53 matches
-
publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. Clipocind mă prelingeam pe-o stâncă, tot mai jos, apă dulce, ne-ncepută, agățându-se sfios de vreo creangă de vreo frunză pân' să-nceapă chiar să curgă cu puterile-nzecite însutite înmiite cântând în timp ce se freca de pietre ... Citește mai mult Clipocindmă prelingeampe-o stâncă,tot mai jos,apă dulce,ne-ncepută,agățându-se sfiosde vreo creangăde vreo frunzăpân' să-nceapăchiar să curgăcu puterile-nzeciteînsutiteînmiitecântândîn timp cese frecade pietre... II. ÎN JOACĂ, de Mirela Borchin, publicat
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
acoperiș. Poți veni pe urmă cu o mie de floricele, cu o mie de vorbe fals îngerești. Ce ai găurit, găurit rămâne oricâte ițe mai încerci să prinzi la loc. Totul se destramă, apoi se prăvale asupră-ți cu forță înmiită. Încrederea unui om odată zdrențuită, nu se mai poate numi încredere. Mereu va plana îndoiala asupră-ți din parte-i. Omul nu este mașină, nu este robot, nu este jucărie. Și în general ceea ce este profund viu ca emoție, ca
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
c-au fost ceea ce-au fost... Văzut-ai Tu un triumf?... Văzut-ai regi bătrâni, Frânți obosiți, adânc * nefericiți, Trăgând la car, carul triumfător? Ți-nchipuiești [tu] mii de mii de ochi, Reci, nemiloși, privind acel spectacol? O crudă bucurie înmiită! Încât nimic nu samănă Nenorociri[i]-adînci în care a căzut aceia Decât rușinea ce o pat. Văzut-ai sclavii tu? Ai văzut [oare] Ce-nțelepciune, ștință și lumină În inimi de-oameni cari [li] sânt sclavi? Gladiatori cu corpul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dă să se îndrepte spre perete, să tragă de șnurul clopotului. Se răzgândește. Revine înapoi lângă ladă. Să-și mai desfete o dată ochii cu cele cinci suluri de papirus. Gura i se destinde într-un surâs larg. Valorează însutit, nu înmiit, greutatea lor în aur. Trece cu degetele, apreciativ, peste armătură. Calitatea unui seif depinde de construcția sa, dar și de încuietori. Caută pe sub togă, la brâu, și scoate o cheie. O învârte cu grijă, pentru ca fiecare din țișor să intre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oceanic era a patra. Așa că se vede fără să faci eforturi prea mari, aveau suficiente motive ca să plătească vreo câteva sute ce ciraci, boccii la cap, pentru a bagateliza tot ce era sfânt în țara asta, știind că vor recâștiga înmiit sumele cheltuite. Știu câțiva țigani, cu pretenții intelectuale, din Vasluiul acesta care stăteau câte două săptămâni în Piața Universității, veneau apoi câteva zile la Vaslui, și după ce cheltuiau tot ce li se dăduse acolo, se reîntorceau pentru o nouă repriză
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
simțeam liber, o dominam, uitam de toate complexele de până atunci. Rămași împreună, și căutam să rămânem cât mai mult timp împreună, mă pierdeam. Deveneam un cu totul altul, stingher, nespus de fals. Mă uram și mă disprețuiam cu intensitatea înmiită a dorinței de ea, de mângâierile și de hârjoana noastră. Era un prag peste care nu puteam trece. Și Ester a simțit-o. Și mi-a și spus-o: „Ești prea crud. Stupid de fragil. Mai bine să ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se-aleagă praful! De bună seamă, războiul statuilor, iconoclasmul în general, nu e invenția noastră și nici a vremurilor mo derne. E vechi de când lumea. Numai că, la noi, fragilitatea istorică, puținătatea isprăvilor sculpturale și deficitul teribil de monumentalitate agravează înmiit orice puseu de litofobie, dacă mi se permite termenul. În plus, văd în textul lui Reuben Fowkes că la Budapesta există un Parc al Statuilor, unde-și dorm somnul de veci, în mută soli da ritate, făpturi de piatră și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Întîmpla, te iubesc mai mult decît orice. Mă Întorc În camera de zi. Nu m-au observat și așa se și cuvine. Nu am căderea să le Întrerup momentul de intimidate. Mă simt străină În propria mea casa, stingheră, percepînd Înmiit fiecare zgomot, fiecare sunet. Relaxează-te, Ellie, relaxează-te. Respiră adînc și destinde-te. Încerc să trag adînc aer În piept, apoi iau o revistă de pe masă. Case și grădini. O răsfoiesc, oprindu-mă din cînd În cînd de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
