69 matches
-
putință de a vă eterniza într-o idee; e facultatea ce-o aveți de-a fi, când vă puneți, invariabil, ca un barometru nedres, e lipsa din mintea dumneavoastră luminoasă a urâtului simț critic, care împiedică pe român să se înnămolească într-o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
N-au patimă, nu izbucnesc, nu se revoltă, nu urăsc". Comparația depreciativă și epitetul descalificant sunt figurile stilistice predilecte ("Literatura stagnantă [...] ca o gară în care vagoanele s-au oprit și grânele putrde și fermentate erump din sacii sparți și înnămolesc terenul", scriitorii "zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută-n blană puricii la soare", mintea scriitorului "calică și strânsă ca o găleată" etc.) în alcătuirea unui tablou decrepit al lumii literare. Complementară reproșului violent este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ale acțiunii: strâmtoarea, valea, mlaștina; ele sunt motivate, premonitorii și în armonie cu ansamblul datelor romanești (sens, acțiune, decor). Prin intermediul onomasticii eroinei, autoarea regăsește fenomenul de izotopie folosit în cazul personajelor episodice, destinat aici să cimenteze unitatea romanului. Personajul se înnămolește, se scufundă și se prăbușește odată cu mariajul său, când dobândește numele de Jeanne de Lamare; sunt semnalați o serie de termeni care alcătuiesc câmpul semantic al cuvântului marasme (în franceză, mare înseamnă mlaștină). Alternativa mlaștinii (mare) este marea (mer), cel
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În vârstă Își dorește atât de tare un copil, Încât purcelul găsit de moș Înlocuiește odrasla mult dorită. Același lucru se Întâmplă În Poveste cu uncheșu și baba. Povestea porcului fermecat, aici, uncheșul pornește la drum și aduce un purcel Înnămolit În lac. Noaptea, purcelul se transforma Într-un FătFrumos, Întrucât era năzdrăvan; fusese fermecat să rămână purcel trei ani de zile. e. Prezența elementului magic Intervențiile unor sfătuitori, ale unor elemente cu puteri magice (blestemul, vrăjile și descântecele) ori chiar
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
făcut de ducă, și mie, dar nu mai suntem de-o seamă cu văru’ Laur. Suntem deja la o vârstă când nu ne mai pică bine să ne mutăm așa de des de colo colo. Și unde? Păi s-o Înnămolim pe litoral, da, cu nămol și floricele. O-ncercasem și p-asta În destule veri și știam bine că acolo ești la mâna lui Dumnezeu mai mult decât oriunde În altă parte. Dumnezeu Îi Încearcă tare de tot pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-o și pe cioara astălaltă ca să stați cu toții pe capu’ meu? Neli se pleoștește și se tânguiește: - Nea Costică - nea Costică, chiar nu m-așteptam la matale la așa ceva. Nu mai bea, nea Costică, că dai În primire. - V-ați Înnămolit și v-ați Înmulțit. Ce-ați zis voi, că vă luați tot neamu’ de ciori și stați la maioru’ Zlate? - Dom’ maior, face Laur, Îți dăm două mii de lei pe cameră și ce pula mea mai vrei? Să te luăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
imaginii prin monopolul utopiei. Utopia este poate cea mai subtilă și mai dăunătoare confiscare a imaginației, prin faptul că o aplatizează într-un regim hibrid, că o aservește unei domesticiri a istoriei. Veritabilă formă reziduală, utopia, în amplitudinea sa extremă, înnămolește imaginarul într-o retorică înghețată ori într-un activism intemperant, care îl condamnă la pieirea simbolurilor, la îngustarea afectivității." Utopia sau criza imaginarului, pp. 7-9. 287 Lucian Boia, Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit, p. 231. 288 Georges Gusdorf, op
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
proba, unde se poate, că și în această parte de lume viața spirituală de acest fel a pulsat la fel ca în oricare alta. Este o pretenție minimă dar necesară, în condițiile în care există mentalități întoarse spre trecut sau înnămolite în prezent, din cauza cărora continuă să existe evenimente care se vor tăinuite și altele care se vor impuse forțat, fără respect pentru principiul istorist etc. Paradigma epistemologică propusă științei psihologiei corespunde unei construcții aflate în plină edificare, perfectibilă și ajustabilă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
