192 matches
-
dintr-un menaj sordid, însă totul este nevertebrat într-o existență descentrată, vidată de orice perspectivă, larvară, urmând pulsiunile orașului, mișcările lui peristaltice. Oscar pare să străbată subcutanat orașul, devine o piele a lui, o membrană care rezonează cu frecvențele înnebunitoare ale metropolei noaptea pentru că nu există zi în filmul lui Gaspar Noe, așa cum nu există nici timp, iar toate celelalte dimensiuni de care te agăți se dizolvă pentru a lăsa încetul cu încetul golul să invadeze tot spațiul. Filmul lui
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
Fernando Pessoa!) Dar mai ales, traduce din dragoste! Când o descoperă pe Aglaja Veteranyi, trăiește aproape un coup de foudre vizavi de scrisul acesteia, fiind sedusă de spiritul ludic, de stilul naiv-spontan, dar mai ales de talentul ei, genial, uriaș, înnebunitor! Un alt poet care o atrage în plasa traducerilor e Paul Celan. Dar ce poveste au aceste traduceri din Celan! După ce acceptă mândră provocarea de a-l transpune pe Celan în română, traducând pentru Samuel Tastet două volume - Trandafirul nimănui
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
argint - șase cuvinte - la fundul plasei. Dar niciodată peștele cel mare, care trăiește în grotele de coral”. Borges, care a tradus Orlando în spaniolă, vorbea despre „opera cea mai intensă a Virginiei Woolf și una dintre cele mai aparte și înnebunitoare ale epocii noastre”. Apropierea punctelor lor de vedere stă în înțelegerea Orientului ca timp infinit, fantezie și utopie, o creație a minții prin care poate fi reinterpretat Occidentul. Obsesia poate fi deseori numită stil, iar obsesia Virginiei Woolf pentru mare
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
vreme de scrieri sofisticate, Nabokov se lăsa citit. Executat pentru vanitatea, de altfel răspândită, de a crede despre calitățile pe care nu le are, avându- le, în schimb, Dostoievski, că nici nu sunt calități. Trei elemente, spune, fac posibile „scrierile înnebunitoare ale lumii”: adolescență, singurătate, nefericire. Să vedem. Adolescent sunt, din belșug. Singur n-am cum să mă simt, de vreme ce-mi place singurătatea. Nefericit nu mai sunt, dar am fost. De ce n-a ieșit mare lucru din nefericirea asta
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
bine, dacă nu sare, vin...9,10...” “Doamne Dumnezeule, dacă exiști, dă-mi program TV de revelion și promit, la schimb, să fac o faptă bună și să înfiez un copil!” El: “OK, vă mulțumesc, la revedere”, pe un ton înnebunitor de calm. Eu: “Deci? Când vin?” El: “Luni, pe 4. Azi nu lucrează nimeni.” Eu: “Ok. Asta e”. Dezastrul s-a produs. Nu mai contează dacă sare sau nu pisica de pe pervaz și nici dacă există Dumnezeu sau nu sau
Cum era s-o omoare de inimă BOOM pe Frusina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19038_a_20363]
-
Eu, personal, am niște amintiri de coșmar despre coada la pâine, din vremea când, copil fiind, mergeam în vacanțe la țară, la bunici. Mă trimitea mamaie la brutărie, unde zăceam cu orele, într-un soare ucigător și un miros de înnebunitor de pâine caldă. Rareori prindeam din primul cuptor, rareori prindeam și din al doilea. La întoarcere, prin praful încins, haleam nervos, de foame, de epuizare, de nervi și de poftă, jumătate dintr-o pâine mare, albă, pufoasă, cu coaja tare
Dă-ne nouă, Doamne, cât mai multe cozi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19519_a_20844]
-
aș putea să-i mulțumesc... Vederea unui trup mort e prea mult pentru oricine poate gândi, indiferent dacă vătămat sau nu acel corp, ciopârțit sau descărnat acel trup, numai simpla reflecție asupra simplului fapt de a fi cineva mort fiind înnebunitoare prin neverosimilitatea ei pentru cineva aflat într-un stadiu de avansată demență, precum cel în care mă aflu eu. Dar vederea propriului corp lipsit de viață, asta e prea mult pentru oricine, iar exact aceasta este ceea ce mi se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ruga șoptindu-și dorințele, să-l ajute să-și desbrace și el cămașa și cravata care-l stinghereau, tot timpul incitând-o, făcând-o să uite incidentul cu acel libidinos de Nicola și să-i provoce dorința cu jocul lui înnebunitor de sărutări și atingeri pe corpul ei perfect cu piele satinată, rămas doar în minusculul costum de baie negru. Nemairezistând, îl ruga: -Să mergem în piscină amore mio ca să nu mă transform într-o flacără și să mă topesc dergrabă
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
