364 matches
-
cerului i s-a aninat prințesei în pletele de frunze galbene și roșii. Pretutindeni, Toamna își poartă paleta de culori dând strălucire sau întunecare bucuriilor firii. Nu a uitat nici munții cu piscuri albe de calcar, nici pădurile foșnitoare și înmiresmate de vegetația autumnală, nici chiar soarele căruia i-a răpit puțina lumină să-și coloreze trena rochiei celei lungi. Îi plăcea Toamnei să se joace și să picteze. Acum ar dori să-și asorteze cerul la culoarea cenușie a ochilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acestui paradis mă plasează în mijlocul altei minuni. În fața mea, o cascadă uriașa tulbură liniștea deplină; în stânga, un râu dă viață peisajului, iar animale felurite cum sunt cerbii, căprioarele, iepurii se adapă în apa limpede și cristalină a acestuia; în dreapta, florile înmiresmate de un parfum de vrajă fac trecerea spre pădurile dese, iar în spatele meu, doi pui de ursuleți se joacă în iarba moale și pufoasă a țărmului râului. Un glas puternic tulbură atmosfera plăcută. Cele două mici vietăți își continuă însă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
observa marea îndeaproape. În timpul zilei, soarele își împrăștia razele-i îmbietoare pe tărâmul său, surprinzând diferite momente ale mării. Ușoare unde de răcoare traversau adesea întinsul împărăției apelor, putând în undele lor văpaia existenței unor poetice lunci de flori liliachii înmiresmate de mirosurile dulci ale florilor rozii ale tufelor de tamarix. Din depărtări, șuvoaie lungi de păsări traversau întinsul cristalin al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care, asemeni unui colier de perle se înșiră de-a lungul țărmului Mării Negre strălucind în luminile călduroase ale astrului ceresc, Soarele. Scăldate de licăririle amurgului, mângâiate de briza plăcută a mării în înflăcărarea asfințitului și a lacurilor cu apă purpurie, înmiresmate de parfumul amețitor și mov al florilor multicolore ce înșiră pretutindeni în urma lor adieri dulci mirositoare, aceste stațiuni sunt unice în felul lor. În profunzimi misterioase, cât mai multe steluțe albe acopereau încet bolta, iar rumeneala amurgului se stingea treptat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ci și legenda lui. De la Dunăre până la Prut, ținuturile păduroase îți veghează trecerea cu umbra lor deasă, străjerii neînfricați, de secole pază a acestui pământ. Piscurile lor golașe sunt cercetate sfios de pașii caprelor negre și firave flori de colț înmiresmează această lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul verde al coniferelor înmiresmează aerul, iar discul de aur al soarelui își împrăștie razele peste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cercetate sfios de pașii caprelor negre și firave flori de colț înmiresmează această lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul verde al coniferelor înmiresmează aerul, iar discul de aur al soarelui își împrăștie razele peste cetina umbroasă. O lume întreagă cu munți înalți și ape răcoroase care curg prin văi adânci te înconjoară cu minunile ei, fiind frumuseții firii, mereu schimbătoare oglindă în care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de compuneri școlare, de genul celor pe care elevele de liceu romanțioase și le scriu unele altora în albumele lor intime. Autorul alunecă în reverii, închipuindu-și că are succes la femei frumoase ca niște zâne, cărora le sărută buzele „înmiresmate de toate fructele pădurilor“ (oare și de mere pădurețe? - întreb eu, Alex. Ștefănescu, iremediabil prozaic...). Uneori el își imaginează chiar că i se oferă două femei deodată, astfel încât nici nu știe pentru care dintre ele să opteze: „Privirea mea nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru a asculta muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză de Toniza înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai făcut să creadă că ei sunt stăpâni peste zborurile cocostârcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pădurea de brazi ascundea turla bisericii, fumul chiliilor scria pe cer, rugăciunea zgâria oglinda, îngerii orbi citeau cu degetele: prima Catismă despre un împărat al necuprinsului, ultima pecetluia mormântul până la a doua venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea ca dintr-o psaltire scuturată peste brazi. Până la schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson; de la șosea se putea arunca cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îți este Iordanul, Petre, botezul, primul semn că se moare și-n cer. Biserica era goală. Lumânarea, aprinsă a veșnică pomenire sub Ușile Împărătești. Focul, precum o înălțare din cenușă, indica sensul. Catapeteasma, jertfelnic pe muntele Tabor. Arderea de tot înmiresma cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia, antirimul, cămașa, pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru o posibilă nuntă în cer; pe pământ, fără un scop definit, moartea sufla în foi. În mijlocul bisericii, două umbre arzînde se țineau de mână într-un șotron dantelat cu tăciune. Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile de tot înmiresmau văzduhul; Dumnezeu, alergic, strănuta într-o batistă albă. Sănătate! Facă-se-n voia ta, Părintele meu îmbătrânit de bătrânețile lumii! La ora două dormeau lemn puterile cerești. Lemnul, ca să fie treaz, trebuie să înverzească continuu sau să ardă în pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
revărsa în sărut, Și dimineața din stepă, pe care o domină Stelele ce ard, când noaptea prin satul tăcut Cu behăit brumăriu îmboldește - áce de lumină. Și cu tot ce-au respirat ponoarele veacului, Cu tot întunericul diferenței botanice, Va înmiresma acut tifoida tângă a molâului, Și haosul vegetației țâșni-va pe văi, pe colnice. Vara 1917
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
nu puține) se insinuează un văzduh matein, purtător al unui mister ce preia și totodată transcende „localismul" balcanic prin factura visător-detracată a materiei sale translucide. E adnotată „mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și fel de fel de prafuri aromate" a unui grup de noctambuli pe numele lor Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, dar și figura unui Sforicică din Sfîntul Sava, variantă octogenară a lui Pirgu, care „se dezlănțuie dintr-odată
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
se desprind ușor, ai zice că vorbește singur. În clipa aceea, inima lui bate odată cu inima tuturor tinerilor din lume. „În miez de noapte, în luna lui iunie, stau drept sub luna mistică...” Drept, în picioare, în iarba asta care înmiresmează și prin care am umblat pe urmele lui, acolo îl regăsesc, printre toate aceste coloane, printre toți acești copaci înalți care murmură în noaptea americană; în locul acesta îl caut. Nathaniel Hawthorne Când a scris Musafirul ambițios, avea treizeci și trei de ani
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
vechi Alexandrii,/ cum anii cei stinși în anii cei tandri,/cum Mântuitorul de lemn plutitor printre scafandri,/ putrezim, ne trezim în memoria ta,/ cum în aerul umed trenurile cu etaj,/ cum în toamna din moarte vapoarele cu talaș / cum magazia înmiresmată cu mere de sub/ biblioteca din Blaj.// nu duce de Alba,/ țăran de Alba - pentru țărâna ei albă!/ sunt țări care din alte țări importă pământul fertil/ și-asemenea lor Alba Iulia din sângele meu face port,/ și sunt viu și
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
din perioada cosmopolitismului austriac: „Oraș al păcii pe coline/străjuit de păduri de fag// Sălcii de-a lungul Prutului/ plute și înotători// Risipă de primăvară - liliacul/ În jurul felinarelor/ cărăbușii de mai își dansează/ moartea// Patru limbi vorbesc oamenii/ patru limbi înmiresmează aerul// Orașul/ respira fericit/ până au căzut bombele.” (Cernăuți înainte de al Doilea Război Mondial). Sau poemul Orașul meu natal, Cernăuți. Până în ultima clipă „visul are ochii deschiși”, privește o amintire, pentru a câta oară?, cu aceeași forță reconfortantă asupra înțelegerii
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur soarele un prunc în pîntecul răsăritului cîntecul cocoșilor pe masa întinsă ca un curcubeu păcatul se înmiresmează cu săgeți cu plămîni de colibri și femei gravide fecundate de schijele unui semn de întrebare de bulboanele de veghe strigătele ca niște gondole străpung desimea apa gîlgîind polifonie ridicată încet prin turle și ziduri răsturnate crește în urciorul cîntecului
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
cu vijelii, inundații și jale pe alocuri, dar și cu explozii amețitoare de clorofilă, cu miriadele rugilor mute de mulțumiri florale izbucnite din brațele vegetale întinse către soare, cu zumzăit de albine în corcodușii care-mi înconjoară balconul cu învăluiri înmiresmate de mirese și - cel puțin în cartierul meu - cu matinalele, neobositele, uimitoarele cîntece ale mierloilor, ale prigorilor, ale guguștiucilor și-ale vrăbiilor gata, cu toatele, de cuibărit...