A: Doresc să-l cunosc pe Dumnezeu și ce anume este sufletul. R: Nimic mai mult ? A: Absolut nimic”. Date fiind acestea se poate avansa ideea conform căreia după o lungă perioadă centrată pe cultură, o cultură ce s-a înnămolit într-o sterilitate plictisitoare, Descartes vine să schimbe tonul, în cel de la care a plecat cultura materială a Europei de azi. Dacă în ceea ce privește scopul folosirii cogito ului, diferențele între Augustin și Descartes sunt nete, prezentarea substanței cogito-ului augustinian va dezvălui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Împinge, Rozalie! Bine! Foarte bine! Bine, doamna Rozalia, bine! Acuma! Împinge! Acuma! Și strigau, și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Delicată“ strada Naipu nu putea fi decât în reprezentarea lui Nichita Stănescu (totuși ironică), altfel comportându-se destul de nedelicat cu cei care o frecventau, vara înăbușindu-i cu norii de praf ridicați de cea mai slabă adiere, primăvara și toamna înnămolindu-i în noroaie inexpugnabile, iar iarna îngropându-i sub nămeții care blocau intrările în curți. Delicată sau nu, fapt este însă că pe strada Naipu, la numărul 20, a ființat, acum treizeci de ani și mai bine, un fel de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
brațele lui, îl lovește: ...Ai înnebunit Mihaile?!?! Lasă-mă!! Ștefan în patru labe se târăște prin mocirlă, prin bălți de sânge, peste cadavre, se zbate, strigă, răcnește: Lăsați-mă!! Sunt domnul Moldovei!! Sunt domnul Moldovei!! Nu pot să fug!!... E înnămolit până-n albul ochilor. Se repede la ei, îi apucă de piept, îi zgâlțâie, strigă, poruncește: Tu, Luco!! Și tu, Șendreo!! Și tu, Mihaile!! Nu înțelegeți?!?! Nu pot, măă!! Nu pot!! Rămân cu voi!! Aici, la Valea Albă!! Cu sabia!! Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deschiderilor de tot felul. În Europolis al lui Jean Bart există un singur loc în care apar menționați pirați : când englezul Pott, adulmecând o mare avere, încearcă să-i propună Americanului intrarea într-o afacere profitabilă : salvarea vaselor care se înnămolesc pe Dunăre. Era vorba de un pirat italian care acționa aproximativ la fel cu Spânu al lui Radu Tudoran, doar că nu jefuia vasele eșuate, ci încasa bani din asigurare: Cum crezi că a făcut avere piratul Calavrezo ? Se înțelegea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Champs-Elysées. Unde vezi mai mulți republicani de modă veche, laici și iacobini, decât la Pointe-à-Pitre și la Fort-de-France? Orice deplasare înspre avanposturi ține de speologie: cobori spre izvoarele subterane ale unui fluviu imaginar care-i mai mult sau mai puțin înnămolit la suprafață. 7. Unui prieten libanez asasinat Dragă Samir Kassir, " În zilele noastre nu e prea bine să fii arab". Am savurat acest început ironic și deloc incisiv, apoi am abandonat cartea pe care mi-ai dat-o la despărțire
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în dată la ușă. Acum însă, cine știe când ne lasă, în mod perfid, genunchii și când vom rata, la coborâre, o treaptă. Altădată învățam de la vulpi și șoimi; astăzi învățătoarele și învățătorii noștri sunt morsele, broaștele țestoase și elanii înnămoliți în mlaștini. Aventura lentorii.“ ...Ar fi o utopie să așteptăm de la guvernanți o reevaluare a pensiilor pe baza unei reevaluări a bătrâneții din perspectiva lui James Hillman. Ne-am declara mulțumiți dacă și-ar aminti măcar de Beatles: „Will you
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a exersa răgetul și huiduiala. Ziariștii și analiștii nu puteau nici ei rămâne imuni la această epidemie de trivialitate și parapon. Se înfurie, trag din toate pozițiile, savurează participativ desfrâul. Nimeni nu e dispus să rateze prilejul de a se înnămoli. Faptul că, în asemenea condiții, țara își menține, totuși, linia de plutire e un miracol, un dar nemeritat și, probabil, un accident trecător. E drept, la originea acestui tămbălău e malversațiunea unei doamne, care a lăsat să-i cadă din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
