîndu-ne mărturia unui personaj cu care lumea civilizată nu se va mai întîlni niciodată. E de parcurs, evident, întregul volum dintr-o suflare, dar pentru acum, frugal, de reținut, la întîmplare, mostre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui Regan. Brusc, pentru că de cîteva luni, mapamondul t.v. e bîntuit e imaginea unui pretendent la postul de yankeu suprem, de un farmec, acesta, ce umezește mai ales prim-planul mitingurilor electorale. Un Arnold, Tarzan de junglă hollywoodiană, cu înmărmuritoare armătură musculară, coborît chiar atunci de pe scena lucioaselor culturisme. Ne-am plasa dintr-o dată în jenantă naivitate, dacă ne-am imagina că statul cel mai inteligent-puternic din lume n-ar putea, la o adică, admite în vîrful său și un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mult cu forța decât de bună voie - bătrânul amiral Canto de Castra; acesta profită de deschiderea Parlamentului, în iunie 1919, ca să-și înainteze demisia. Lichidarea "vechiului regim al Republicii Noi" se face cu o cruzime și o lipsă de responsabilitate înmărmuritoare. Autoritatea își pierde prestigiul îndată după victoria democraților. Poliția e atacată de mulțime în primele săptămâni ale guvernului Barbosa. Monarhiștii sunt destituiți în masă, iar în locul lor sunt numiți oamenii "furnicii albe". Căci Afonso Costa, deși refuză, orgolios, să-și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poliției anunță că bucățile de corp uman prelevate din cele două cartiere nu aparțin uneia și aceleiași persoane. Buuun. Deci două crime. Un scurt relache. Se scurg cinci-șase zile relativ liniștite, pentru ca, apoi, pe 10 și 11 iunie, să irupă înmărmuritoarele dovezi materiale indicând crimele trei, patru și cinci. Similitudinile între cele cinci cazuri sânt frapante. Victimele sânt identificate toate a fi fost femei. Cuprinse în intervalul de vârstă 20-39 de ani. Nu li se recuperează decât părți izolate de trup
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu agilitatea pâlcurilor de fum ale unui trib sperios. Interesul păcătos pe care-l stârnea atât în cartier cât și dincolo de frontierele versatile ale cartierului se lățea și se îngroșa zi de zi, ceas de ceas, și-n proporție înmărmuritoare de masă. Oameni de toată mâna, ce înainte poate l-ar fi scuipat cu plăcere, acum își lepădau jalbele, la capătul unor pelerinaje de zeci de kilometri, în dreptul patului său, simțindu-se fericiți să-și știe slovele în coastele unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să te referi la tine însuți la persoana a treia: "sursa a aflat", "sursa a fost prezentă", "după cum i-a mărturisit sursei"? Dincolo de gestul dezgustător, există și o scabroșenie stilistică în astfel de expresii. Omul își accepta, într-o formă înmărmuritoare de supușenie, non-identitatea. Revelațiile de acest fel n-au cum să nu te marcheze. Ele zdruncină însăși baza etică pe care ți-ai construit-o și cu ajutorul acelor oameni. Nu numai că te-au ținut departe de ticăloșia lumii, dar
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
o utopie politică. Dormitorul - ca anexă discretă a unei camere de lucru și a unei biblioteci. Dormitorul - ca spațiu al unei odihne meritate. Nu aflăm nimic cu adevărat surprinzător citind declarațiile de avere ale politicienilor. Dar am afla, probabil, lucruri înmărmuritoare, dacă le-am putea cerceta, dincolo de orice psihanaliză, dormitoarele. Despre camerele lor de lucru și despre biblioteci prefer, deocamdată, să nu știu nimic, admițând că ar fi ceva de știut... Oblomovism Dacă Ilia Ilici Oblomov ar fi pur și simplu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
s-o facă nu amatorii, ci profesioniștii, oameni care să studieze, care să se specializeze în acest domeniu. Dar sunt atent la mișcarea de pe scena politică. Foarte atent. Această veșnică bâlbâială și această veșnică neputință, această ceartă uriașă și această înmărmuritoare lipsă de viziune, de coerență și, în fond, această lipsă de patriotism din teritoriul politicii românești îmi determină mie existența, mi-o strică. Deocamdată nu am cum să intervin altfel decât prin votul meu. Aveam speranța că de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lumină splendidă, o, și la un moment dat, în ascensiunea mea, zăresc un fel de porți uriașe, deschise, spre ele mă îndrept, bănuiesc că urmează să trec prin ele, dar, repet, urcarea mea la cer se derulează atât de încet, înmărmuritor de încet, iar porțile au pornit să se miște, să se închidă. Nu-mi fac griji, doar pentru mine fuseseră deschise, deci or să mă aștepte, să trec prin ele. Mă îndrept spre ele, dar melcește, dar cu privirea întoarsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în sinea mea bănuiesc că nu e străin de disfuncția asta și, cum m-aștept iar să nu-mi răspundă, vreau să descopăr pe fața lui, în ochii lui un eventual răspuns. Privindu-l, dau încă o dată peste acea curăție înmărmuritoare din ochii lui, care mă izbește, pe care nu sunt în stare s-o descriu. Însă, contrar presupunerilor mele, Lazarus renunță la muțenia lui de atâtea ori ermetică și îmi explică oarecum stânjenit: -Într-adevăr, îngerul n-a ajuns jos. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de lucruri grave, serioase. Unul, haiosul coloanei, le spune una groasă, c-o gagică-fecioară. Se tăvălesc de rîs. Mărșăluiesc. Seară, în foaierele daurite ale bătrînului Teatru, aceiași, îmbrăcați elegant, elegantă de lume nouă. Fete și băieți de-o frumusețe biologică înmărmuritoare fac pași demni, rasați, soptindu-si vorbe doar de ei auzite. Îmi intră-n expoziție și-mi pune mîna-n gît: ba, pe cine vrei tu să păcălești, să mai păcălești? Cei din sală rămîn așa, aaa: scoate șișul? țintește bărbia
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
Regata zburând în bătaia vântului" , "Întoarcerea regatei". Pictează la Roma "Orvieto". Creează capodopera "Ulise înfruntându-l pe Polifem", care produce un șoc puternic asupra opiniei critice. Dincolo de anecdotica mitologică sau de unele armonii clasicizante, tabloul impune prin sonoritatea triumfală și înmărmuritoare de apoteoză wagneriană, diafanizată totuși, căptușită cu aur și purpură. "Pilat spălându-și mâinile" (1830) introduce deja unele nuanțe din tonalitatea și atmosfera "interioarelor" de la Petworth. Lordul Egremont îl invită să locuiască la castelul său din Petworth. În 1830 realizează
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]