o privesc căutând ceva,un răspuns...un semn cât de vag...Nu văd nimic.Nici măcar o umbră de bănuiala. Se joacă cu o șuvița roșcata și-și musca ușor colțul buzei.Intr-un gest obișnuit...Absolut normal pentru ea. Absolut înnebunitor pentru mine. Referință Bibliografica: Forța de atracție>forță de respingere.Sau ,fizica și chimie:) Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I, 28 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364666_a_365995]
-
a uita de durere. „Te iubesc... Nu ne cunoaștem, dar pot să-ți cer să te dezbraci în fața mea?”, am rostit, amețit de parfumul ei. „Nu sunt o femeie ușoară... Dar știu să-mi recunosc alesul”, rosti, debarasându-se lent, înnebunitor de lent de hainele pe care le purta. I-am sărutat pielea moale, coapsele, gleznele, în gesturi precipitate, pătimașe. Am vrut să-i ofer plăcere... cât mai multă plăcere. Apoi am întors-o cu spatele în sus, pentru a-i
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
turnul bisericii vesti miezul nopții. Vântul începu să bată mai furios. Norii cei mai negrii făcură boltă pământului iar ploaia se înteți. Jumătate din sufletul meu se ridică de pe bordura rece a trotuarului și, pentru o clipă, am trăit sentimentul înnebunitor de pierdere irecuperabilă, de marasm cumplit și am simțit în gură gustul de noroi al morții. Dar numai pentru o clipă, căci în momentul următor mâna ei se-ntinse înspre mine. - Vii? M-am ridicat oarecum poticnit, stăpânindu-mi cu
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
inunda orizontul vizual cu o atât de mare căldură încât orice realitate ai fi trăit, în clipa asta totul se reducea la dimensiunea unui absolut de catifelare. Un absolut infinit. Un infinit statuar prin amprenta dezlănțuită într-un static aproape înnebunitor de sexual. Sânii plini de consistența cărnii, degustau cu timiditate parcă crescândă temnița tricoului amețitor de alb care îi învelea cu delicatețe. Picioare lungi, interminabil de lungi, desăvârșeau tabloul unui zâmbet care oricând ar fi îngenuncheat lumea, înaintea ei. Un
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
-i ciufuli părul. - Pleci la birou? îl întrebă. - Da. Îmi pare rău, am o întâlnire foarte importantă. - Să nu-ți pară. Oricum, și eu trebuie să plec. O ridică în brațe și-o sărută pătimaș, după care, cu un zâmbet înnebunitor ieși pe ușă, lăsând-o cu privirea scurgându-i-se după el. Referință Bibliografică: NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA / Carmen Suissa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2234, Anul VII, 11 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Carmen Suissa
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
ca după lungi nopți polare. ne vom împodobi degetele cu inele saturniene, suflate în aur alb, din coadă de comete. vom alinta stelele vom mângâia luna pe creștet, odată ajunși pe a șaptea planetă de la soare, uranusul de un albastru înnebunitor, de unde îți simți zborul imponderabil lasă-mă să gravitez confuz în jurul axei tale, și apoi să-ți explorez nebuloasa galaxie cu radiotelescoapele mele. ---------------------------------------------------------------- GROZA Nicolae Bogdan, născut la 3 decembrie 1973 la Baia Mare. Stabilit in Statele Unite ale Americii. Apariții editoriale
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
nici un bai dacă nu mai vrei să meri la oraș... - Nu-i asta! Tata Sandu era hotărât ca de această dată să afle boala ce îi macină ficiorul. Îl trase în grajd să nu îi vadă Saveta și, în bâzâitul înnebunitor al muștelor, începu să îl descoasă. - Îi vreo fătucă la mijloc? Ai lăsat-o borțoasă? - Nu fac eu de-astea! - Mie poți să-mi spui! Până la urmă, Emiluț recunoscu că era obosit, că pierdea ore în șir așteptând o ocazie
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
oprește asupra zonelor de interferență ale vieții, dar și asupra lucrurilor mărunte, uneori chiar banale, pentru care găsește interogații retorice : ,, Fă-mă să înțeleg totuși/ de ce prețul de fiecare dată/ sunt eu'', sau ,, chiar și de jos/ poți arunca/ ceva/ înnebunitor și rece/ privirea''. Profunzimea liricii sale se află în problematica existențială.Tot ceea ce atinge poetul, ce vede, ce își amintește, devine poezie pusă sub semnul unei viziuni filozofice : ,,nebunia ce ți se aruncă/ în spate/ e de fapt neputința altora
LIRICA EXENŢIALĂ A LUI MIHAI PLEŞ, CRONICĂ DE MIRCEA DAROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347198_a_348527]
-
am răspuns, pentru că întrebarea mă frământă și azi. Chiar așa ... ce regret cel mai mult? De la oră la oră cred c-aș putea alege altceva ... într-o ierarhie niciodată fidelă. La plecare, am primit un coșuleț verde, cu garofițe albe, înnebunitor de mirositoare. Asta mi-a fost confirmat în tramvai, și apoi în cancelarie, la mine la școală, când toată lumea căuta sursa mirosului ... de vară. În stradă, ploaia își mai domoli potopul. Fusta udă și bluza rece, mă aduseră la realitate