analogie, locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotați cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut în felul și în proporțiunile în care le pricepem noi. Să ne-o închipuim, caeteris paribus, înmiit de mare - acelaș lucru. Cu proporțiuni neschimbate - o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Și obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi - mai mari; cât de mari sunt ele absolut? Cine știe dacă nu trăim
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
decât perdele albe și de după fiecare se ivea, zâmbind cu o speriată și copilărească șireție, capul ei. Înamorat în ea? Asta ar fi fost puțin. Nu în ea, în fiece gândire a ei, în fiece pas, în fiece zâmbet, un înmiit amor. Dumnezeu de-ar fi fost și-ar fi uitat universul, spre a căuta un altul în ochii ei albaștri; de-ar fi găsit, nu se știe,... căutarea ar fi durat vecinic. Cum o iubea! De l-ar fi desprățuit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de la un unchi al lui, un bătrân săhastru. Iată ce scria: Iubite în Cristos nepoate. Este o frumuseță de zi acum când îți scriu și sunt atât de plin de dulceața cea proaspătă a zilei, de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, încît pare că-mi vine să spun și eu naturei ceea ce gândesc, ce simt, ce trăiește în mine. Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grămădesc nu în amor însuși, ei în setea de amor. Ea visează în fereastă... și viseze numai... III Euthanasius cătră Ieronim Este o frumusețe de zi acum când îți scriu și sunt atât de plin de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, încît pare că-mi vine să spun și eu naturei ceea ce gândesc, ce trăiește în mine. Lumea mea este o vale, incunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încît suflet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
al lui, un bătrân săhastru. Iată ce scria; - Iubite în Cristos nepoate. [Euthanasius cătră Ieronim] Este o frumuseță de zi acum când îți scriu și sunt atât de plin de dulceața cea proaspătă a zilei, de mirosul câmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, încît pare că-mi vine să spun și eu naturei ceea ce gândesc, ce simt, ce trăiește în mine. Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îl "plagia" parcă pe Eminescu: "Rusia originară nu are rezerve și forțe culturale și morale pentru asimilarea tuturor periferiilor. Acest lucru istovește nucleul național rus." Soljenițân aducea adevărul la zi, în 1990: "Astăzi această previziune a lui Kryzanowski are semnificații înmiite: nu avem forțe pentru periferie, nici economice, nici sufletești. Nu avem suflu pentru a fi un Imperiu! și nici nu ne trebuie, dărâma-s-ar de pe grumazul nostru! Imperiul ne strivește și ne suge puterile și ne grăbește pieirea. Văd
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Consum (FNCC), se vede repede pus în situația de a interveni în mai multe "domenii" care rezultă din deschiderea ostilităților: creșterea rapidă a prețurilor, șomajul, protecția socială insuficientă, într-un moment în care numărul răniților și cel al mutilaților crește înmiit. Existența sa, acțiunea care se continuă pe toată perioada războiului, succesul implantării sale în întreaga Franță reprezintă tot atîtea semne care ilustrează progresul reformismului sindical în acești patru ani. Această orientare sindicală este întărită de o realitate economică de bază
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cale (similară, ca stare de spirit, reeditării specifice MER). 1. Model exemplar. Protagoniștii jocului intertextual, hipotextul și hipertextul, se situează în spațiul textual al aceleiași nuvele (intratext prozastic) sau în texte diferite (intratext transprozastic). (H1) Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Și obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi mai mari; cât de mari sunt ele absolut? Cine știe dacă nu trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în orice punct, de la minus infinit la plus infinit. "Spațiu-timpul" este cilindric: spațiul este curbat și închis, întocmai ca cercul de la baza unui cilindru, însă timpul este "drept" și deschis ca axa unui cilindru 67. Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare.[...] Și, într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diluviul de flacări, lung întins ca o genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar. Lângă râuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri, Printre bolți săpate-n munte, lunecând întunecos, Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate, Codrii de argint ce mișcă a lor ramuri luminate Și păduri de-aramă roșă răsunând armonios. Munți se-nnalță, văi coboară, râuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să nu mă doară De-o fi zi sau de-o fi seară Mâna Ta să mă susțină Peste ochi toarnă-mi lumină Iartă-mi gândurile rele Urcă-mă mai sus de stele Peste inima-mi rănită Lasă-Ți mila înmiită Și balsam de bucurie Șoapta dulce s-o învie Cu privirile senine Seara-n văluri negre vine Ușurel o prind de mână Când cu ziua se îngână
Drumul inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83313_a_84638]
-
nevăzut și nebănuit al timpului și al spațiului. Clara se revăzu dintr-odată cu douăzeci de ani în urmă, pe o bancă din parcul de lângă liceu, cu ciorapul rupt și o vânătaie pulsatilă la genunchi, dureroasă destul, dar cu o durere înmiit mai mare la gândul că Eduard suferise un accident. Și nu un accident oare care, ci o prăbușire în gol. Un zbor halucinant în jos. Tunelul o trase apoi cu câteva zile în urmă, când era tot singură în parc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ne e uneori de a mai lua pana în mână spre a apăra interesele românimii. Clasele dirigente, în cea mai mare parte străine prin originea lor și ținând minte că părinții vorbeau încă grecește și bulgărește, sunt prinse în mreaja înmiită a funcțiilor create din nou la căile ferate, la tutunuri, la bănci, și, chiar dac - am presupune c-au avut o coardă de rezistență, au pierdut-o. Clasa cea mai numeroasă și autohtonă a acestui pământ, țăranul, geme sub esploatarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dragă. 3. Învață să conviețuiești cu MTB-ul tău, învață să-l asculți și mai ales să-l auzi, cercetează-i nevoile și tratează-l cu respect, dă-i ce-i trebuie când îi trebuie și îți va întoarce asta înmiit. 4. Totdeauna e vina TA, chiar dacă se rupe sau nu îi țin frânele, tot vina ta este pentru că i-ai cerut mai mult decât putea el. Nu poți face raliu cu o mașină de formula I și nici invers, cu
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
analogie, locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotați cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut în felul și în proporțiunile în care le pricepem noi. Să ne-o închipuim, caeteris paribus, înmiit de mare acelaș lucru. Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Și obiectele ce le văd, privite cu-n ochi, sânt mai mici; cu amândoi mai mari; cât de mari sânt ele absolut? Cine știe dacă nu trăim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
am fost eu: o febrilă masă viermuindă ce se împletea și se despletea, infinită, iar în această nețărmuire nu! eu eram nețărmuirea, strigam fără glas, implorând sfârșitul, și tocmai atunci n-am destrămat, dar, revărsându-mă pretutindeni, deodată, mă readunam înmiit, ba metamorfozat într-o stâncă, ba culminând undeva, în strălucirea unui alt soare, mă pomeneam zvârlit în negrele și roșiile depărtări, concentrat în cea mai profundă suferință". Fiecare dintre noi a visat astfel. Fiecare a avut un vis, sau vise
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unei acțiuni sau ale unei însușiri, nominală sau verbală: „De-i suna din corn o dată / Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori / Îți vin codri-n ajutor.” (M. Eminescu, I, 183), „Cu proporțiuni neschimbate - o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare.” (M. Eminescu, I, 24) • factorul (factorii) sau cadrul în conformitate cu care se desfășoară o acțiune verbală: „De la început până la sfârșit toate personajele se poartă și vorbesc astfel cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]