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
must și sfârâitul de pastamă, De mână să te țin a mea frumoasă, pe nimenea tu să nu iei în seamă. Apoi, strivind a frunzelor covor, ce se așterne aur pe alee Să mergem către casa cu pridvor, și strat înmiresmat de azalee. Să ascultăm cum sus prin nori, în zbor spre depărtări mai calde Se-ndeamnă stoluri de cocori, înșiruiți precum smaralde. E toamnă-afară-a mea iubită, dar sufletul mi-e iată plin De-o primăvara nesfârșită, și-al tău neprețuit
E TOAMNĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373784_a_375113]
-
cântărilor; Adâncul; Cartea lui Iov; Cameleonul ). ......................................................... ,, Unde-i credința, unde-i neprihana Ce-o cauți ca năuc între jivine ? Cresc coroane și copite iar dojana Ți-e punte spre trăirile de mâine. Un alb de floare-n vis m-a-nmiresmat Și m-a trezit mai pură c-o măsură Pe gleznă răsucirile-i de ură. ,, - Cameleonul - ,, Ucenicia de aur și purpură, carte apărută în anul 1985, o voi începe-o cu versuri din frumoasa poezie ,, Uitam să mă terzesc în
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș”. Furia elementelor biciuiește și sanctifică lumea, înrămând-o într-un surâs parfumat și blând de moaște: „După ploaie lumea s-a deschis/ Ca o gură de înger/ Înmiresmată de fructele căzute/ Împotriva vântului.” (Fugă...). Cum motivul Ofeliei nu putea lipsi dintr-un univers poetic feminin cutremurat de întrebări thanatice, 12 minute este o expresivă versiune personală a acestuia: „Lacul a adus la mal papucii iubitei adormite și ei
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
ANOTIMPUL FLORILOR Mingea de aur strălucește sub norii de bumbac aducândune în dar primăvara. Păsărelele ciripesc un cântec vioi. Fluturii zboară deasupra macilor însângerați. Dumbrava înmiresmată de parfumul florilor atrage mii de albinuțe harnice. Un fluturaș vesel, ce poartă pe aripi toate culorile curcubeului, se învârte fermecat pe deasupra livezilor înflorite. Caută cu nerăbdare un prieten cu care să se joace. Dar albinuțele sunt ocupate: deretică stupul
Anotimpul florilor. In: Alabala by Munteanu Florentina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_710]
-
visele noastre doar iubirea, ne ține prin gânduri aproape și peste tăceri presăram alte flori albastre. Voi înalța pod din stele ca mioapele tăceri, ce au năpădit cuvântul să ajungă-n pustiu, iară florile albastre cu parfum de mesageri, să înmiresmeze tâmpla colarată-n ... Citește mai mult Mă țin de umărul nopții pân' se ivesc zorii,iar pe trepte de gând simt a ta-mbrătișare,oboseala, chiar răceala n-astâmpără fiorii,te gust în gând, apoi frământarea dispare.O-mplinire-vis contopită cu nevoia de
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
au înecat visele noastredoar iubirea, ne ține prin gânduri aproapeși peste tăceri presăram alte flori albastre.Voi înalța pod din stele ca mioapele tăceri,ce au năpădit cuvântul să ajungă-n pustiu,iară florile albastre cu parfum de mesageri,să înmiresmeze tâmpla colarată-n ... VII. POVESTEA VIEȚII, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Ochii răniți de-ntunericul destrămat în pustiu, deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu, umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
său divin, în care slovele ne sorb haric din limpezimea bucuriei. Foșnirea Izvorului din Rana lui Iisus deschisă, se vremuiește-n împliniri ca o holdă de dorinți. În sufletul său viu, cerul s-a ascuns pe o pajiște de dor, înmiresmată de Florile Primăverii. Împejmuit de taină, nădejdea i-a-nflorit în patima credinței. Peste pomii înfloriți inima i se deschide într-o sublimă chemare. Destinul lumii se filtrează prin marama Vinerii celei Mari a Patimilor. Sâmburele Vieții atârnă pe Cruce
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]