33 matches
-
ultima mea dorință. „Totul pentru Zitta, care nu mă va uita niciodată. Ultimul gând pentru ea, cu cea mai frumoasă iubire. Nu e vina ei, dacă nu a putut să mă ucidă dintr-o dată. Vinovat a fost trupul meu puternic, înmlădiat de sporturi și severe antrenamente. Ea mi-a scurtat doar existența cu vreo treizeci de ani, din ziua în care am fost silit să renunț la gândul că s-a născut pentru ca să-mi fie mamă și roabă de bună voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poate fi în felul său la fel de elegant în mișcări ca un dansator? Pictorul îi va putea reprezenta la fel, el pune în valoare sentimentul sublimului în mișcări și la unul și la altul. Ritmul care le reglează mișcările și îi înmlădiază le scoate în evidență trăsăturile, aproape totul dobândește o valoare estetică. Ceea ce conferă armonie în mișcarea aripilor vânjoase ale vulturului sau aripilor fragile ale fluturilor este tocmai sensibilitatea privitorului iubitor de frumos. Grația zborului nu va fi percepută de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și Povestiri Patriarhale etc. Morțun Stella Cei mai mulți din oameni, pentru a se împăca cu sine, pornesc de la propriul lor suflet în judecata lumii exterioare. Un egoist per excelentiam expune, în manifestările vieții, ca factor principal egoismul absolut. Un pervers va înmlădia morala așa ca s-o identifice cu sufletul său. * peristyl = roată de coloane în jurul unui edificiu fronton = partea de sus și dinainte a edificiului, de obicei în formă triunghiulară. volute = ornament în formă de spirală la unele capiteluri. Capitel = partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele fierbinte. Doctorul răcnește la cei ce rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
14 August În ziua a treia, săturat de călătoria din ajun, odihnit îndeajuns, merg pe jos cu compania mea. Iar suim dealuri lungi și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
muzica dureroasă (Weber, Chopin): Cântă încet din Weber: "gîndirile din urmă"- Poema unui geniu ce-apune maiestos, Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă Pe-o tristă armonie cu sunet dureros! Și degetele-i albe pe clapele sonore Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind - Erau în miez de noapte târzii și tainici ore... Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!... * Și-am plâns - precum ar plânge amantul după dricul Iubitei fidanțate purtat spre cimitir; Și-am plâns - precum ar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ț. Arghezi, scrisoare, 1903), norii învăluie luna "în barizuri din ce in ce mai negre" (Gală Galaction, În pădurea Cotosmanei), șerpii apar "încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederii vicleni" (Alice Călugăru, Șerpii). La polul opus, vom găsi din belșug despletiri, răsfirări, destrămări, sfîșieri: Se-nmlădie salcîmii, ca plete despletite" (Traian Demetrescu, Noapte de vară), "sirene cu lungi plete despletite" (D. Karnabatt, Sirenele), "salcii despletite" (Mateiu Caragiale, Curțile vechi; Gală Galaction, "Mi-e dragă Nonora!"). O coloană de fum " Se despleteste-n șuvițe și cade respinsă
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
mă gândi. Iubirea pură în mine și-are firea, tot în mine-i revenită. Zi și noapte fericită de-a fi însămi știu în tihnă. Grija mea fără odihnă-i să mă fac frumoasă mie. Vocea-n sus mi se-nmlădie ori coboară, rău și bine totu-i pur atunci când vine în albastra mea pupilă. Ca o apă imobilă, calmă, ce-n culori de seară munți răsfrânge, țărmul - clară - pe cei vii, și orice lucru. 1) Eu nu știu mai dulce
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]