albastră, lătrați ca proștii la țâncul pământului, mă, furnicile o să vă curețe colții, și-o să vă mănânce botul vostru umed, he, he, cine poartă iarna pălărie de paie, spune tu mă cuțule, mă...” . Și câinii se uitau în ochii lui înnămoliți de o întunecime fără margini, dădeau arar din coadă și ascultau răbdători întrebările. Atunci Lupău dădea a lehamite din mână și pleca prăvălit într-o parte spre podul lui cu fân. Dispărea uneori din sat plecând cine mai știe pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care dansează în cimitirul apropiat și îl topește - sub privirile a doi bătrâni înțelegători - pe adolescentul nostru. Scena seducției apare într-o pagină memorabilă, pe care n-aș vrea s-o distrug într-un rezumat inevitabil plat: "Cei doi înțelepți, înnămoliți în timpul din ce în ce mai grizonat, păreau că întârzie de veacuri acolo, în acel loc transformat într-o răscruce a vremii, caracterelor; nimic nu mai părea bun, nimic nu se arăta a fi rău, totul prindea un alt contur, un gust diferit, o
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
scriu din motive publicitare - în special industria cronicilor de carte s-a dezvoltat prin intermediul blogurilor. Dar și interesele lor au rămas legate de pulsul materiei. Și ca o confirmare - că aventura virtuală nu se poate desfășura fără legături cu nenorociții înnămoliți în viața perisabilă -, au început să apară și televiziunile online. într-o zi cineva m-a invitat într-o cafenea, pe la Izvor. Era prin vară, când căldurile îmi cam topiseră creierul. Și cum se întâmplă, odată intrată într-o încăpere
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
consulți. Dar dacă n-ai încotro, te avînți, ca părinte grijuliu ce ești, să-i explici candidatului ce vrea să zică autorul cărții care, chipurile, ar trebui să-i netezească elevului drumul spre materia pe care o studiază. Te trezești înnămolit într-un limbaj care se vrea doct și științific, dar care nu e decît o parodie involuntară a unor cărți de teoria literaturii prost digerate și a unui stil exegetic prețios, care face victime printre mulți dintre profesorii de liceu
Mafiotismul mediocrităților by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11595_a_12920]
-
cu a lui Nae Ionescu și Mircea Eliade. Iată ce-i declară lui Aderca: „Cu individualismul - dominant azi în sistemul de proprietate, în legislație, în politică, în literatură și (în) celelalte arte - nu se poate merge mai departe. Ne-am înnămolit. Ne-am anchilozat.” Teza n-are de-a face neapărat cu expresionismul, față de care Blaga ia distanță: „Criza de care suferă expresionismul e că tinde individual, prin poeții, dramaturgii, pictorii și sculptorii lui, către un stil colectiv. Îmi dau seama
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
c-un râu o împărțeam în două, o adunam cu o pădure. (...) Al doilea poem hotărât ratat din Clepsidra (însumând 50 de versuri) este "Lanțul". Încă o dată, Ťanecdotať povestirii îmi e potrivnică : istoria ceasului de buzunar primit în dar se înnămolește în vorbărie... În anii studenției, îmi plăcea să mă plimb prin țară ca Ťreporterť; cu o adeverință de pe la "Scânteia tineretului" (mereu favorabilă tinerilor scriitori) sau de la vreo altă publicație, am văzut la locul lor de muncă furnaliști și oțelari, constructori
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
coarnele-n fereastră și coada răsucită). Un conspect critic al creației lui Ion Caraion poate dezvălui caracterul metodic al negativului, structura nihilismului, organizarea anarhiei, dacă putem vorbi astfel. Degradarea începe cu vârfurile consacrate ale lumii, cu imaginile mitologice. Narcis e înnămolit în decrepitudine fizică, în somnolență, în suspendarea identității: "șovăielnic lângă mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cu ochii, dar le era frică să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la poala mânecii cămășii albe. În frunte venea un bărbat înalt și frumos, urmat de altul având pe față o mască slinoasă din bucăți de blană de capră. Hainele acestuia erau murdare și peticite, căciula era spartă și cizmele erau înnămolite cu ciucuri cu tot. Pe umeri ducea o traistă, în mână avea un paloș de lemn, iar la cingătoare, prins cu un inel de metal, un băț scurt cioplit. Ceilalți bărbați aveau toți câte un băț din lemn de alun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]