PLOUA PE LINIA LUI 4... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358332_a_359661]
-
ce era cu acel zzz care parcă ieșea de sub pămînt?! Ciuboțica se înveselise: -Nu te speria, potirașule cu petalele albastre ... sosesc prietenele noastre cele mai bune ... ceea ce auzi tu acuma este zumzetul albinelor ... Și exact ca un zumzet de albine înnebunitor i-au pornit lui gîndurile pe sub fruntea înfierbîntată de urcușul greoi și de aerul tare al muntelui și deodată și-a dat seama că săpase o galerie care nu ducea nicăieri, degeaba se chinuia el să extragă diamante din depozitul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
ascuțită...că un laser care îți trece prin carne...și simțire ...pentru o clipă chinuitor de lungă simți cum trupul ți se sfârșește...apoi durerea se diminuează...căldură te cuprinde ușor...și carnea ta îndurerata devine cicatricea care se înfășoară înnebunitor de încet în jurul lamei otelite.Ramai sfârșit cu capul prins în palme...fruntea fierbinte îți exploda acum cateva trăiri în urmă acum o simți cum se răcorește ,cum cercurile ieri strânse și dureroase se desfac ...lasandu-ti sângele molcom să
MAI RASUCESTE-MI UN PIC CUTITUL DIN INIMA,TE ROG... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359298_a_360627]
-
Sau, mă rog, puteau să-l folosească puțin, doar când foloseau canapeaua de la televizor. Așteptă aproape o săptămână, pândind cel mai bun moment pentru ca invitaîia ei să aibă efectul maxim. Și ziua aceea veni așa cum sperase ea, cu o arșită înnebunitoare, care făcuse să se oprească toate muncile la câmp. Bărbații se adăpostiseră în răcoarea crâșmei, în jurul butoriului cu bere, iar femeile stăteau pe jumătate leșinate în fâșiile de umbră ale frăgarilor de pe marginea drumului. Silvia își alese o basma curată
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
toate ale lui. Îl asteptase.Nu ploaia era de vina.Si el știa asta. "Iubesc ploaia asta" " Am să te iubesc o data-n ploaie" Zâmbea. Palmă lui continuă să-i înnebunească simturile.Ii contura ușor gâtul,apoi clavicula și mângâia înnebunitor de încet conturul sânului .Nu-și dezlipi ochii din ochii ei dar când simți reacția mângâierii inflorindu-i în palmă zâmbi atotștiutor.... O lasă ușor pe spate și o săruta jucăuș pe vârful nasului. Cred că sânii tăi mă plac
POVESTE DE DRAGOSTE (4) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360726_a_362055]
-
lui Bacovia ieșit în stradă ! Și eu ca o umbră protejându-i singurătatea : rece și înțepenit de depărtare! Și totuși nu scriu să-mi vindec sufletul de durerea mută ce mă ține încătușat. Pacă aș trăi într-o cușcă nevralgică, înnebunitoare! Principiul călcâiului lui Ahile, în cazul meu, Dio, funcționează invers : arâtându-mi pe unde aș putea ajunge cel mai repede în prezent. Simt că suferința a epuizat toate datele despre Univers. Sau poate că Dio nu acceptă că ar mai exista
ÎNVIEREA (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359905_a_361234]
-
perdeaua la o parte și a privit afară, în lumina cețoasă a dimineții, zărindu-l, după cum bănuise, pe animalul ăla de vecin al cărui porc îi rupsese gardul, scuturîndu-și ștrolomeacul ... dar imaginea ultimă i-a sfîșiat viscerele și o dorință înnebunitoare a făcut-o să bată cu putere în geamul care a zdrăngănit ca un ecou al dorințelor ei. Bărbatul o zărise și el și încremenise în acea postură, ca un pompier cu furtunul desumflat, pentru că i s-a terminat apa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
am fost contemporan cu cele mai înalte spirite ale vremilor ălora. Eu am fost nu numai contemporan, ci și prieten cu Nichita Stănescu, cu Ion Alexandru, cu Romulus Vulpescu, cu Adrian Păunescu, cu cine vrei... cu toți ăștia făceam seri înnebunitoare, cu Fănuș Neagu, cu Mircea Micu. Una e să stai o noapte întreagă între oamenii ăștia și să taci numai... și să asculți. De-aia spun, mă întreabă mereu: „credeți că va mai apărea? de ce nu cântați poezia contemporană?” Nu
„Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai uşor manevrabil” () [Corola-blog/BlogPost/339983_a_341312]
-
mă primea în salon. Doamna Stela mă invită să mă așez într-un fotoliu și să-l aștept pe Fanus. Nea Fane se așeza întotdeauna pe canapeaua cu spetele spre fereastră dinspre strada.Lua manuscrisul, îl răsfoia cu o aviditate înnebunitoare, apoi începea să introducă fraze în text. Într-o zi i-am spus: "Nea Fane, așa nu o să mai terminăm niciodată!"A rîs, amuzat: "Păi, tu la ce crezi că e bună eternitatea!" " Aș mai avea destule să vă spun
NU STIAM DE CE SINT SINGUR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341247_a_342576]